Oameni și KilometriE puțin trecut de ora 9.00. Eliseea, o fetiță de 8 ani, mai înaltă cu două capete decât blatul de la bucătărie, pregătește micul dejun. Mama îi urmărește cu atenție fiecare mișcare. În timp ce omleta se coace ușor, Eliseea fuge cu viteza luminii în camera de alături. Se întoarce cu un teanc de foi scrise de mână. „Uite, aici este una dintre poveștile pe care am scris-o. M-am inspirat dintr-o altă carte de povești, unde personajele principale sunt trei pisici: Zahăr, Nuti și Dar Motan”, explică ea.
În scurt timp se trezește și Simina, surioara Eliseei, în vârstă de 4 ani. A ales să îmbrace o rochie albă, pufoasă, ca de sărbătoare. Lipită de mama ei, privește cum Eliseea pune pe masă farfuriile pentru toți cei patru membri ai familiei.
E o dimineață ordinară a familiei Mihailiuc, care s-a mutat anul trecut din Chișinău în orașul Strășeni, „deoarece ne plac comunitățile mici”. Toți grămăjoară, fără grabă, chiar dacă în calendar e zi de joi, cu muzică relaxantă pe fundal și cu povestirile Siminei, care spune chicotind că a visat desene animate.
La 10:15, Eliseea se retrage de la masă, anunțându-și părinții că merge să înceapă lecțiile. E în clasa a II-a, dar nu a pășit niciodată pragul unei școli din Republica Moldova. Ea se numără printre cei aproximativ 600 de copii care practică homeschoolingul, o formă de învățământ ce se desfășoară acasă. În astfel de cazuri, rolul profesorului este preluat, cel puțin până la o anumită vârstă, de părinți sau de un tutore care poate preda copilului cunoștințele de bază pentru ca el să acceadă, dacă dorește, la liceu sau la facultate, se arată într-un studiu.
Familia Mihailiuc a ales acest tip de învățământ din mai multe motive, inclusiv educațional și religios. Sistemul de învățământ din Moldova nu oferă tocmai ceea ce ei își doresc pentru fetele lor: copii care să învețe din plăcere, și nu pentru note sau din frică și supunere în fața unei autorități, copii cărora să le fie dezvoltată personalitatea și individualitatea, lucru care e dificil de făcut într-o clasă cu 30-40 de elevi.
„Ne dorim să le oferim o copilărie și un mediu educațional mai aproape de natură și bunici. Vreau ca copiii noștri să învețe din plăcere și să aibă un control al comportamentului, dar nu să-i dresăm sau să-i izolăm”, spune Cătălina, mama fetelor.
Așa că, după lungi dezbateri între soți și ani de documentare, au ales ca Eliseea să facă homeschooling și au înscris-o la un program de studii acreditat în SUA. Diferența dintre școala tradițională și homeschooling, menționează Cătălina, este că, în primul caz, este un profesor care îți explică totul, în al doilea caz – însăși cartea este profesorul tău, nici măcar nu părinții. „Copilul învață ca să învețe – noi suntem supervizorii ei”, o completează soțul Nicolae.
În familia lor nu există „noi facem școală”, pentru că fiecare zi a lor este școală. Pe de altă parte, Eliseea nu are vacanțe sau zile libere. În schimb are zile în care „nu face nimic”. „Avem zile când se simte rău sau suntem obosiți după o vacanță. În aceste zile încercăm să nu facem nimic. Și le numim «do nothing day»”, povestește zâmbind Cătălina.
Totuși hotărârea lor nu a fost lipsită de anumite îngrijorări. „Unii prieteni ne-au întors spatele, când au aflat despre decizia de a face homeschooling. Nici părinții noștri n-au acceptat din prima. Mama mea, care lucra în sectorul social, ne amenința că ne vom trezi cu poliția și asistența socială la ușă și o să rămânem fără copii”, își amintește Cătălina.
Avertizarea venea în contextul în care homeschoolingul nu este nici interzis expres, dar nici reglementat de legislația Republicii Moldova. Iar această incertitudine face ca circa 10% din părinții care iau o astfel de decizie să se confrunte cu „probleme cu organele de tutelă, deoarece neprezentarea [copilului] la școală este echivalentă cu neîndeplinirea responsabilităților părintești”.
