Mohamed și muntele de ură

Mohamed e un tip cu ochelari pe nas și păr cărunt la tâmple. Acum locuiește în Orhei, dar lucrează taximetrist în Chișinău, după ce a stat jumătate de an acasă. S-a reprofilat în pandemie, când restaurantele cădeau sub lupa restricțiilor pandemice, la fel ca și funcția sa de administrator. „Eu sunt șofer, pot conduce.”

S-a mutat definitiv cu traiul în Republica Moldova în 2014. Mai fusese anterior aici, studiind medicina la ULIM, dar s-a întors acasă, în Siria. Acolo a reușit să profeseze doar câțiva ani, până când un atac cu bombe a transformat casa părintească din orașul Idlib într-un morman de ruine. 

Atunci, toți cei 14 copii ai familiei Abobakar – șapte fete și șapte băieți, s-au împrăștiat prin lume: Germania, Arabia Saudită, Norvegia… Printre ei, și Mohamed. El a ales Moldova.

„E o țară tare frumoasă și o cunosc de pe vremea studenției. Îmi place poporul. Este foarte credincios și bun. Mai ales în ce privește rasismul. În Ucraina, situația este cu mult mai gravă. În Rusia sunt cazuri când bat oamenii pur și simplu pentru culoarea pielii sau înfățișare. Aici, așa ceva nu există”, își explică Mohamed alegerea.

Un an mai târziu, de Hramul Chișinăului, a întâlnit-o pe viitoarea sa soție, Anastasia. O iubește „de la A-Z”, cum îi place lui să spună. Ea, la rândul ei, a fost cucerită de sinceritatea lui. „Mi-a spus totul de la început: că a fost divorțat, că mai are doi copii, că nu mai are nimic în Siria. Mai rar așa oameni. Asta mi-a plăcut.”

Anastasia zice că nu a avut nevoie de timp ca să se acomodeze cu religia și tradițiile siriene, pentru că era obișnuită să poarte hijab și rochii lungi încă din adolescență. Tatăl ei vitreg a fost și el sirian, venit la Orhei cu afaceri. „Plecam des în Siria, la bunica. Nu a fost o noutate pentru mine toate astea.”  

Pe 30 septembrie 2016, când Anastasia era însărcinată cu prima lor fetiță, Mohamed s-a ciocnit pentru prima dată cu ceea ce legea califică drept „instigare la discriminare” și „segregare rasială”. „Noi – refugiații, studenții străini – încercăm să nu exagerăm. Mușamalizăm, ca aceste probleme să nu se agraveze, dar, în ziua aceea, situația a ieșit de sub control”, își amintește Mohamed.

În acea zi de vineri, în kebăbăria din preajma Spitalului Republican pe care o administra, cu 5 minute înainte de închiderea localului, a intrat un bărbat care a comandat două kebaburi. „Ne-am gândit că e frumos să-l deservim. Am rugat băieții de la bucătărie să-i gătească.”

Când comanda a fost gata, Mohamed a cerut plata – 100 de lei. Asta l-a înfuriat pe clientul tardiv, care a scos o legitimație cu steagul Moldovei într-un colț, din câte își amintește Mohamed, și i-a băgat-o în față. A avertizat că el lucrează la Pretura sect. Centru și a amenințat cu închiderea localului, insistând pe faptul că Mohamed este cetățean străin și trebuie să se supună ordinelor băștinașilor.

„I-am spus că nu-i dau kebab fără bani, că legitimația sa nu înseamnă bani. Eu nu știam cine este el, de unde este, ce reprezintă”, povestește Mohamed.

Acest lucru l-a enervat și mai tare pe client, care a trecut la înjurături legate de culoarea pielii și rasă. Colegii lui Mohamed i-au dat de înțeles să nu-și pună mintea cu clientul scandalagiu și să-l lase în plata lui Allah, dar bărbatul nu a vrut să cedeze. „Dacă a cerut kebab – să plătească!”

Scandalul a luat noi proporții atunci când acesta și-a îndreptat jignirile spre soțiile sirienilor. Femeile stăteau la o masă și așteptau ca bărbații să-și termine ziua de muncă. „S-a legat de noi precum că purtăm hijab și de ce facem asta. Au intervenit și ceilalți angajați și i-au spus bărbatului să nu se anine de femei, că iese urât”, își aduce aminte Anastasia.

