Vadim VasiliuVladimir, un bărbat puțin încovoiat, trecut de 75 de ani, stă în semiîntunericul din fața magazinului „Franzeluța” de pe strada Armenească din Chișinău. S-a trezit mult înainte de mijitul zorilor, ca să apuce să cumpere trei pâini din cele vreo 350 câte se aduc aici în fiecare dimineață. Sunt destinate persoanelor cu venituri mici. O franzelă socială costă trei lei și e de două-trei ori mai ieftină decât alte tipuri de pită.
Nimeni nu poate lua mai mult de trei bucăți. Astăzi, de aici vor pleca un pic mai fericiți peste o sută de persoane, mulți trecuți de vârsta a doua, mofluzi, încarcerați în sărăcie. Când se așează cuminți la coadă, sub lumina galbenă și scundă a vitrinei, Chișinăul e încă împotmolit în negura de un gri străveziu a dimineții de februarie. Pe la 6:30 apar vânzătoarele îmbujorate, îmbrăcate în sarafane de culoare maro, gata de muncă.
Bărbatul mai are de stat la coadă încă jumătate de oră, atunci când se va deschide ușa magazinului. „Veți vedea câți oameni vor fi aproape de ora 7:00. Rândul meu va fi tocmai acolo – arată spre colțul clădirii cu mâna biciuită de frig. Chiar dacă am venit la 6:00, nu am fost primul. Oamenii vin, ocupă rând, apoi pleacă în treburile lor. Când se deschide magazinul, peste zece minute nu mai e nici urmă de rând. Iată, de exemplu, eu am cumpărat pâinea la ora 7:05 – 7:08, apoi merg la chioșc să cumpăr un ziar, iar când mă întorc, nici țipenie de om. Înăuntru stau două vânzătoare și împart – trei, trei, trei. Fiecare ia trei, nimeni nu vine pentru o singură pâine”.
Vladimir revine acasă în jurul orei 8:00 dimineața și face rânduiala pâinii. Una o pune pe masă, a doua – în frigider, iar a treia – în congelator. Apoi, face rocada: după ce termină de mâncat prima pâine, o scoate pe cea din frigider și o pune pe masă, iar pe cea din congelator o pune în frigider. Când ajunge la a treia pâine, se pregătește pentru o nouă călătorie matinală. „Așa, încetișor, o întinzi pe o săptămână. Pâinea, dacă s-a uscat, o mai înmoi în aburi, în cratiță, pentru că nu am dinți. Nu am deloc dinți, nu am cu ce mânca.”
Bătrânul își bagă mâinile vlăguite în buzunare și vorbește molcom, stând încovoiat ca un semn de întrebare. Numai pâinea aceasta a mai rămas ieftină. Cealaltă, s-a scumpit toată. De-ar fi numai pâinea…
„Pensia e mică, 2.500 de lei. Iar pâinea, să o cumpăr la prețul pe care l-au pus, prețul de piață, nu îmi pot permite. Franzela albă costă 6 lei! Dar ce înțelegi din ea, din 300 de grame? Una-două și ai mâncat-o. Din ea nu mănânci mult. Acum au ridicat prețurile că nu este nimic ieftin, cu excepția acestei pâini. Vin aici de la Botanica, de sus. Acolo a fost un magazin „Franzeluța”, dar l-au închis”, explică Vladimir.
Soția sa, pe care o dezmiardă „bunicuța”, are o pensie de 2.000 de lei. Statul i-a mărit-o în octombrie de la 1.200 de lei după ce a intrat în vigoare hotărârea Guvernului cu privire la pensia minimă. Pâinea socială îi ajută să mai economisească pe mâncare.
Bătrânul parcă se scuză pentru că e nevoit să mănânce această pâine ieftină: „Dar ce să facem? Că, iată, ne vin facturile la apartament. Factura la căldură, cu reducerea de la stat, mi-a venit 893 de lei. Factura la gaz au calculat-o 190 de lei, dar au scos 100 de lei pentru că avem pensia mică. Deci, au tăiat în jumătate. Luna trecută am plătit, în total, pe comunale 1.500 de lei și asta cu reducerile de la stat! Socotiți, ce ne mai rămâne? Pentru carne, pentru slănină? La piață, slănina costă 140 de lei kilogramul”.
