Polina Cupcea„Personalul didactic are obligația să nu admită tratamente şi pedepse degradante, discriminarea sub orice formă şi aplicarea niciunei forme de violenţă fizică sau psihică.”
Aceasta nu este o declarație a vreunui expert, ci o prevedere din Codul Educației – un fel de Biblie pentru sistemul de învățământ din Moldova, cel puțin teoretic. Este același cod care își propune să dea elevilor „un sistem de cunoştinţe şi competenţe necesare pentru angajare pe piaţa muncii, dar şi independenţă de opinie şi acţiune”.
În ultima perioadă, Oameni și Kilometri a documentat fenomenul violenței în sistemul de educație, analizând zeci de cazuri în care profesorii au lovit, răcnit sau umilit copiii. Într-un prim material, publicat recent, am relatat despre încercările procurorilor de a obține condamnarea unor pedagogi violenți.
În acest material vă arătăm deja cum însuși sistemul de educație (nu) luptă cu reprezentanții săi care se dedau la acțiuni violente. Or, o bună parte dintre cadrele didactice vizate se aleg cu pedepse disciplinare neînsemnate și doar puțini ajung să fie concediați. Chiar și așa, acest lucru le permite să se mute nestingheriți într-o altă instituție de învățământ, fără să suporte vreo consecință juridică pentru faptele comise.
***
Decembrie 2023. În presă apare o înregistrare audio în care o profesoară de la un liceu din capitală striga la elevi: „Rahat, ce ești!”, „Închide gura ta spurcată!”, „Muc, ce ești”. Am sunat la liceul respectiv și am fost anunțați că profesoara s-a ales cu mustrare aspră, continuând să predea în clasa respectivă.
Decembrie 2023. În comuna Butești, raionul Glodeni, se iscă un scandal după ce o educatoare a tuns bretonul unei copile cu o foarfecă pentru hârtie. Am sunat la Primăria Butești, iar un angajat ne-a declarat următoarele: „Aici e un conflict între părinții copilei… Bunica a rugat-o pe educatoare să-i îndrepte bretonul… […] Nu a mai fost nicio sesizare (pedeapsă – n.r.), nimic. Doamna lucrează. De unde să luăm altă educatoare?”.
Decembrie 2023. La o grădiniță din comuna Băcioi, municipiul Chișinău, o dădacă nu i-ar fi permis unui copil să meargă la veceu, iar ulterior copilul s-a culcat și a făcut caca pe el. Ca pedeapsă, dădaca l-ar fi lovit cu îmbrăcămintea murdară peste cap.
„Este un caz în care e clar că angajatul trebuie să plece și cred că nu trebuie să se regăsească vreodată în învățământ persoana respectivă”, a comentat Dan Perciun, ministrul Educației și Cercetării, incidentul respectiv.
Asistenta socială din sat ne-a comunicat că dădaca a fost demisă chiar a doua zi. „Cică personal ministrul Educației a cerut ca dădaca să fie concediată. Însă nu mai merita femeia chiar una ca asta. Ei, dar dacă ministrul a zis…”, punctează asistenta socială. Doar că femeia nu a fost chiar demisă – eliberată din funcția de dădacă, a fost reangajată la aceeași grădiniță ca instalator/muncitor, ne-a declarat primarul de Băcioi, Ilie Leahu.
Datele preliminare oferite de Ministerul Educației și Cercetării (MEC) arată că anul trecut au fost înregistrate 79 de cazuri când personalul instituțiilor de învățământ, atât din grădinițe, cât și din școli, și-au permis să umilească, pălmuiască sau să lovească copiii. Însă doar în cinci cazuri sancțiunea a fost sub formă de concediere, adică – 6%. O treime din ele s-au lăsat cu avertisment (30%), iar restul cu mustrări și reducerea sporurilor salariale.
Însă numărul cazurilor nu echivalează cu numărul profesorilor, atenționează Diana Clipaci, consultantă în cadrul Direcției politici în domeniile învăţământ general și învățare pe tot parcursul vieții a MEC. „Un profesor poate fi sancționat de cinci ori: i se dă avertizare, apoi mustrare, apoi mustrare aspră, reducerea sporurilor [salariale] și, în final, concediere”, explică ea.