La un moment dat, clientul s-a întins spre aparatul de casă, ceea ce l-a pus în gardă pe Mohamed. „Nu am înțeles ce a vrut să facă. Doar l-am împins, ca să nu strice ceva. [Și-atunci] Și-a ieșit din minți: Tu… mă lovești!?”.

Ambii au chemat ajutoare. Mohamed a apăsat butonul de alarmă, ca să vină agenții de pază. Bărbatul a pus mâna pe telefon și a chemat poliția. 

Ajunși la sectorul de poliție, angajatul Preturii Centru, căruia oamenii legii i se adresau familiar cu – Mihai, a continuat să arunce diverse insulte și amenințări în adresa lui Mohamed, care stătea cu frica în sân. Cel mai tare îl înspăimânta gândul că ar putea fi totuși deportat și se întreba cum se vor descurca soția Anastasia și copilul care abia urma să se nască. Și-atunci i-a venit ideea să scoată telefonul și să filmeze.

„Trebuia să am o dovadă. […] Credeam că, dacă voi filma, el va înceta să mai facă scandal. Voiam doar să-i închid gura. Dar s-a întâmplat invers: tare îl excita acest lucru. […] Mi-a spus… vrute și nevrute: că mă va deporta, că va trimite diferite controale, că îmi va închide restaurantul, pentru că el le-a deschis pe toate. Eu tăceam și doar filmam”, povestește Mohamed, zâmbind.

Din înregistrările video se vede și se aude clar cum bărbatul strigă în direcția lui Mohamed: „Cum, uăi, nenorocitule, tu ai îndrăznit să mă pălești pe mine!? […] Cine ești tu, uăi, râsule, în viața asta? […] Ai venit de la dracu’ știe unde. […] Eu îs jurist, lucrez la primărie. […] Unde te găsesc, îți scot scalpul, te trimit în a mă-tii! […] Tu nu mai lucrezi, dracule! De luni eu mă ocup de întrebarea voastră. Primul am să vin cu controale […].  Ai vrut război cu mine, o să-l primești!”

La un moment dat, s-a ridicat în picioare și s-a apropiat de el, fluturând puternic din mâini. În cele din urmă, un polițist l-a împins mai în spate și l-a așezat forțat pe scaun. 

Au stat vreo două ore în sectorul de poliție, își amintește Mohamed. Apoi i-au trimis pe la casele lor. „Așa și nu am înțeles ce s-a întâmplat. Faptul că ne-au lăsat să plecăm acasă m-a speriat, pentru că nu știam ce va urma: vor închide restaurantul, mă vor deporta…”, explică el nedumerit și astăzi.

Timp de o lună, a fost ca într-o oală sub presiune. Pragul kebăbăriei a fost pășit de mai mulți oameni care prezentau diferite legitimații și puneau tot felul de întrebări, verificând și aplicând amenzi. Dar „nu puteam demonstra legătura cu cele întâmplate”, se tânguie acum Mohamed.

Disperat, a mers la un centru care oferă asistență refugiaților. De acolo a fost redirecționat la Centrul de Drept al Avocaților, unde i-au desemnat o avocată cu experiență pe ură și discriminare – Doina Ioana Străisteanu.

Avocata avea să afle ulterior că, în acea seară de 30 septembrie, polițiștii l-au amendat pe angajatul Preturii sect. Centru cu 200 de lei, în baza art. 354 din Codul ContravenționalHuliganismul nu prea grav. Dar, pentru că a achitat-o în 72 de ore, a scăpat cu 100 de lei – exact prețul celor două kebaburi.

„Ce este pentru un funcționar 100 de lei? În genere, ce este pentru un agresor 100 de lei? Nimic. Poți azi să înjuri un străin – 100 lei. Ei, și? Mâine iarăși înjuri – 100 de lei. Ei și?! Noi am mers cu cerere de chemare în judecată împotriva acestui funcționar și am cerut să fie recunoscut responsabil de segregare rasială și instigare la discriminare. Ceea ce am [și] obținut. Hotărâre care a fost menținută la nivelul instanței de apel și la nivelul instanței de recurs, pentru că el [funcționarul] a continuat în toate instanțele”, relatează Străisteanu.