În 2013, exact asta i s-a întâmplat unui cuplu din satul Talmaza, raionul Ștefan Vodă, după ce și-au retras fiica de clasa a treia de la gimnaziul din sat și au înmatriculat-o la o școală din SUA care oferea și studii la distanță. Drept răspuns, oamenii legii le-au aplicat o amendă, pentru început, invocând articolul 63(1) din Codul Contravențional – „Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinţi […] a obligaţiilor de întreţinere, de educare şi de instruire a copilului.
Într-un interviu online, tatăl fetei afirmă că nu se mai regăsea în modul de predare în școala obligatorie din sat – doar teorie și învățare pe de rost -, chiar dacă el însuși a frecventat-o în copilărie, iar peste ani chiar a fost și profesor de informatică. Dar „asta nu însemna ca mi-am privat copiii de educație”, insistă bărbatul. „I-am înscris la niște școli private din America, care sunt acreditate de Ministerul Educației din SUA și i-am ghidat, împreună cu soția, atât cât a fost nevoie.”
Peste luni de zile de presiune din partea autorităților, cei doi părinți au fost lăsați în pace. „Am plecat la procuratură cu cărțile și programele pe care le studia fiica. Și procurorul de caz a rămas uluit. I-am arătat certificatul de înmatriculare de la școala privată și acreditată din SUA, care oferă și studii la distanță, și mi-au anulat amenda și tot procesul. Legea în Republica Moldova permite să faci studii în străinătate”, relatează bărbatul.
Astăzi, fiica cuplului din Talmaza învață la o universitate din Oradea, România. În 2013, ea a fost prima elevă retrasă din sistemul de învățământ obligatoriu din Moldova, ca să facă homeschooling.
***
În Republica Moldova, homeschoolingul nu e răspândit mai deloc, totuși popularitatea educației la domiciliu a crescut de la declanșarea pandemiei de COVID-19. Totodată, calitatea învățământului pare să scadă de la an la an, așa că numărul părinților nemulțumiți de sistemul de învățământ crește, atestă un studiu recent.
Diana Chicu este promotoarea homeschoolingului în Republica Moldova. Când a revenit din Italia, în 2017, nici ea nu s-a regăsit în sistemul educațional obligatoriu. Și-a retras fiica din școală chiar din clasa întâia, din cauza unor probleme de sănătate care trebuiau monitorizate și gestionate în mod special, și a înscris-o, ca și Cătălina, la o școală acreditată din SUA care oferă studii la distanță, în special homeschoolerilor.
Diana Chicu
„Homeschooling nu înseamnă pregătirea geniilor sau a viitorilor președinți, ci este despre descoperirea potențialului fiecărui copil în parte, ca el să știe ce vrea de la viață, cine vrea să devină, ce îi place, ce nu-i place. Ideea de bază a homeschoolingului, cel puțin așa cum o văd eu, este de a ajuta copilul să ajungă autodidact, și nu de a face teme sau de a face 45 de minute lecții, ca la școală”, punctează Diana Chicu.
După ce a înțeles cum funcționează acest tip de învățământ și ce beneficii are, Diana nu a mai stat pe gânduri și a încadrat-o și pe cea de-a doua fată în acest sistem, care acum e clasa a patra. Iar în 2018 a fondat și o organizație neguvernamentală care oferă sprijin și consultații părinților dornici să aleagă această cale. Decizia a survenit inclusiv datorită dezechilibrului legislativ care creează multă frică și incertitudine în rândurile părinților de homeschooleri.
„Mai înainte, părinții homeschoolerilor erau foarte ascunși, pentru că le era frică de Ministerul [Educației], deoarece legea nici nu permitea și nici nu interzicea. Eu, însă, nu voiam să mă ascund și nici să mă tem. Voiam ca ai mei copiii să meargă pe stradă liniștiți și să nu li se creeze convingerea că sunt „copii cu defecte”, pentru că atunci mă confruntam cu neînțelegeri și învinuiri din partea rudelor și eram privită ca o sectantă.”