Toată tinerețea a lucrat la Calea Ferată. A trecut un sfert de secol de când a ieșit la pensie. Își amintește că atunci când s-a retras, avea o pensie de 120 de lei și 50 de bani. Au trebuit 25 de ani ca să crească încetul cu încetul și să ajungă la 2.500 de lei. „Acum, băieții care se retrag au o pensie mai bună. Iar cei care au lucrat și după retragere, cineva 10 ani, cineva 15 ani, au și ei o pensie bună. Eu, însă, după ce am plecat de la Calea Ferată, nu am mai lucrat pe carte de muncă, ci ba colo, ba dincolo, ba la piață vreo 10 ani, ba paznic. Nicăieri nu am lucrat legal”, spune Vladimir.
Pentru a câștiga bătălia pentru subzistență, cei doi soți calculează tot puținul pe care și-l pot permite: un litru de ulei de floarea soarelui e drămuit pentru două săptămâni, trei carcase de pui pentru supă sunt suficiente pentru o săptămână și jumătate, două pachete de lapte – o săptămână. Mai bagă în coș și crupe din cele mai ieftine. „Cu 400 de lei nu ieși din săptămână.”
Între timp, apare o femeie mărunțică și îmbrobodită ce privește nedumerită și cu emoție spre cei câțiva oameni din fața magazinului. Semiîntunericul dens începe ușor-ușor să se surpe.
– Cine e urma? întreabă cu hotărâre.
Află că e un bărbat ce umblă de colo-colo, în dreptul intrării. Înaintea lui mai sunt vreo 30 de persoane, deși, în preajmă, sunt vreo zece. Ceilalți au prins loc la coadă și vor reveni la fără zece minute ora 7:00. Atunci se formează coadă lungă, de vreo 50 de metri, care va ajunge până la bulevard.
În mulțime e și Eufrosinia, o femeie cu fața senină și privirea evlavioasă. La ai ei 73 de ani, nici prin cap nu i-a trecut, atunci când s-a trezit cu noaptea-n cap, că va ajunge la magazinul de lângă Piața Centrală.
A luat troleibuzul până la Gara Feroviară unde știa că este un magazin „Franzeluța” cu pâine ieftină, iar când a ajuns, vânzătoarea i-a zis că, aici, nu se mai găsește. A luat un alt troleibuz spre magazinul de pe Armenească. Cele trei pâini, pe care le va cumpăra, îi vor ajunge pe vreo trei-patru zile. „Eu îs singură și, așa, mănânc câte o jumătate de pâine și un pachet de reajenka (lapte covăsit – n.r.). Reajenka, deja, costă 9 lei și 20 de bani, dar costa 7 lei! Acum, dacă îmi iau o franzelă de tărâțe, costă 5 lei și 80 de bani, dar batonul cela numai pe o zi îți ajunge! Dar asta, de aici, mai bine ajunge, că-i mai sățioasă.”
Pâinea de trei lei are gustul celei de pe vremuri, crede femeia. „E ca pâinea care costa 16 copeici cândva. Asta e foarte bună și, pentru mine, este un mare adaos că măcar săptămâna asta mă țin. Mă țin cu pâinica asta și cu ce dă Dumnezeu”, spune Efrosinia și își îndreaptă broboada pe cap.
Eufrosinia vine de două ori pe săptămână după pâinea ieftină. Spune că are noroc de abonamentul la troleibuz, compensat de stat, căci poate călători în voie. După ce își pune cu grijă pâinea în pungă, se întoarce acasă să ia micul dejun. Apoi, merge în alt sector al orașului, la nepoțică, să o hrănească și pe ea.
