15 ani de liniște

Reportajul fotografic prezintă istoria lui Serghei Harcenco, care a ales un mod de viață neobișnuit. Tânărul locuiește mai bine de 15 ani într-o chilie din apropierea Mănăstirei Țâpova, r. Orhei. Existența și-o câștigă din funcția de paznic al muzeului Țâpova.

Serghei Harcenco este angajat al Complexului Muzeal „Saharna-Țîpova” din r. Rezina. Acum 15 ani, Serghei s-a stabilit cu traiul Țîpova, ajungând aici pe jos. Acest loc a lăsat o amprentă aparte în inima lui. La început el a locuit în defileu, printre cascade și șerpi.
Vedere spre geamurile unde Serghei locuiește în timpul zilei. Acum 10 ani, în acest loc erau ruinele chiliilor. Ulterior statul a luat mănăstirea în protecție și, de atunci, aceasta este supusă lucrărilor de reconstrucție.
Serghei efectuează inspecția matinală a teritoriului muzeului.
Pe 5 noiembrie 2016, Serghei a fost angajat la Complexul Muzeal „Saharna-Țîpova”. De atunci el locuiește pe teritoriul muzeului, în Mănăstirea rupestră Țîpova. S-a angajat în calitate de lucrător al muzeului. Aceasta este ușa care duce spre locuința sa.
Geamuri cu vedere spre Nistru chiar din dormitor. Pervazul are o capacitate remarcabilă de a servi raft pentru mai multe epoci: figurine cu Ștefan, ochelari de soare moderni de un verde acid, cupe și borcane, și colecția personală a lui Serghei – cioburi de ceramică din timpurile de cândva.
Icoana Sf. Gheorghe, Purtătorul de biruință, și perdea. Această perdea are menirea ca, pe timp de noapte, să ascundă de exterior lumina din încăpere. Or, în caz contrar, fereastra atrage atenția grănicerilor transnistreni și aceștia direcționează reflectoare puternice direct în geam.
În baza unui contract încheiat cu administrația muzeului, slujitorii mănăstirii din apropiere îl aprovizionează pe Serghei cu produse alimentare. De asemenea, încăperile din mănăstirea rupestră în care acesta locuiește au fost electrificate.
Locuința lui Serghei se află chiar în spatele altarului. Portretul cu imaginea unui sfânt ascunde geamul care dă spre altar. La câțiva metri se află mormintele rupestre ale foștilor călugări.
Locuința lui Serghei are trei secțiuni: camera de zi care e, prin cumul, și dormitor, o odaie care amintește de un depozit și balconul. Acesta este geamul „depozitului”. Castronașele de pe pervaz, sacii vechi pentru ciment și multe alte lucruri au rămas încă din perioada când Serghei nu era angajat. Tânărul a lăsat totul neatins, doar completând încăperea cu o parte din lucrurile sale.
Serghei se califică drept un non-conformist și preferă să-și petreacă timpul liber în singurătate sau cu prietena sa. „Oamenii normali să trăiască o viață normală”, constată acesta.
Prin această crăpătură în stâncă poate fi văzută ușa de la intrarea în locuința lui Serghei. Periodic, șerpii cad de pe stânci pe aceste pietre, speriind-o pe Elena. Ca și alte vietăți, șerpii sunt locatari cu drepturi depline pe aceste meleaguri.
Biserica – parte integrantă din viaa lucrătorului muzeului. În fiecare dimineață de duminică, Serghei merge să asiste la serviciul divin oficiat la mănăstirea din preajmă. Aici, alături de turiști și localnici, acesta comunică cu Dumnezeu.
Serghei Harcenco: „Pentru mine, Dumnezeu e tot ce mă înconjoară, tot ce văd noaptea și ziua, tot ce se află în spatele stelelor și ce nu poate fi văzut nici cu cel mai mare telescop. Tot universul în sine, ăsta e Dumnezeu”.
Zeci, uneori, chiar și sute de oameni vizitează mănăstirea rupestră, deoarece o consideră un loc al forței. Ei își notează pe hârtii rugămințile către Dumnezeu și aprind lumânări.
Una dintre sarcinile de bază ale lui Serghei, în afară de păzirea muzeului, este vânzarea biletelor și organizarea excursiilor. Zilnic, în Țîpova vin sute de turiști din toată Moldova și din țările vecine.
Serghei arată pe un panou informativ unde e amplasată locuința sa în cadrul Mănăstirii rupestre Țîpova.
Elevii reprezintă cea mai mare parte a turiștilor, care vin la Țâpova zilnic, în timpul vacanțelor.
În timpul zilei de lucru Serghei se plimbă pe teritoriul muzeului. Ține mereu la îndemână un termos cu ceai tare.
O perioadă Serghei a locuit în peșterile din pereții defileului. Vara în ele e răcoare, în apropiere sunt cascadele – condiții ideale pentru meditație.
Serghei Harcenco: „De dimineață mă trezesc și încep să-mi tot vină diferite gânduri. Chiar și atunci când încerci să le oprești, oricum spui ceva... e imposibil să stopezi acest val. Nu prea aud de la oameni străini ceva mai deștept decât ceea ce aș putea să-mi spun eu însumi. De aceea mi-e mai interesant să discut cu mine însumi. Nu este o tendință spre singurătate, m-am născut așa”.
„Singur mă întreb: Ce nu-mi ajunge? Nu știu. Da, 24 de ore pe zi sunt puține. Dacă ar fi 30, ar fi mai bine”.
„Orașul păsărilor” – unul dintre locurile unde Serghei a locuit inițial. În stânci sunt o mulțime de peșteri în care temperatură se menține constant răcoroasă, indiferent de timpul de afară. În ascunzișurile peșterilor pot fi găsite diverse lucruri ascunse de oamenii care au trăit acolo, cum ar fi chibrituri, sare, sticle cu apă.
Există o legendă potrivit căreia poetul mitic Orfeu și-a trăit ultimii ani din viață în stâncile de lângă Țîpova. Serghei arată locul unde pietrele creează chipul lui Orfeu.
Pe timpuri, în aceste încăperi era sufrageria călugărilor, pivnița și depozitul. În perioada sovietică de aici fost scos tot ce s-a putut scoate. Ramele vechi sunt tot ce a rămas.
Punctul de pază unde în sec. XXV străjerii supravegheau hotarul. Acum acesta este spațiul de odihnă pe timp de vară a lui Serghei. Aici periodic mănâncă, doarme, admiră răsăriturile și apusurile de soare.
În perioada caldă a anului, Serghei și Elena petrec mult timp la balconul atașat locuinței sale. Acolo pot fi găsite diverse obiecte din gospodăria lui: ceainic, oglinzi, ștergare etc.
Serghei și Elena petrec serile de vară în fostul punct de pază. La lumina lumânărilor și a focului, aceștia discută, coc cartofi, usucă ierburi de leac.
Geamurile locuinței de serviciu a lui Serghei. În plus, acesta este un loc în care au fost îngropați mai mulți călugări.
Dimineață. Serghei și prietena lui Elena dorm. Icoane și calendarele bisericești sunt o parte indispendabilă a interiorului, precum și ceștile, sticlele și hainele.
Elena, prietena lui Serghei: „Singurătatea te învață multe. Atunci când îi lași pe toți și rămâi singur, poți să privești multe lucruri din altă perspectivă. Când nu este zgomot, poți să te auzi pe sine însuși. Serghei este singur și eu sunt singură. Noi suntem singuri, dar de fapt suntem împreună”.