Conform datelor Biroului Național de Statistică (BNS), în ultimii cinci ani aproape 20 de mii de cetățeni străini și apatrizi au obținut dreptul de a se stabili cu traiul permanent sau temporar în Republica Moldova. Adunați împreună, ei ar forma o comunitate de mărimea mun. Comrat, reieșind din datele Recensământului din 2014.
În topul țărilor de origine ale imigranților se regăsesc Ucraina, Turcia, Rusia, România, Italia și Israel. 80 la sută dintre ei au venit în Moldova ca să muncească, să studieze sau să-și întregească familia, arată aceleași date ale BNS
Oficial, „legislația națională respectă criteriile fundamentele ce asigură protecția acestora față de discriminare (pe motive de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere)”, doar că fiecare al treilea respondent al unui sondaj a declarat că a observat cel puțin o singură dată atitudini ostile față de propria persoană, cauzate de statutul lui de imigrant în Moldova. „Sfera publică este mediul în care cel mai des se produc atitudini ostile față de străini”, remarcă autorii sondajului.
„Ca popor, [noi] trebuie să încercăm să ne punem în locul lor”, consideră Ion Bambuleac, jurist la Centrul de Drept al Avocaților, instituție care prestează și servicii migranților și solicitanților de azil. „Trebuie să înțelegem că avem tare mulți compatrioți peste hotare, unde sunt acceptați, unde ei acceptă alte culturi și alte religii. Trebuie să depășim asta. Când tu ești străin într-o țară, pentru tine asta e stresant, când tu înțelegi că societatea este închisă față de tine. Și asta e greu. Străinii trăiesc experiențe urâte.”

.

*

La o lună distanță de incidentul în care Mohamed s-a pomenit implicat, în plină campanie electorală a alegerilor prezidențiale, o știre falsă, precum că Maia Sandu, unul dintre favoriții cursei, a promis europenilor că va accepta în Moldova 30 de mii de refugiați sirieni, a fost preluată masiv de unele instituții media.

„Aceasta a produs o întreagă avalanșă de noutăți, articole, evenimente, reacții și manipulări ale opiniei publice […]. Impactul cazului, manifestat prin discurs de ură și promovarea publică a intoleranței, a fost discutat în cadrul forurilor internaționale în domeniul drepturilor omului”, atestă un raport al Promo-LEX.

Însuși Comitetul ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale a abordat acest subiect în timpul întâlnirile informale din cadrul sesiunii de evaluare a situației din Moldova, se menționează în același raport. Ulterior, Comitetul a formulat recomandări care în mod direct abordează problema discursului de ură, în special, obligația autorităților de a lua toate măsurile pentru a investiga și sancționa discursul de ură, indiferent de statutul oficial al persoanelor care îl promovează.

„Politicienii adesea sunt considerați, de o parte semnificativă a populației, drept cei mai importanți oameni în stat. Comportamentul lor poate înrădăcina prejudecăți și construi atitudini, mai ales despre fenomenele puțin sau deloc cunoscute publicului. Așa cum a arătat cazul celor „30.000 de sirieni”, deși problema refugiaților sau imigranților nu este actuală în Moldova. Datorită dezinformării și exploatării fricilor, inclusiv din partea politicienilor în campaniile electorale, intoleranța față de acest grup a escaladat”, semnalează autorii raportului.

Concluzii similare a formulat și Comisia Europeană împotriva Rasismului şi a Intoleranţei (CERI), în raportul său din 2018 privind Republica Moldova, aceasta declarându-se „uimită de faptul că atât de puține cazuri de discurs de ură” au ajuns pe mesele judecătorilor. 

Comisia „observă cu îngrijorare că dispozițiile legii penale aplicabile discursului de ură sunt invocate rareori, ceea ce, în opinia ECRI, trimite un mesaj puternic publicului precum că discursul de ură nu este grav și poate fi utilizat cu impunitate (scutire de pedeapsă)”.

Statistica oficială confirmă îngrijorarea ECRI, din moment ce ea sugerează că infracțiunile de ură și discriminare sunt doar niște cazuri sporadice. Conform datelor oferite de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), în perioada ianuarie 2019–septembrie 2021, oamenii legii au înregistrat 18 cauze penale pornite în baza unuia din cele opt articole din Codul Penal care includ infracțiunile de ură și discriminare. Dintre ele, doar 3 au fost expediate în judecată. 