Astfel, Vasile Coroi, Ombudsmanul Copilului, trage un semnal de alarmă și menționează că, din analiza cazurilor care au ajuns și în atenția Avocatului Poporului pentru Drepturile Copilului, instituțiile de învățământ recurg rar la concedierea cadrului didactic, deseori rezumându-se doar la sancțiuni precum mustrarea. „Cel mai des nu se concediază pe articol [din Codul Muncii]. Ei își dau demisia sau li se aplică mustrare.”
Și asta în condițiile în care Codul Muncii prevede expres: „aplicarea, chiar şi o singură dată, de către un cadru didactic a violenţei fizice sau psihice faţă de discipoli” este un motiv mai mult decât suficient pentru concediere.
Fenomenul nu este nou, iar autoritățile cunosc despre el de ani de zile. Încă acum 12 ani, Tatiana Plămădeală, Ombudsmanul Copilului la acea vreme, atenționa despre faptul că măsurile de sancționare a dascălilor care au comis abuzuri față de copii sunt extrem de blânde. De obicei, doar o sancționare de ordin disciplinar. „Este necesar elaborarea unui cadru legislativ care ar sancționa mai dur actele de violență săvârșite de cadrele didactice”, sugera Plămădeală.
Deputata Angela Munteanu-Pojoga, autoarea așa-numitei „legi antibullying”, menționează că la moment nu există o inițiativă legislativă care să prevadă sancțiuni mai dure pentru angajații instituțiilor de învățământ, deoarece, în opinia ei, legile care deja există sunt foarte bune, doar că implementarea lor este zero.
„Am observat că e o schemă, unde managerii fac presiuni, precum: dacă o dăm afară [pe profesoară], atunci nu o să avem pe cine aduce în loc. Iar ușa asta le permite acceptarea unor oameni care nu sunt pentru asemenea meserie. […] Cu părere de rău, este mult de lucru la acest capitol, deoarece sistemul se opune.”
Într-un răspuns oferit redacției Oameni și Kilometri, reprezentanții serviciului Telefonul Copilului (116111), la care minorii pot să raporteze orice formă de încălcare a drepturilor lor, dar și să primească suport, au observat practic același lucru. „Administrațiile instituțiilor, specialiștii din cadrul Direcției Educației se opun maxim la realizarea unor măsuri de responsabilizare sau penalizare ale cadrelor care au agresat verbal sau fizic unul sau mai mulți elevi, chiar și în repetate ori, motivând că e criză de cadre”, se arată în răspuns.
Pe de altă parte, cel mai recent raport internațional de evaluare „PISA 2022” arată că, în percepția majorității directorilor chestionați (59%), lipsa cadrelor didactice în instituția pe care o reprezintă nu afectează, în principiu, procesul educațional. Totodată, calificarea slabă a cadrelor didactice reprezintă o problemă pentru doar 16% din directori, în timp ce pentru majoritatea covârșitoare (83%) ea este una neînsemnată sau chiar inexistentă.
Pe lângă schema „crizei cadrelor didactice”, mai există o alta, ne spune Daniela Sîmboteanu, președinta Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC).
„De obicei, personalul din partea școlii ține partea profesorului, fac ședințe cu părinții care au sesizat cazul, îi intimidează, iar aceștia își retrag plângerile. Asta ne arată că ei sunt imparțiali. Indiferent ce ar face colegul, el are dreptate. Ei nu acționează în interesul drepturilor copilului și asta e grav”, explică Daniela Sîmboteanu.
.
„Pedepsele corporale, abuzurile sexuale și alte abuzuri comise de profesori sau de alți angajați ai școlii rămân un lucru obișnuit”, copiii din Moldova continuând să sufere de rate mari de violență fizică, emoțională și sexuală, se arată în Analiza de Țară ONU.