Ministerul Educației (ME) confirmă că „legea nici nu permite, dar nici nu interzice acest tip de învățământ”, totuși, conform Constituției și Codului Educației, statul e cel care garantează școlarizarea obligatorie a copiilor, iar politica ministerului este de a aduce la școală fiecare copil.
„Noi nu am interzis prin lege, dar noi [nici] nu am reglementat. Și, atâta timp cât statul nu reglementează, el își asumă să școlarizeze fiecare copil. Statul răspunde de calitatea educației și să se asigure că fiecare cetățean, fiecare copil se poate integra ulterior în societate și poate obține o profesie/diplomă, ca să se angajeze în câmpul muncii”, expune Marcelina Baleca, șefa Direcției politici în domeniile învățământ general și învățare pe tot parcursul vieții din cadrul ME, poziția instituției.
Temerea părinților față de anumite repercusiuni din partea autorităților pornește de la faptul că, deși legislația prevede expres „învățământul la domiciliu”, acesta poate avea loc doar „pe o perioadă de timp determinată” și se referă exclusiv la „copiii şi elevii care, din cauza problemelor de sănătate sau a unei dizabilități, sunt lipsiți temporar de posibilitatea de a se deplasa”.
Din acest motiv, părinții care aleg homeschoolingul pentru copiii lor apelează, de regulă, la mici portițe legislative, pentru a avea o acoperire în fața autorităților. Una dintre ele este dreptul cetățenilor Republicii Moldova de a studia în străinătate, inclusiv „în baza unor contracte individuale”. Inițial, acest drept era prevăzut de Legea învăţământului, adoptată în 1995 (art. 64. Studiile în străinătate, alin. 1). În 2014, odată cu abrogarea Legii învățământului, dreptul de a studia peste hotare a fost preluat de noul Cod al Educației (art. 151. Studiile în străinătate, alin. 2), fiind în vigoare până în prezent.
Constituția Republicii Moldova
Articolul 35. Dreptul la învăţătură, alineatul (9): Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine părinților.
Articolul 48. Familia, alineatul (2): Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
Articolul 60. Drepturile şi obligaţiile părinţilor privind educaţia şi instruirea copiilor, alineatul (1): Părinţii au dreptul şi sunt obligaţi să-şi educe copiii conform propriilor convingeri, indiferent de faptul dacă locuiesc împreună sau separat; alineatul (3): […] Instituţia de învăţământ şi forma de instruire sunt alese de către părinţi, cu luarea în considerare a opiniei copilului.
Articolul 2. Cadrul juridic al educaţiei, alineatul (2): Raporturile juridice din sfera educaţiei se reglementează şi prin următoarele tratate internaţionale: […] la care Republica Moldova este parte.
Dintre ele, menționăm:
➤ Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale (la care Moldova a aderat în 1997), Primul Protocol adițional, art. 2. Dreptul la instruire: Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi al învățământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţămînt conform convingerilor lor religioase şi filozofice.
➤ Declarația Universală a Drepturilor Omului (la care Moldova a aderat în 1990), art. 26, alin. 3: Părinţii au, cu prioritate, dreptul să aleagă felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor.
➤ Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (ratificat de Moldova în 1990), art. 13, alin. 3: Statele […] se angajează să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a alege pentru copiii lor instituţii de învăţământ altele decât cele ale autorităţilor publice, dar conforme cu normele minimale pe care le poate prescrie sau aproba statul în materie de educaţie şi de a asigura educaţia religioasă şi morală a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri.
Articolul 151. Studiile în străinătate, alineatul (2): Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul la studii în străinătate în baza tratatelor internaţionale, precum şi în baza contractelor individuale încheiate cu instituţiile de învăţămînt din străinătate; alineatul (5): Recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii obţinute în instituţii de învăţămînt din străinătate se realizează în condiţiile stabilite de Ministerul Educației.
Curios e că, în 2014, când au votat Codul Educației, deputații au dat Guvernului un termen de doi ani în care să examineze „practica învățământului la domiciliu” și să le prezinte „propuneri de modificare a prezentului cod în vederea oferirii dreptului la acest gen de instruire”. Doar că și acum, la aproape 10 ani distanță, homeschoolingul așa și a rămas la limita legii.
