Mia BucătaruAșezat pe un fotoliu de birou din piele, Dumitru urmărește imaginile transmise de camerele de supraveghere pe unul dintre cele două monitoare din fața sa. Este cu puțin trecut de începutul lecțiilor, iar el trebuie să se asigure că în liceu totul este în regulă. Coridoarele lungi și moderne sunt goale, iar în curtea recent pavată – nici țipenie de om.
Dumitru are 36 de ani și, de șase ani, este director al Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din satul Sipoteni, raionul Călărași. A venit în sat acum 13 ani, în calitate de profesor de istorie, și nu a mai plecat. A venit, chiar dacă nu era obligat.
„În ultimul an de facultate am pierdut locul la buget din cauza unui schimb de experiență în Marea Britanie, unde fusesem plecat. Am revenit la studii cu două zile mai târziu decât era admis. M-am reabilitat, însă la contract. Pentru mine deja nu era obligatoriu repartizarea în câmpul muncii.”
Așa că, „în vara anului 2008, imediat după absolvire, îmi pregăteam actele pentru a pleca în Canada”. Între timp, „am decis să vin [în r. Călărași] să văd cum e să profesezi.”
De fapt, Dumitru și-a urmat iubita, Maria Drumeș, cu care fuseseră colegi la Facultatea de Istorie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” și care, ulterior, avea să-i devină soție.
Tânăra a studiat la buget și, după absolvire, era obligată să lucreze timp de trei ani în sistemul de învățământ. Primise diploma de studii și fișa de repartizare în câmpul muncii de la însăși prim-ministrul Republicii Moldova de atunci, Zinaida Greceanîi.
„Eram 11 colegi în grupă și toți am mers la repartizare. Am văzut că în raionul Călărași erau mai multe locuri disponibile. Șase, dacă îmi amintesc bine. Am aplicat dosarele, am fost selectați. Ceilalți colegi așa și nu au mai venit. Au fost repartizați, era obligatoriu, dar nu au mai ajuns să predea”, își amintește Maria.
.
*
Dumitru este originar din raionul Cimișlia, iar Maria – din raionul Cahul. În Călărași, au căutat o instituție la care ambii să se poate angaja. Așa au ajuns la liceul din Sipoteni. Un motiv a fost și indemnizația de 30 de mii de lei, bani oferiți pe atunci doar tinerilor specialiști care mergeau să activeze la sat. În plus, localitatea „e aproape de traseul național, iar noi făceam masteratul, circulam des și ne era mai comod”, explică Dumitru Bob.
Tânărul cuplu susține că a avut o primire călduroasă în comunitate, s-au integrat ușor în colectiv, iar copii i-au îndrăgit.
„În anul 2008, activam ca director adjunct pe instruire și, odată cu apariția lui Dumitru și a Mariei, am sesizat noi portrete de cadre didactice. Erau instruiți în lumina modernității. Erau foarte inovativi. În primul rând, cunoșteau la perfecție calculatorul, lucru care, pe acele timpuri, era o raritate. Nu mai aveam pe nimeni în instituția noastră care să posede așa cunoștințe”, spune Ecaterina Rău, profesoară de limba și literatura română la liceul din Sipoteni.
Respectiv, când, în 2011, a expirat perioada obligatorie de activitate de trei ani, la ei „nici nu a mai apărut întrebarea ca să ne mutăm”. Mai ales că acel an a adus mai multe schimbări în viața lor. Dumitru a câștigat concursul pentru funcția de director adjunct pe instruire, iar Maria – de directoare adjunctă pe educație. Aveau ambii câte 25 de ani și „ambiție și putere să schimbăm lucrurile în bine”.
Potrivit datelor oficiale, circa 14% dintre tinerii specialiștii au părăsit sistemul educațional în ultimii doi ani. Motivele invocate sunt diferite, predominant fiind totuși plecarea la muncă peste hоtаrе, se menționează într-un răspuns oficial al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării.
Totuși micile succese profesionale s-au lăsat cu turbulențe printre colegii de lucru, după ce, tot în același an, Dumitru și Maria și-au oficializat relația. „Colectivul a sărit în sus, că am luat soț și soție în administrație”, își amintește Ecaterina Rău, la acel moment deja directoare a liceului din Sipoteni. „Spuneau că nu e corect, că nu se merită. Însă, legal, au fost respectate toate normele. Au câștigat funcțiile prin concurs.”