Un studiu mai vechi al UNICEF creionează astfel violenţa în școală din partea cadrelor didactice:
- O treime din copii recunosc că sunt agresaţi verbal de către profesorii școlari. Veniturile scăzute și lipsa unui părinte se asociază cu o incidenţă crescută a acestui fenomen;
- Patru din zece părinţi cunosc profesori care agresează verbal copiii;
- 13% dintre copii au spus că întotdeauna sau uneori sunt abuzaţi fizic de profesorii școlari;
- Doi din zece părinţi cunosc profesori care ameninţă copiii cu bătaia sau chiar le dau palme.
Conform ultimului raport „PISA 2022”, aproape fiecare al patrulea elev din Moldova (23%) se simte intimidat de profesori la școală, iar cu fiecare al unsprezecelea (11,29%) aceștia „se comportă urât”. Raportate la cele mai recente date ale Biroului Național de Statistică, 11% înseamnă aproape 37 de mii de elevi afectați direct de comportamentul profesorilor. Cifra echivalează cu toți elevii a 133 de școli, dacă o raportăm la media națională de elevi într-o școală.
Aceste date contrastează puternic cu poziția administrației școlilor. Același raport „PISA 2022” arată că doar 3,4% din directorii chestionați au recunoscut că „intimidarea sau abuzul verbal al cadrelor didactice sau cadrelor nedidactice” reprezintă o problemă (moderată sau mare) pentru instituția de învățământ pe care o reprezintă.
***
Dar chiar și în cazurile în care personalul din instituțiile de învățământ fie că sunt concediați, pentru că au comis acte de violență față de copii, fie că sunt lăsați să plece voluntar, legea nu le interzice să se reangajeze în altă grădiniță sau școală. „Și asta e o problemă”, atenționează ombudsmanul Vasile Coroi, „deoarece, în afara Codului Contravențional și Codului Penal, unde se pot aplica pedepse complementare (interzicerea de a activa în domeniu o anumită perioadă – n.r.), ar trebui și aici să fie aplicată o astfel de pedeapsă”.
„Există posibilitatea ca instituția care-l angajează nici măcar să nu știe că el a fost concediat pe articol. Carte de Muncă nu mai avem – înainte puteai să vezi ce scrie în ea. Nici măcar pe concediere nu există o evidență în baza acestui articol”, explică ombudsmanul copilului.
Ministrul Educației și Cercetării afirmă că e la curent cu astfel de situații, când cei care comit acte de violență asupra copiilor, după ce sunt concediați sau demisionează voluntar, sunt primiți în altă instituție de învățământ, doar că, la moment, nu are vreo soluție.
„Ne-au fost semnalate și nouă astfel de cazuri. Partea complicată a lucrurilor ține de evidența după demisii. Situația este și mai complicată atunci când vorbim despre demisiile voluntare. Însă trebuie să ne lămurim cum să le tratăm în așa fel, încât să rămână o urmă documentară a acestor situații”, declară Dan Perciun.
Astfel, ombudsmanul copilului sugerează crearea unui registru al cadrelor didactice sancționate pentru violență și abuzuri pe care viitorii angajatori să-l poată consulta. „Eu consider că managerii trebuie să se asigure că echipa e una competentă și nu există riscul să abuzeze copiii. Inclusiv sunt persoane condamnate și sunt reangajate în sistem”, motivează ideea Vasile Coroi.
Ideea unui registru nu e tocmai străină autorităților din Moldova. Autoritatea Națională de Integritate, spre exemplu, instituție responsabilă de verificarea averilor și intereselor unui șir întreg de funcționari și demnitari, deține un registru al persoanelor care au interdicția de a ocupa o anumită funcție după ce au admis abateri de la lege. Și Agenția Achiziții Publice tot are o așa-numită „listă neagră”, companiile listate în ea având interdicția de a participa o anumită perioadă la licitațiile organizate de instituțiile publice.