E adevărat că, în 2021, în încercarea de a legifera expres acest tip de educație, Asociația Homeschooling Moldova a elaborat un proiect de lege și o instrucțiune privind organizarea învățământului în familie. A făcut-o în colaborare cu experți din străinătate, precum și din Moldova, printre care o judecătoare din Taraclia, a cărei copii practică homeschoolingul, și Adrian Lebedinschi, la acel moment deputat și președinte al Comisiei parlamentare cultură, știință, educație, tineret, sport și mass-media.
„Pandemia de Covid a demonstrat că astfel de sistem alternativ de educație în Moldova trebuie să fie lansat. Cu toate astea, ministerul [Educație] ne-a dat un aviz negativ”, își amintește Adrian Lebedinschi. Dar „asta nu înseamnă că proiectul de lege nu poate să treacă în Parlament”, explică fostul deputat, ci „doar că e mai complicat cu implementarea lui”. „Noi doar nu vrem să adoptăm, pur și simplu, o lege de dragul legii”, subliniază Lebedinschi.
Fostul deputat mai spune că statul ar avea doar de câștigat din legiferarea homeschoolingului, pentru că toate costurile sunt lăsate pe umerii părinților. „În cazul dat va fi ca și educația în sectorul privat. Necătând la faptul că Constituția garantează învățământul general gratuit pentru toți copiii, totuși cam 10-15 % învață la privat. Respectiv, acești părinți nu beneficiază de scutirea prin care, teoretic, statul ar trebui să le compenseze o parte din cheltuieli. Un stat democratic ar trebui să permită această posibilitate”, punctează Lebedinschi.
„Politica ministerului nu este pentru a legaliza homeschoolingul, din considerentul că noi dorim să asigurăm școlarizarea pentru toți copiii”, explică Marcelina Baleca. „Statul trebuie să se preocupe de toți copiii și să primească toate competențele necesare pentru a deveni persoane care să poată accede în câmpul muncii, care să beneficieze de o diplomă recunoscută atât în țară, cât și peste hotare. Asta este menirea statului”, insistă Baleca.
Astfel, nereglementarea homeschoolingului vine la pachet cu un șir de provocări în drumul celor 600 de copii care se estimează că studiază acasă. În primul rând, părinții trebuie să-și înscrie copiii la școli din străinătate, pe care le numesc școli-umbrelă, pentru că, astfel, se acoperă legislativ și nu au probleme cu autoritățile. Iar asta costă, sugerează Chicu. Costurile se ridică între 200 euro și până la 6000 euro pe an.
În al doilea rând, certificatele pe care le obțin după treapta gimnazială la aceste școli internaționale nu sunt recunoscute de minister, iar Diana Chicu ne spune că nu cunoaște pe cineva din Moldova care să-i fi reușit acest lucru. „De cele mai deseori, familiile pleacă în România ca să obțină această echivalare.” Respectiv, acești copii nu-și pot continua studiile în Moldova.
„Problema este că homeschoolerii nu vor putea accede în învățământul profesional tehnic și superior al Republicii Moldova, pentru că noi avem clar reglementat, prin lege, ce acte sunt necesare putea a accede. Ei au certificate, nu au diplome. Noi nu avem un mecanism de echivalare la astfel de certificate”, explică Marcelina Baleca.
Radu Cotoman, jurist la MEC, susține că, de fapt, echivalarea studiilor internaționale nu e chiar atât de dificilă, doar că persoana care solicită acest lucru ar trebui totuși să dețină un document care să-i certifice un nivel de studii cât de cât similare cu cele din Moldova.
„De exemplu, tinerii din India care vin în Moldova să facă medicină, ei vin cu acte care confirmă că au studii liceale, cu note de la obiectele pe care le-au studiat acolo, cu notele de la examene asemănătoare cu cele de la BAC. Însă, bănuiesc că homeschoolerii, mai ales cei care studiază în SUA, nu au diplomele și examenele necesare”, afirmă Cotoman.
***
„Pentru stat și, implicit, pentru contribuabilii, este mult mai ieftin ca homeschoolingul să fie legalizat și reglementat la fel ca în alte țări”, atestă un studiu elaborat în Moldova.