„Amuș mă duc acasă și mănânc o jumătate de pâine că dimineața am băut numai un ceai. O bucată o s-o iau cu mine la nepoțică, poate ea a mai vrea o bucățică. Mă strădui și pentru dânsa măcar, cât de cât, să-i mai cumpăr o mandarină, un pepene, ce pot din neavutul meu. Eu tare mă bucur că îmi ajut copilița și am s-o ajut până la ultima suflare.”
După ultima majorare a pensiei, primește 2.000 de lei, pe care îi împarte pentru nevoile cele mai de bază: hrană și plata utilităților pentru apartamentul cu o cameră din sectorul Botanica. „Măcar acum mă bucură că am 2.000 de lei. Mulțumesc! Dar să vă spun sincer, pe mine cel mai tare mă scapă că eu mă duc la Biserica Filadelfia de la Buiucani și mulțumesc acelor oameni, mă pun în genunchi, mi-au dat: crupe, macaroane, ulei, orez, hrișcă. Eu am cumpărat numai cartofi și morcov!”.
Prezența camerei de luat vederi incomodează. Unii se sfiesc, își întorc fețele sau și le înfundă sub gulerele hainelor, de parcă sărăcia ar fi vreo boală incurabilă, o condiție socială reprobabilă, ce trebuie ferită de ochii lumii.
– De ce nu vă duceți să fotografiați în Parlament? se răstește unul dintre cumpărătorii matinali.
– Nu ați mai văzut oameni săraci? Ce e de văzut aici? intervine altul.
– Iaca, vine rusul cu tancurile! Asta e problema! Dar să te uiți cum stau săracii, bătrânii, după pâine…
Atmosfera se animă în tandem cu timpul care pășește încet, dar sigur spre ora 7:00. O femeie scundă și cu vocea răgușită se răstește la o altă doamnă:
– Eu am ocupat rând după mata, dar îmi zici că mai ai încă patru cu tine. Sigur, ei stau acasă și dorm, și vin la ora 7:00, iar eu trebuie să mă trezesc cu noaptea-n cap ca să prind o pâine!
Se apropie ora deschiderii, iar oamenii se adună tot mai mulți. Lumina scundă a dimineții a speriat definitiv negura nopții. Coada se lungește repede. Fiecare își cunoaște locul. Șirul de oameni privește cu jind spre dubița din care sunt descărcate lăzile cu pâinea rotundă cu pete de făină pe crusta rumenită.
Svetlana este printre ultimii cumpărători care îndrăznește să prindă și ea măcar o pâine socială. Spune că vine în fiecare zi pentru a cumpăra de mâncare pentru oamenii bolnavi, pentru cei care nu pot ieși din casă, cei care stau la pat. Vorbește în ritm alert și tare. Are privirea fixă, sfredelitoare. „Dumneavoastră ați ieșit azi din casă? Dar știți că sunt oameni care stau la pat și nu au ce mânca, nu mănâncă câte patru zile, nimic? Și, iată, eu mă duc și le duc pâine, și mai cumpăr unt din banii mei. Ei sunt bolnavii care nu au rude, nu au pe nimeni!”
Femeia are 55 de ani și locuiește cu mama și fiul ei. Lucrează paznic la o biserică. „Eu am leafă 2.000 de lei, iar dacă nu-mi ajunge de pâine, ies în fața bisericii și spun că nu am de pâine. Și cine dorește, îmi dă de pâine. Iată, am spus la biserică că mi-a venit 2.500 de lei pe căldură și nu am de pâine. Atunci, s-a sculat o femeie și mi-a dat bani. Chiar duminica aceasta am spus asta, că mi-a venit 2.500 de lei pentru gaz, iar leafa mea, ca paznic, e 2.000 de lei și nu am de pâine și, iată, duminica aceasta mi-au jertfit. Căldura costă mult, măcar că noi economisim.”
Magazinul deschide cu întârziere de câteva minute, suficient ca să treacă un val de nervozitate printre cei adunați lângă vitrină. Coada se scurtează treptat, dispare și forfota.