Am sunat la Direcția raională de învățământ Hâncești, acolo unde în ultimii ani se raportează printre cele mai multe cazuri de violență în școli, fără să fie specificat dacă ele includ și cadrele didactice cu un comportament agresiv. Valentina Tonu, șefa direcției, confirmă: cariera educatorilor sau profesorilor concediați pentru acțiuni violente nu se termină aici. De regulă, sunt reangajați în alte instituții de învățământ, pentru că nu mai există carnetele de muncă în care să se menționeze cauza concedierii, iar alte surse alternative – precum vreun registru online de evidență al „profesorilor agresivi” sau ceva similar, nu există la moment.
Ministrul Educației recunoaște că ideea unui registru de evidență a fost deja abordată, doar că totul a rămas la nivel de discuții. „Suntem la etapa de căutare a soluțiilor juridice și unde ar trebui să apară această noțiune cu privire la un registru a celor care comit acte de violență și să clarificăm în ce condiții să putem să introducem interdicția de a fi reangajați, pentru că sunt elemente legate de protecția datelor cu caracter personal, elemente legate de dreptul la muncă în absența unei decizii de judecată”, explică Dan Perciun.
.
.
***
În februarie 2024, profesorul de matematică din Gimnaziul Sărăteni, care este și primarul comunei Cazangic din Leova, ar fi bătut „destul de tare” un elev din clasa a V-a. Abia peste trei săptămâni, Ministerul Educației a emis un comunicat în care a anunțat că profesorul „a fost suspendat din funcție, pe perioada anchetei”, iar directoarea gimnaziului a fost sancționată cu avertizare, „pentru neraportarea cazului suspect de violență”.
„Da, dar acest profesor predă matematică și la Cazangic…”, remarcă angajații serviciului Telefonul Copilului. Faptul că primarul continuă să predea la Cazangic îl confirmă și directoarea gimnaziului din sat. „Are ore […] doar vinerea”, ne-a declarat aceasta.
Doar că suspendarea din funcție cel puțin pe perioada investigării cazurilor de violență e mai degrabă o excepție, decât o regulă, chiar dacă, în cele din urmă, unii se aleg cu sancțiuni simbolice sau sunt achitați de judecători.
„După ce un profesor a comis un act de violență împotriva unui elev, autoritățile ar trebui să acționeze rapid și decisiv, pentru a se asigura că copilul este protejat și că persoana responsabilă este trasă la răspundere”, insistă UNICEF Moldova, într-un răspuns trimis redacției Oameni și Kilometri.
Daniela Sâmboteanu, președinta CNPAC, e mai directă și consideră că un profesor care agresează copiii trebuie neapărat îndepărtat de aceștia, pentru că altfel ei suferă. „În aceste cazuri, copiii simt o nedreptate dublă. Pe de o parte, momentul în care a fost agresat de către profesor și a doua oară, când un alt grup de adulți a validat comportamentul acelui profesor care l-a agresat.”
Totodată, președinta CNPAC atenționează că victimele profesorilor ar trebui atent monitorizate, deoarece există riscul ca asupra lor să se pornească și bullying în școală, și violență psihologică din partea altor profesori și a comunității. „Mai ales dacă vorbim despre localități rurale, unde ești oprit pe drum de săteni și blamat pentru că ți-ai permis să te plângi pe un profesor. La noi există cultura de supunere a copilului față de adulți”, explică Daniela Sîmboteanu.
.
UNICEF Moldova condamnă ferm orice formă de violență împotriva copiilor, inclusiv violența psihologică și fizică din partea profesorilor. „Sub nicio formă nu trebuie tolerate astfel de comportamente, deoarece pot avea consecințe grave asupra dezvoltării fizice și emoționale a copiilor, încălcându-le drepturile prevăzute în Convenția Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, la care Moldova este semnatară”.
Violența profesorilor față de elevi „este un fenomen prezent în școală, dar dificil de recunoscut de către cadrele didactice”, și se manifestă sub diferite forme: ironie, sarcasm, dispreț explicit; evaluare neobiectivă (nedreptate), agresiuni nonverbale, ignorare/neacordarea atenției, excludere de la ore, injurii, jigniri, violența fizică (palme, tras de păr, tras de urechi).