În mai multe țări ale lumii, inclusiv din UE, homeschoolingul funcționează de ani de zile. De exemplu Estonia, o țară post-sovietică ca și Republica Moldova, l-a reglementat în 2018. Pentru a desfășura studiile copilului acasă, părinții depun o cerere la școală înainte de începerea anului de învățământ. Ulterior, școala face o anchetă familiei, inclusiv a părintelui care se va ocupa de educația copilului, și le dă acces gratuit la toate manualele și fișele școlare, care se găsesc în biblioteca online a școlii.
„După care, copilul trebuie doar să treacă, la fiecare jumătate de an, testări la disciplinele de bază (matematică, științe, limba estonă – n.r.). Dacă elevul nu trece testarea din a doua oară, atunci acesta se va întoarce în sistemul educațional obligatoriu”, se atestă în regulamentul publicat pe site-ul Ministerului Educației și Științei din Estonia.
În Franța e cam același principiu, doar ca testările au o periodicitate de trei luni. Iar la finalul fiecărei trepte de învățământ, copiii care fac școală acasă obțin același document de studii ca și copiii care au frecventat școala zi de zi.
„Nu putem legaliza ceva de care nu putem ulterior să răspundem. Iar eșecul pe care îl poate avea homeschoolingul va fi pus pe seama ME, pe când ministerul trebuie să-și asume politicile pe care le poate monitoriza”, concluzionează Marcelina Baleca.
Totuși modul în care Estonia și Franța au reglementat homeschoolingul nu pare ceva imposibil de atins pentru Moldova. Din moment ce avem 1.200 de școli, un simplu calcul arată că un elev din cei circa 600 care studiază acasă revine la două școli, dintre care doar una ar avea responsabilitatea să-i testeze periodic cunoștințele. Acest lucru denotă că nu e atât de dificil să deții controlul asupra acestor elevi și, în felul acesta, să „nu-i lași în afara sistemului”, remarcă Diana Chicu.
„Vreau să simt că țara mea ține la copiii mei, pentru că nu este vorba de abandon școlar”, explică Chicu de ce militează pentru legalizarea acestui tip de învățământ și în Moldova. „Acești copii fac școală și eu port responsabilitate morală, etică și legislativă în totalitate. Sunt mulți părinți care, deși ar dori să facă homeschooling, nu fac acest lucru, pentru că doresc să rămână în sistemul educațional moldovenesc, sub ghidajul și curricula țării.”
Anul trecut, deputata Olesea Stamati a încercat să readucă în discuție situația copiilor care optează pentru studii acasă și, respectiv, „nu sunt parte a sistemului educațional”, cerându-i opinia ministrului Educației de atunci, Anatol Topală, venit în Parlament să ceară adoptarea unor modificări la Codul Educației.
„În cazul în care noi am facilita acest lucru, ca să poată, de exemplu, o dată în jumătate de an sau o dată în an să vină să treacă o testare în școală, să fie instruiți conform curriculei naționale. Totodată, îi menținem în sistemul nostru educațional și nu îi lăsăm așa, să învețe tot felul de curricule”, și-a explicat Stamate solicitarea.
Intervenția deputatei avea legătură cu faptul că și copiii ei au trecut prin homeschooling. Ea mărturisește că și-a retras copiii din sistemul educațional moldovenesc deoarece erau prea multe lucruri care-i displăceau în cele câteva școli pe care le-a „probat” cu copiii săi. Și, pentru că la acel moment își permitea să lucreze și de-acasă, au decis să încerce homeschoolingul.
Olesea Stamate. Sursa foto: Parlamentul Republicii Moldova
„Trebuie să recunosc că i-am înregistrat într-o școală online din Moscova. Asta era înainte de război”, accentuează Stamate. „Ei aveau maxim două lecții online pe zi, a câte 25 de minute. Temele pentru acasă le făceau în caietele de lucru, apoi le scanau, le trimiteau profesorilor și primeau note. Timp de trei ani, având o lecție-două pe zi, ei nu au rămas în urmă cu programul, pentru că era foarte concentrat totul.”