Chiar și așa, mai există un detaliu: „Expediate în judecată nu înseamnă că sunt finalizate cu sentință”, atenționează avocata Doina Ioana Străisteanu. 

Totodată, în baza singurului articol din Codul Contravențional referitor la ură care ține de competența MAI (Articolul 54. Încălcarea legislaţiei cu privire la cultele religioase, alin. (2) – Intoleranţa confesională manifestată prin acte care stânjenesc liberul exerciţiu al unui cult religios sau prin acţiuni de propagare a urii religioase) au fost înregistrate doar 2 infracțiuni.

Iar la Consiliul de Egalitate, instituție responsabilă de constatarea Încălcării egalităţii în domeniul muncii (art. 542), Discriminării în domeniul învăţământului (art. 651), precum și Discriminării privind accesul la serviciile şi bunurile disponibile publicului (art. 711), doar trei cetățeni străini au depus plângeri în ultimii 8 ani, invocând discriminarea. 

„Mulți dintre noi nu vrem probleme în plus, pentru că riscăm, cu adevărat, să fim deportați. De exemplu, după acest caz, nu a fost acceptată cererea de chemare în Moldova a mamei [mele], când s-a născut fetița. Au spus că prezintă pericol pentru securitatea națională a Republicii Moldova. Serios?! Plus că mulți nu știu că există așa structuri de stat unde te poți adresa, ca să-ți revendici drepturile, sau poate nu au încredere”, explică Mohamed.

În ultimii trei ani, Promo-LEX a identificat în jur de 2.000 de cazuri de discurs de ură, instigare la discriminare sau alte forme de manifestare a intoleranței. Printre acestea, 133 de cazuri au fost adresate străinilor și imigranților.
„În 2021, pentru prima oară, un partid politic s-a lansat în campania electorală cu mesajul xenofob: „Moldova este în pericol. Nu dăm țara străinilor”. Discursul de ură îndreptat împotriva acestor grupuri se manifestă atât în context politic, cât și în context religios, iar intensificarea acestor tipuri de discursuri este cauzată atât de stereotipuri și prejudecăți susținute de necunoaștere și diferențele culturale, de impactul migrației asupra oamenilor, cât și de retorica politică și religioasă”, explică Irina Corobcenco, expertă la Promo-LEX.

.

*

„L-am dat în judecată nu pentru a-l pedepsi, ci pentru a mă autoapăra”, explică Mohamed. 

A fost un proces de judecată care a durat aproape doi ani, timp în care „am trăit cu frică. Am plecat de la acel serviciu, am mers la alt restaurant. Îmi era silă deja să lucrez [și] acolo, pentru că el cunoștea bine acel cartier. Apoi mi-a trimis niște oameni, arabi, să mă intimideze, să mă impună să-mi retrag cererea. Am zis: ‘Hai, nu sunt împotrivă’, dar să prezinte scuzele de rigoare în instanță, să recunoască că n-a avut dreptate. Mi-a transmis: ‘Ai mai vrea’.

În fața judecătorului, funcționarul a susținut că acțiunile lui au fost condiționate „de loviturile care au fost aplicate de către două persoane și de faptul că unul dintre kebaburi nu a fost pregătit în felul în care îl comandase”. 

Totuși, în cele din urmă, Judecătoria Chișinău a hotărât că Mihail Musteață se face vinovat de segregare rasială și l-a obligat să-i achite lui Mohamed 5.000 de lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral, precum și i-a interzis „executarea în continuare a acțiunilor de segregare rasială”. 

La acel moment, Musteață nu mai era jurist la Pretura sect. Centru, ci specialist principal în Secția locativ-comunală, unde a fost transferat peste 18 zile de la incidentul din kebăbărie. Iar, un an mai târziu, el a devenit specialist principal în Secția cultură, tineret și sport, funcție în care activează până în prezent. 

L-am telefonat la numărul lui de serviciu. După ce ne-a ascultat, a zis să revenim și a pus receptorul. Ulterior, nu a mai răspuns la apelurile noastre.

„Dacă el în continuare activează, respectiv, mesajul autorității publice către societate este că [ei] nu-i pasă […]. Asta este un mesaj foarte prost și pentru societate, și pentru străinii care vin cu afaceri proprii sau cu traiul”, consideră avocata Doina Ioana Străisteanu.