Deşi am putea crede că nimic nu e mai grav decât violența fizică, nu vom şti niciodată care este impactul mesajelor verbale pe care profesorii le transmit elevilor. „Uneori, mesajele ironice, tonul ridicat, injuriile, jignirile sau insultele pot afecta chiar mai profund personalitatea în devenire a elevilor”, se arată într-un studiu realizat de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC).
Consecințele sunt grave și pe termen scurt (scad motivația și interesul copilului pentru învățare; crește neîncrederea în profesori, care, pe lângă părinți, ar trebui să fie printre primii adulți de încredere ai copilului; crește riscul de epuizare/ardere academică, de abandon școlar), și pe termen lung (scade stima de sine; apare tendința de a-și face rău, abandonul școlar, depresia, consumul de substanțe, manifestarea comportamentelor agresive și antisociale, implicarea în acțiuni ilegale), se mai arată în studiul CIDDC.
„S-au mărit tentativele de suicid, care au loc din cauza relațiilor umane – familie, școală, comunitate”, menționează Daniela Sîmboteanu, președinta CNPAC. „Ce trebuie să se întâmple cu acest copil ca să recurgă la asta? Doar nimeni nu stă să măsoare ce i se întâmplă unui copil care a fost abuzat de către un profesor.”
.
***
Vasile Coroi, Ombudsmanul Copilului, susține că ambiguitatea legislativă din care cauză unii profesori scapă basma curată nu exonerează totuși personalul din instituțiile de învățământ de răspundere.
„Considerăm necesară o analiză profundă a posibilităților de sancționare și atragere la răspundere contravențională sau penală a cadrelor didactice care aplică violența față de copii, cu privarea de dreptul de a activa în sectorul educației pentru o anumită perioadă de timp, proporțională gravității faptei”, afirmă Coroi.
Însă Dan Perciun, ministrul Educației, susține că, acolo unde se poate de concediat – se concediază, dar consideră că accentul trebuie să fie pus și pe alte elemente: instruire, prevenire, relații în instituția de învățământ. „Nu neapărat pe interdicția de a mai ocupa vreodată funcția.”
.
„Educatorii, ca purtători de obligații în cadrul sistemului educațional, joacă un rol crucial în asigurarea faptului că drepturile copiilor la educație, siguranță și demnitate sunt respectate în școli. În plus, este esențial să se ofere educație și formare pentru profesori și personalul școlii pentru a recunoaște, a preveni și a gestiona situațiile de violență. Încurajarea comunicării deschise și a relațiilor de încredere între elevi, profesori și părinți poate contribui, de asemenea, la prevenirea violenței”, declară UNICEF Moldova pentru redacția Oameni și Kilometri.
Mai multe studii au constatat că sprijinul emoțional al profesorilor este asociat cu rezultate comportamentale mai bune la elevi, cum ar fi: o mai mare implicare în procesul de învățare, o mai mare bucurie academică și o mai mare auto-eficacitate. „Sprijinul din partea profesorilor este, de asemenea, legat de niveluri mai ridicate de motivație intrinsecă și de niveluri mai scăzute de anxietate”, se atestă în ultimul raport „PISA 2022”, cu referire la calitatea relațiilor dintre elevi și profesori.
Dar, ca să avem profesori echilibrați în școală și cu o inteligență emoțională puternic dezvoltată, Daniela Sîmboteanu, președinta CNPAC, e de părere că statul trebuie să le acorde și o altfel de atenție, pe lângă mărirea considerabilă a salariilor, cum ar fi supervizare și mentorat pentru cadrele didactice tinere, precum și crearea unor programe de prevenire a arderii profesionale, deoarece ele sunt esențiale în asigurarea comunicării nonviolente.
„Autoritățile trebuie să răspundă la întrebarea: ce să facem ca aceste cadre didactice să fie reziliente? Trebuie să asigurăm profesorilor toate condițiile, ca să prevenim arderea lor profesională. Iar asta costă bani. Atunci când vedem că un cadru didactic s-a epuizat, are anumite probleme, trebuie să fie soluții pentru dânsul – îi propui să meargă într-un concediu, îi propui să meargă la un retreat (recuperare – n.r.). Trebuie să luptăm și pentru serviciul psihologic care să asigure și bunăstarea emoțională a cadrelor didactice”.