***
O listă cu produse „social importante” a fost instituită de Guvern în anul 2016 prin aprobarea Hotărârii 774. În această listă au fost introduse 13 produse. Printre acestea se regăsește pâinea de 600 de grame și colacii de 300 de grame, neambalați. Potrivit hotărârii, toate aceste produse sociale se pot comercializa la preţul de achiziţie sau preţul de livrare cu aplicarea unui adaos comercial ce nu depăşeşte 20%, cu excepţia pâinii şi a colacilor, pentru care adaosul comercial aplicat nu poate depăşi 10%. Totodată, aceste alimentele care au fost supuse procesării în unităţile comerciale, se pot vinde cu un adaos comercial care să nu depăşească 40%.
Comisia Situații Excepționale a adăugat, pe 25 februarie 2022, la această listă alte zece produse, printre care se regăsesc carnea de porc pe os și carnea de pasăre.
Măsura Guvernului pentru ajutorarea păturilor social-vulnerabile nu pare să fie pe plac Combinatului de panificație Franzeluța SA. Directorul societății, Victor Matcov, a declarat în cadrul ședinței Comisiei parlamentare economie, buget și finanțe din 16 februarie 2022, că prețul real al pâinii sociale ar trebui să fie mult mai mare. Matcov a precizat că această diferență între prețul de vânzare și costul de producție generează întreprinderii pierderi de peste 4,3 milioane de lei anual.
„Dacă vorbim despre pâinea socială, volumul căreia l-am mărit de la 400 la 600 de tone anual, sinecostul la această pâine este de 7,2 lei. Noi o avem în vânzare cu 3 lei, având o rentabilitate de minus 64,8%. Astăzi, noi producem două tone de pâine socială pe zi”, a precizat Victor Matcov. Din spusele lui, deducem că Franzeluța SA produce zilnic aproximativ 3.300 de pâini sociale.
Veaceslav Grigoriță, șef interimar al Direcției politici în sectorul vegetal din cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, spune că pâinea socială nu trebuie să dispară de pe rafturile magazinelor „Franzeluța”, combinatul de panificație fiind o întreprindere de stat.
„Pâinea socială trebuie să fie. Da, înțeleg că acum s-a scumpit materia primă: grâul, făina. Prețurile s-au majorat, în contextul crizelor care au apărut. „Franzeluța” spune că nu acoperă costurile, dar există și alte categorii de produse care acoperă cheltuielile. Produsele social importante sunt aprobate prin hotărâre de Guvern și, conform hotărârii respective, statul a pus niște produse pentru siguranța alimentară a populației. Aceasta e măsura statului pentru a nu crește prețul măcar la anumite produse. Plus la aceasta, companiile au mai multe produse care acoperă cheltuielile pentru produsele sociale. Nu există companie care să facă doar pâine socială”, explică Grigoriță.
Stas Madan, specialist în cadrul Centrului Analitic Independent „Expert-Grup” susține că: „Logica acestei hotărâri de Guvern este ca statul să se asigure că, la produsele social importante, marjele de profit, puse de comercianți, nu întrec anumite limite admisibile. Extinderea listei în contextul pandemiei a fost absolut necesară. Dar în ce măsură ajută? Noi vedem că prețurile oricum cresc pentru că este în creștere prețul de import, nemijlocit. Unul dintre avantajele acestei hotărâri este că se exclude, de fapt, intermedierea, deoarece atunci când se pune o marjă comercială de 20%, practic, nu are sens să vinzi marfa intermediarilor, deoarece fiecare lanț presupune creșterea prețului”.
Menționăm că prețurile medii de consum în luna martie, comparativ cu aceeași lună a anului trecut, au crescut cu 22%, inclusiv la produsele alimentare cu 27%, la mărfuri nealimentare cu 18%, iar la servicii prestate populaţiei cu 21%, potrivit Biroului Național de Statistică.
Foto – Mihail Călărășan
Editare – Olga Ceaglei