Chiar dacă Mohamed a avut câștig de cauză în proces, el zice că oamenilor din categoria lui le este frică să apeleze la justiție, dar și pentru că e nevoie de bani. „Victoria noastră este una simbolică. Pentru că, în realitate, am pierdut foarte mult – timp, nervi, sănătate. Dacă nu ar fi fost susținerea centrului de avocați, nu aș fi reușit nimic. Și nici la judecată nu aș fi fost ascultat”, se arată sigur bărbatul.

Se mai confruntă și astăzi cu situații în care simte presiune din partea moldovenilor, pe motiv că e de altă etnie, dar nu mai reacționează, pentru că nu are sens, se confesează el. A avut momente când oamenii au ieșit din taxi și nu au dorit să termine cursa pentru că e sirian sau pentru că vorbește prost limba română.

„Poate e și din cauza că numele meu este indicat la călători în comandă. Poate chiar e mai bine așa, că au spus în față că nu vor. Uneori, clienții singuri anulează comanda, când aud că nu vorbesc în limba română sau simt accentul. Sunt și dintre aceștia.”

Cu toate astea, Mohamed dă asigurări că nu va pleca niciodată de aici, pentru că iubește Moldova. Mai puțin beția și corupția, din cauza cărora „țara suferă foarte mult.” Mai ales că e pe cale să obțină cetățenia Republicii Moldova în 2022. S-a și pornit să învețe limba română și să studieze Constituția, cerințe indispensabile în obținerea cetățeniei.

„Frecventez acum cursuri de limba română. Numai că nu prea am cu cine exersa. Nastia vorbește și ea rusă, dar nu o să mă dau bătut”, ne spune Mohamed pe un ton optimist.

Și are planuri mari. „Să terminăm de construit casa și să trăim aici, la Orhei. Vreau să-mi deschid o afacere. Și tare vreau s-o aduc aici pe mama, în ospeție. Încă nu mi-a văzut copiii”, râde trist Mohamed. 

.

*

Acum, la 5 ani distanță de incidentul din kebăbărie, avocata Doina Ioana Străisteanu încă consideră că oamenii legii ar fi putut să-i facă lui Mohamed o altfel de dreptate, decât amendarea funcționarului cu 200 de lei, iar cazul să nu fi rămas acolo, între pereții sectorului de poliție.

Pentru asta, oamenii cu epoleți ar fi putut trimite cazul procurorilor, iar ultimii să invoce art. 346 din Codul Penal – Acţiunile intenţionate îndreptate spre ațâțarea vrajbei, diferenţierii sau dezbinării naţionale, etnice, rasiale sau religioase, infracțiune care se pedepsește cu amendă de până la 30 de mii de lei sau chiar închisoare de până la 3 ani.

„El [Mihail Musteață], în sectorul de poliție, le spunea polițiștilor: ‘Trăsniți-i, uăi, pe dracii aceștia, că o să-i trăsnesc și eu’. Asta presupune că el chema la ură față de o anumită rasă. Ulterior, trebuia de demonstrat că polițiști sunt de o altă religie decât Mohamed, pentru că asta și însemnă ațâțarea vrajbei între două religii”, își explică Străisteanu poziția.

Dar, chiar și să fi ajuns dosarul pe masa procurorilor, avocata nu e sigură că el ar fi avut altă soartă. „Tot controlul în dosare e în mâinile procurorului: el decide dacă vede acolo componență de infracțiune sau nu. De regulă, pe astfel de dosare, ca să scape, procurorii trimit înapoi pe Huliganism – art. 354 din Codul Contravențional (contravenția în baza art. 354 sunt examinate de poliţie – n.r.), pentru că e mai ușor, decât să mergi și să demonstrezi lucrurile mai complicate.”

Conform legii, instituția responsabilă de urmărirea penală în cazul infracțiunii prevăzute de art. 346 din Codul Penal – Acţiunile intenţionate îndreptate spre ațâțarea vrajbei, diferenţierii sau dezbinării naţionale, etnice, rasiale sau religioase, este Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS). 