Lucrurile s-a precipitat și mai tare în 2016, când Dumitru a fost ales director, în urma unui concurs organizat de Direcția raională de învățământ. „Am decis să plec, pentru că noi avem codul de etică și am vrut să evit discuții în colectiv. Soțul era director, eu – director adjunct pe educație. Am spus că mai corect ar fi așa, să încercăm fiecare pe căi diferite să ne construim cariera”, precizează Maria.
Un an mai târziu, tânăra s-a mutat la Liceul „Vasile Alecsandri” din Călărași, unde a obținut, prin concurs, funcția de directoare adjunctă pe educație. La acel moment, Dumitru și Maria deja de trei ani renunțaseră la casa închiriată în Sipoteni și locuiau într-un apartament cu o odaie oferit de autoritățile raionale. Respectiv, tânără nu a mai fost nevoită să facă practic zilnic naveta până în Sipoteni.
Mai mult, a avut de câștigat și liceul la care s-a angajat, sugerează Ina Tihon, directoarea instituției. „Ne bucurăm extrem de mult că a venit la noi în instituție și cred că școlii iar lipsi foarte multe dacă nu ar fi dumneaei. Este și un profesor deosebit. […] Împreună cu soțul ei, au revoluționat managementul educațional la nivel raional.”
.
*
La 11 kilometri distanță de Călărași, în Sipoteni, Dumitru, devenit director la 30 de ani și având în subordine 36 de cadre didactice, 28 de lucrători auxiliari și circa 700 de elevi, s-a apucat de treabă.
„Eu știam foarte bine responsabilitățile pe care mi le asum. Aveam 30 de ani, dar aveam și experiență în administrare. Normal că mi-a fost greu la început, însă nu am așteptat să-mi zică cineva cum trebuie să fac. Am învățat totul din mers”, explică Dumitru.
„De când dumnealui a câștigat funcția de director, școala noastră a căpătat alt aspect”, punctează Iulia Cela, directoare adjunctă. Asta după ce, în urma unui proiect finanțat de Banca Mondială, liceul din Sipoteni a fost reparat capital. Schimbarea nu s-a rezumat la pereții clădirii și la sistemele de ventilare, de canalizare, de apeduct și de iluminat.
„În cadrul proiectului am reușit să procurăm mobilier nou, să dotăm cantina, sala de festivități, cabinetul medical. Am modernizat laboratoarele din instituție. Am procurat tehnică nouă și modernă în fiecare sală de clasă”, enumeră Dumitru reușitele proiectului.
Între timp, au mai fost și altele mai mici – clasa viitorului, clasă de robotică, clasă cu profil sportiv, club radiofonic și ziaristic, toate au dus la transformarea liceului din Sipoteni în una dintre cele mai moderne instituții de învățământ din Republica Moldova.
.
*
Pe lângă funcțiile administrative, Dumitru și Maria predau în continuare elevilor Istoria și Educația moral-spirituală. Ambele se regăsesc printre disciplinele la care sistemul de învățământ din Republica Moldova înregistrează o lipsă acută de cadre didactice, conform datelor oferite de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
Asta chiar dacă, în încercarea de a mai aplana criza de cadre cu care sistemul se confruntă de ani buni, dreptul la indemnizație a fost extins și pentru tinerii care se angajează la oraș, nu doar la sat, iar suma alocației a crescut, în 2019, până la 120 de mii de lei.
De când Dumitru însuși este director, la liceul din Sipoteni au venit trei profesori tineri și încă niciunul nu a plecat. Cu toate acestea, el consideră că motivul de bază care îi face pe tinerii specialiști să plece din sistem îl reprezintă anume salariul. Mai exact, mărimea lui.
„În primii ani de muncă primeam un salariu de 864 de lei. Apoi ne-am ridicat la 1 200 de lei. Ori că pe atunci puterea de cumpărare era alta, ori noi eram mai tineri și necesitățile nu erau așa de mari… Ne [mai] ajutau financiar și părinții. Chiar și acum ne ajută. Odată cu modificarea Legii salarizării au crescut un pic salariile la profesori. Dar, chiar și așa, în sistemul educațional sunt printre cele mai mici salarii. Cum să-ți construiești o casă, să îți faci un viitor?”
Pentru Maria și Dumitru, decizia de a rămâne în Călărași și în sistemul educațional a fost una asumată. „Drumul e greu, dar e interesant”, afirmă tânărul. Iar acum sunt pe punctul să mai facă un pas important în viața lor.
„Am hotărât să ne procurăm o locuință în oraș, în Călărași [prin intermediul programului guvernamental Prima Casă]. Eu lucrez aici și îmi este mai ușor. Soțul deja s-a obișnuit cu naveta”, explică tânăra.