Nicolae CușcheviciAutobuzul traversează frontiera moldo-ucraineană, merge preț de câteva minute, face o cotitură bruscă și nici nu reușește să prindă viteză că și dă peste primul din cele câteva posturi militare de control care flanchează drumul pe următorii câțiva kilometri.
După, drumul plin de trafic șerpuiește printre copaci îngălbeniți, sub un cer albastru pătat de nori albi. Și doar „aricii” antitanc, parcă rătăciți pe ici-colo pe câmpurile megieșe, mai amintește că e vreme de război.
Aproape de intrarea în Odessa, un nou post de control și drumul spre oraș e deschis. Aici, galbenul și albastrul au pus stăpânire pe mai toate intrările în curți și blocuri – fie că sunt steaguri arborate, fie două dungi de vopsea trasate direct pe perete. Mai rar, „arici” antitanc, baricade și posturi militare.
.
.
.
.
Celebra expresie cu vaporul rusesc expediat la origini e prezent pe panouri, pe leduri, precum și în cântecele muzicienilor de stradă. Mesaje nu tocmai binevoitoare, adresate „muscalilor”, poți întâlni și pe notele de plată a unor localuri.
.
.
Totuși în Odessa limba rusă continuă să fie ca la ea acasă, lucru care nu se poate spune și despre unele monumente, denumiri de străzi sau piețe. Odată cu invazia rusă, tendința ucrainenilor de a exclude din viața cotidiană tot ce este perceput drept un simbol al imperialismului rus – începând cu nume de scriitori și tancuri sovietice pe postamente și terminând cu denumiri care nu corespund normelor ortografice ale limbii ucrainene – a luat amploare.
În Odessa, pe lângă redenumirea unor străzi, de departe cea mai mare dezbatere a provocat-o monumentul „Fondatorii Odessei”, cunoscut drept monumentul împărătesei ruse Ecaterina a II-a. La începutul lunii septembrie, monumentul a fost vandalizat de câteva ori, iar autoritățile locale au ajuns să organizeze și o dezbatere publică. Mai mult, au chemat orășenii să decidă on-line soarta lui, procesul de vot fiind deschis până la 20 octombrie. Deocamdată, majoritatea au optat pentru demontarea integrală.
.
Începând cu 25 februarie, sirenele din regiunea Odessa au alertat populația despre un potențial atac aerian cam de două ori pe zi. Aceeași situație a fost și în cele trei zile în care am vizitat orașul – sirenele au sunat de șase ori, iar într-o seară s-au auzit și bubuiturile artileriei ucrainene.
Și dacă sirenele nu par să-i mai sperie pe localnici, acestea devenind parcă un sunet asimilat de rutina orașului, atunci bârnâitul vreunui moped mai hârâit îi face totuși pe unii să-și ridice automat privirea spre cer – e sunetul caracteristic dronelor iraniene pe care armata rusă a început să le folosească cu regularitate pentru atacuri în sudul țării.
.
Seara, orașul e plin de viață. Terase pline, muzică și dansuri în stradă. Însă pe la 22.00, ca la un semn invizibil, toți încep să se disperseze, iar localurile își trag obloanele. De la 23.00 și până dimineață la 5.00 este interzisă aflarea afară, așa că, imediat ce mai rămâne o oră până la miezul nopții, echipe de militari încep să patruleze străzile pustii.