Deputata menționează că „unul dintre motivele pentru care au ales școala rusă – curricula e mai apropiată de curricula noastră”. Respectiv, „noi nu am avut problema cu echivalarea. Noi am primit transcriptul cu note și am mers cu acest transcript la Direcția educație. Ei au transferat notele din 4-5 în 9-10. Cu actele respective am mers la liceu și ne-am înscris.”
Și-a retras copiii din homeschooling după ce s-a implicat în politică și nu le mai putea oferi timpul necesar. Totuși, „dacă aș putea, și acum aș reveni [la homeschooling]”, punctează Stamate. „De exemplu, mă uit la coloana vertebrală a fiicei mele și prinde a avea anumite devieri, cu toate că face sport. Statul ăsta pe fund de șapte-opt ore pe zi își lasă amprenta pe coloana vertebrală și eu cu mare drag i-aș salva de această povară.”
Se declară contrariată de reticența autorităților de a legaliza homeschoolingul, dar menționează că a observat o astfel de atitudine „nu doar la ME, ci și la colegii din Parlament”. Pe de altă parte, se declară deschisă să promoveze „și pe platforma politică ideea de legalizare a homeschoolingului”. „Din momentul în care tu nu interzici, atunci oferă-i posibilitatea să fie în cadrul național. Și atunci eu sunt sigură că majoritatea din cei 600 vor opta pentru cadrul național, deoarece este mult mai sigur, pentru că tu ai o predictibilitate și știi ce faci mai departe”, consideră Stamati.
Atunci, în plenul Parlamentului, ministrul Topală a evitat să-i dea un răspuns franc, dar a sugerat totuși că optează pentru „prezența copiilor în școli”. Cât despre homeschooling, a menționat că e un subiect la care „au fost multe discuții în cadrul ministerului” și la care „urmează să mai discutăm”.
Într-un răspuns expediat redacției Oameni și Kilometri, Liliana Nicolaescu-Onofrei, președinta Comisiei parlamentare cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media, ne informează că, „actualmente, nu este înregistrată vreo inițiativă care să vizeze diversificarea formelor de instruire la domiciliu în cadrul sistemului național de educație”.
***
Soții Cătălina și Nicolae Mihailiuc din Strășeni recunosc că, la moment, nu se confruntă cu nicio problemă legală, dar le-ar fi mai ușor dacă homeschoolingul ar fi legalizat în Moldova.
În primul rând, le-ar plăcea să-și ajute copiii să învețe acasă și și-ar dori ca statul să susțină părinții homeschoolerilor, așa cum se face în alte țări – prin oferirea burselor pentru copiii care au rezultate bune sau prin scurtarea programului de lucru a părinților care se ocupă de educația copiilor.
În al doilea rând, le-ar diminua din anxietatea că încalcă legea și ar beneficia de o comunitate liberă și deschisă. Legislația, pur și simplu, i-ar încuraja să fie liniștiți. „Mulți părinți sunt talentați în a învăța copiii lor, doar ei știu cheițele la fiecare copil, iar odată ce ar exista o deschidere legală, asta ar încuraja și mai mult acești părinți”, subliniază Nicolae.
Și, în timp ce autoritățile tot discută și caută de ani de zile un „concept clar care ar putea fi implementat”, familia Mihailiuc se gândesc la viitorul fetelor. Când vor ajunge în clasa a IX-a, Eliseea și Simina vor susține un examenul la școala americană la care învață de acasă.
Mama lor Cătălina susține că, dacă promovează examenul, obțin o diplomă cu care „pot merge la colegiu sau acolo unde vor ca să capete o meserie”. În cazul în care vor decide să facă XII clase, vor trece printr-un proces de echivalare a diplomei, recunoscută de țările care accepta homescholerii. Însă, pentru a lua „BAC-ul”, Eliseea și Simina vor trebui să susțină GED, un test de dezvoltarea educațională generală, care le deschide drumul spre un șir de universități din lume.
Doar că, în tot acest traseu educațional al familiei Mihailiuc, sistemul de învățământ din Moldova, deocamdată, este scos din ecuație.
.
Reporteri: Polina Cupcea și Ilinca Televca
Foto: Vlaicu Bunduchi
Editare: Nicolae Cușchevici