Igor Demciucin, procuror în cadrul PCCOCS, confirmă că, din 2016 și până în prezent, au fost investigate doar 3 cazuri, infracțiunile cărora se regăsesc în art. 346. Pe de altă parte, el insistă asupra faptului că „există anumite probleme la calificare”. Or, „articolul 346 se aplică doar cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională, etnică, rasială sau religioasă. Dacă sunt alte criterii de diferențiere, atunci art. 346 nu este aplicabil.”  

Totodată, Demciucin menționează că nu ține de competența Procuraturii să modifice legislația și să o conformeze cu recomandările ECRI. „Este o atribuție exclusivă a Parlamentului RM. […] Nu a fost identificată o problematică concretă, deoarece au fost investigate doar 3 cauze de către PCCOCS. Astfel, nu pot fi trase anumite concluzii și statistici, pentru a identifica acele neajunsuri”, conchide Demciucin.

Prin sertarele Parlamentului există un proiect de lege care vine să acopere golurile din legislație privind crimele și discursul de ură, atât în Codul Contravențional, cât și în Codul Penal. Însă, la aproape 6 ani de la elaborarea lui, el așa și nu a fost votat în lectură finală.

Proiectul a văzut pentru ultima dată ordinea de zi a Parlamentului la 6 martie 2020, când deputatul Vasile Bolea, la acel moment președinte al Comisiei juridice, numiri și imunități, a cerut transferarea examinării lui pentru o altă zi. Cererea lui Bolea a venit după ce, cu o lună mai devreme, proiectul a fost ba exclus de pe ordinea de zi, ba examinarea lui a fost amânată pentru o altă zi, fiind invocate motive similare. 

„La solicitarea societății civile și celorlalte părți interesate, comisia a organizat dezbateri publice cu invitarea inclusiv a autorului, Ministerul Justiției. Urmează să definitivăm proiectul, să votăm, să examinăm toate amendamentele și, după aia, vom putea examina acest proiect în lectura a doua”, a motivat Bolea la acea ședință din 6 martie.

După ultima amânare, comisia și-a rezervat un termen de 10 zile pentru a definitiva proiectul, după cum atenționase deputata Doina Gherman în cadrul aceleiași ședințe. Însă, de atunci au trecut deja 651 de zile, iar proiectul de lege așa și nu a mai ajuns să fie examinat în lectura a doua.

Conform răspunsului primit de la Comisia juridică, numiri și imunități a Parlamentului, definitivarea proiectului încă „este în curs de realizare”, iar examinarea lui în lectura a doua va fi posibilă „doar după ce va fi inclus, de către Biroul Permanent, în proiectul ordinii de zi a ședinței Parlamentului”. 

Nadejda Hriptievschi, juristă la Centrul de Resurse Juridice din Moldova, deja are anumite rezerve față de acest proiect de lege, din moment ce varianta lui inițială a suferit mai multe modificări și, astfel, s-a lăsat o portiță de scăpare pentru cei care „vor să exploreze mai departe subiectele cheie: acuși vin sirienii, acuși ne atacă gay-i”.

„Este o problemă cu alineatul 2 din art. 346 din Codul Penal, unde scrie că nu se va considera implicare la ură dezbaterile care incită la acțiuni violente pe motiv de prejudecată. Prin acest alineat, toate eforturile și tot proiectul acesta de lege poate fi pus pe poliță de către organele de urmărire penală, care vor zice că asta face parte din dezbateri. Mă tem mult de alineatul acesta. Sper să fie exclus. Sper să se facă încă o dezbatere pe acest proiect și să nu-l adopte așa.” 

.


Orice persoană, victimă a discriminării poate depune o plângere la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității personal la sediu sau prin platforma DEPUNE O PLÂNGERE de pe site-ul https://egalitate.md/depune-o-plingere/.

Acest articol a fost realizat cu participarea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, Oficiului Avocatului Poporului și a Asociației Promo-LEX.

Acest articol a fost elaborat în cadrul proiectului regional „Consolidarea accesului la justiție pentru victimele discriminării, infracțiunilor motivate de ură și discursurilor de instigare la ură”, co-finanțat de Uniunea Europeană și de Consiliul Europei și implementat de Consiliul Europei în cadrul Parteneriatului pentru Buna Guvernare II. Părerile exprimate în prezentul document nu pot fi considerate a reflecta, în niciun fel, opinia oficială a niciuneia dintre părți.

Editare – Nicolae Cușchevici

Ilustrații – Diana Roșcovan