„Ceea ce văd în sistemul educațional e că profesorii au o multitudine de probleme de personalitate… Sistemul nostru educațional trebuie să răspundă la necesitățile timpurilor din ziua de azi. Și prompt. Dar aceste practici nu sunt încă în Moldova și costă bani”, concluzionează președinta CNPAC.
.
La moment, doar judecătorii pot interzice unui cadru didactic să profeseze o anumită perioadă, ceea ce s-a și întâmplat în câteva cazuri pe care le-am analizat.
„Am avut cu mulți ani în urmă un caz la Sărata Galbenă”, ne povestește Valentina Tonu, șefa Direcției raionale de învățământ Hâncești. „O educatoare aveam acolo, foarte profesionistă, chiar era bună pe partea didactică, dar cu vicii – aplica violența față de copii. S-a ajuns până la proces de judecată, unde a fost suspendată pe trei ani din funcție. Ulterior, am reangajat-o la Pogănești, deoarece avem o lipsă acută de cadre didactice.”
În aprilie 2019, într-un sat din raionul Telenești, profesoara de istorie a scos cu forța din bancă un elev de clasa a V-a, l-a dus în fața clasei și i-a aplicat două lovituri puternice cu palma peste față, deoarece copilul a refuzat să răspundă tema. Cadrul didactic nu era la prima abatere de genul dat, se arată în sentința de judecată prin care a fost achitată din cauza legislației ambigue.
Am discutat cu directoarea gimnaziului, care ne-a confirmat că profesoara de istorie a continuat și continuă să profeseze. Și nu vede de ce nu ar activa, de vreme ce e un specialist bun. „Instanța de judecată a spus clar că nu este vinovată (de facto, instanța a decis că ea nu poate fi trasă la răspundere pentru tratament inuman și degradant, fără să se pronunțe asupra actului de violență propriu-zis – n.r.). Și da, predă în continuare. Are succese. O iubesc elevii. Mă rog, s-a întâmplat un incident neintenționat”, consideră managera gimnaziului.
Majoritatea cazurilor analizate de Oameni și Kilometri relevă că, indiferent dacă educatorul/profesorul este sau nu suspendat din funcție, este concediat sau își dă demisia voluntar, este condamnat sau achitat de instanța de judecată, la revenirea în fața copiilor aceștia nu trec nicio verificare sau program de reabilitare.
„Întoarcerea [cadrelor didactice în sistem trebuie] să fie condiționată de parcurgerea cu succes a unui anumit program de dezvoltare și consolidare a competențelor sociale, emoționale, ca să reușească să-și stăpânească impulsurile, să gestioneze altfel anumite conflicte”, consideră Vasile Coroi, Ombudsmanul Copilului.
Ministrul Educației recunoaște că astfel de programe create pentru această categorie de profesori nu există, deși înțelege beneficiile și importanța lor. „Programe de recuperare și asistență psihologică ei nu beneficiază gratuit, decât dacă au decis de sine stătător să parcurgă această cale”, spune Dan Perciun.
Însă Daniela Sîmboteanu consideră că acești profesori ar trebui să-și asume consecințele și să treacă cursuri de reabilitare din cont propriu.
„Statul asta poate să ceară de la un cadru didactic: Du-te și te lămurește cu taracanii tăi și vezi ce e cu tine și de ce tu urli la copii, de ce tu îi numești. Dacă tu ești un om responsabil și tu îți dai seama că nu poți lucra cu copii, că ești gata să-i gâtui, nu lucra cu dânșii. Du-te și lucrează cu oamenii adulți, cu mașinile, într-un alt domeniu în care tu te manifești. Și trebuie în continuare la nivel de sistem să fie transmise aceste mesaje de respectare a drepturilor copilului și să se conștientizeze că nu ai voie să lovești copiii”.
.
Poze simbol – sursa www.canva.com
:
:
