Polina Cupcea„Anul trecut, de 14 februarie, Andrei mi-a făcut o surpriză: un tort cu inimioare. Apoi am fost la Sala cu Orgă. Anul ăsta nu cred că vom face ceva special. Nu avem unde ieși, iar Andrei lucrează. Poate el va face o surpriză, dar nu cred, căci amândoi suntem fără bani.”
.
Sunt 15 luni de când Vlad* și Andrei* formează un cuplu. În noiembrie trecut, când au împlinit un an de relație, au mers într-un local din centrul Chișinăului, ca să serbeze evenimentul. Nu s-au ținut de mâini și nici nu s-au sărutat. Nu că le-ar fi fost teamă „c-o să primim o piatră după cap”, ci pentru că, „chiar dacă asta ar fi legalizat, eu nu iubesc demonstrațiile. Eu când văd și perechile tradiționale că stau în troleibuz și se pupă, sau pe stradă, urăsc asta”, spune Andrei, în timp ce pregătește tacâmurile pentru cină. „Eu tot așa mă simt”, intervine Vlad. „Nici mie nu-mi plac afecțiunile în public. Dacă te iubești așa de tare și focul este aprins, rabdă până acasă, dar nu sta în mijlocul parcului, cu limbile băgate unul în gâtul celuilalt.”
Chit că nici nu au fost „deconspirați” până acum că ar forma o pereche de îndrăgostiți. Ori pentru că se ascund foarte bine, ori pentru că nu par gay, constată ei. „Se mai întâmplă, când poate eu sunt pre’ obosit, iar picioarele nu mă mai țin, și-mi zic: ‘Dă să mă lichesc de dânsul, să mă sprijin, că nu mai pot!’… Îți dai seama că asta nu sună a gay”, afirmă Vlad.
Relația lor n-a mers din prima. Mai întâi s-au cunoscut prin intermediul unei rețele de socializare pentru LGBTQIA+. „Salut!” „Salut!” „Nu s-a încleiat vorba.” Au încercat din nou peste o lună. „Tot n-o mers”. Abia a treia oară au reușit să aprindă scânteia. „Ceva se legase. Nuca de perete se ținea, totuși.”
„Prima seară n-am s-o uităm niciodată. Ținem minte fiecare moment în detaliu”, recunosc acum cei doi băieți. Era o vineri de toamnă răcoroasă, după o săptămână de discuții on-line. „Vlad era singur în apartament, iar eu eram singur la cămin. Așa că am cumpărat o pizza, știind că-i place, două sticle de șampanie și-un tort”, își aduce aminte Andrei, zâmbind.
Emoționat, Vlad îl aștepta în stație. În întuneric, nu s-au putut analiza prea bine. Abia când au intrat în apartament, la lumină, fiecare și-a putut face concluziile legate unul de celălalt. Erau impresionați. Pozele coincideau cu realitatea. „Totul era cinstit.”
După câteva pahare de discuție, pizza „cafenie, deloc gustoasă” și ascultat muzică, cei doi băieți s-au dus la culcare. În acea noapte s-au ținut la distanță. Erau prea jenați ca să facă primul pas. „Ne temeam să nu stricăm totul.” Mai ales că persoanelor gay le este foarte greu să lege prietenii de lungă durată, susțin cei doi băieți de 19 ani. „Mereu este ideea asta că, dacă comunici cu cineva de pe [rețeaua de socializare] Grindr, intențiile tale sunt legate doar de sex. Plus-minus, oamenii adecvați de-amu nu [mai] stau pe aplicația asta”, explică Vlad.
Dimineața, Vlad a plecat la bunelul său să-i dea o mână de ajutor prin gospodărie, iar seara a mers cu niște cunoscuți la o petrecere de Halloween. Andrei nu știa dacă o să se mai vadă vreodată, „dacă o să-mi scrie sau nu”. În orice caz „am continuat să-i scriu”.
Peste câteva zile, s-au văzut din nou. Andrei mai mult tăcea. În schimb Vlad turuia ca o moară stricată. Au deschis o sticlă cu vin, au băut puțin și, brusc, Vlad a întrebat: „Vrei să fim împreună?”. Inima îi bătea alarmată în piept. Era pentru prima dată când făcea o astfel de propunere.
Nici nu a reușit să sfârșească ultimul cuvânt, că Andrei i-a și răspuns, cu aceeași inimă bătând alert: „Da!”.
Relația au construit-o pe sinceritate. Și-au povestit unul altuia trecutul, inclusiv fostele relații. Așa că, în unele seri, când ambii stau cu nasul în telefon, se tachinează acid. „Cui scrii acolo?”, întreabă Andrei. „Katei”, îi răspunde Vlad iritat. „Ei, bine atunci.”
Alteori, Andrei poate să-i trimită vreun mesaj fostului iubit, cu care a rămas în relații bune, lucru care scoate în vileag gelozia lui Vlad.
„Și el îmi spune: ‘Amuș o să-ți faci valiza și o să te duci la Dima’. Îi răspund că: ‘Amuș chiar mă duc.’ Însă noi glumim”, explică Andrei, în timp ce trage din cuptor tava pe care sfârâie pieptul de pui crestat și umplut cu mozzarella și roșii.
– Eu am încredere în el. Să se ducă. Înseamnă că n-am fost destul de dastoinîi (demn – din rusă) pentru omul ăsta. Dar eu am încredere într-însul și știu că mă iubește. Mă iubești, așa-i?, îl fixează Vlad pe Andrei cu privirea.
Andrei se face că nu a auzit întrebarea.
– Unde-i kinjalu’ (pumnalul – din rusă)?, întreabă retoric Vlad, izbucnind în hohote de râs.
– Normal că te iubesc, îi răspunde Andrei zâmbind și cu privirea caldă.
Umple farfurii mari de porțelan cu legume și carne, aranjând câte una dinaintea fiecăruia, și se așază tăcuți la masă.
Andrei provine din nordul țării, Vlad – din centru. Nu au făcut publică relația lor. Despre ea cunosc doar câțiva prieteni. Și mama lui Vlad. I-a spus că e gay cu câțiva ani în urmă. „A plâns trei zile în baie. Tatei, dacă-i spun, cred că mă omoară.” De-atunci nu a mai scos nicio vorbă în fața mamei cu privire la orientarea sa sexuală, de frică să nu o piardă. Și-a dat seama că, chiar dacă nu-l acceptă așa cum e el, o iubește prea tare ca să rupă relația cu ea.
Andrei nu a riscat să spună cuiva din familia sa că e homosexual. S-a gândit deseori să abordeze subiectul, dar „pentru ce să știe? Sunt alții care trăiesc și până la bătrânețe și părinții nu știu”.
Totuși, într-un mod delicat, ambii și-au prezentat rudelor partenerul de viață. Vara trecută, Vlad a fost în satul de baștină al lui Andrei, care l-a prezentat ca pe un coleg de studii.
– Bunica l-a pupat deodată, râde Andrei cu poftă.
– Da! Virus, nu-i virus, nu contează. Așa-i la bunici, confirmă Vlad.
Și Andrei a fost în orașul lui Vlad și a făcut cunoștință cu bunelul lui. Dar „aș vrea să-l cunoască și mama – ca un om fain, care știe să gătească delicios. Ea știe că el trăiește cu mine în apartament, dar nu a întrebat prea multe detalii. Doar i-am spus că am luat un băiat la chirie”, explică Vlad, în timp ce împinge farfuria cu jumătate din pieptul de pui rămas în dreptul lui Andrei, care demult și-a golit farfuria.
La desert, Andrei a pregătit un tort din biscuiți de ciocolată cu cremă și vișine. Taie felii mari și le așază în farfurii curate. În relația lor, Andrei e romanticul. Pune atenție pe detalii, fiind și cel care organizează cel mai des serile romantice.
În schimb Vlad e mai nebunatic. Repede îi sare țandăra și, uneori, poate să-l ghiontească pe Andrei, chiar dacă e cu un cap mai mic decât el. „Se mai întâmplă că el să mă calce pe picior din neatenție și eu mă enervez și sar la bătaie. Eu sunt mic și rău. Mic, dar voinic”, râde de prăpădenie Vlad.
Andrei nu spune nimic. Doar îl privește duios, în timp ce strânge masa.
„Și mai lenos”, își continuă Vlad autodescrierea. Dimineața, dacă nu are perechi, se joacă la calculator, mai citește, mai trândăvește. Când vede că „deja se apropie seara” și „acuși Andrei trebuie să vină de la lucru”, se organizează rapid și spală vesela, duce gunoiul. După ce Andrei își face apariția, poate să-l mai ajute și cu gătitul, dar asta se întâmplă mai rar.
Deja seara, se uită împreună la vreun show de masterchef sau ascultă muzică, ronțăind câte ceva sau mâncând înghețată.
– El își aduce și răsărită în pat. Asta tare nu-mi place, se plânge Vlad.
– De două ori într-un an am mâncat răsărită, ripostează Andrei.
– Se împrăștie peste tot, îl atenționează Vlad.
– Eu cu degetele, așa, iau frumos, se scuză Andrei.
– Cât de mult nu te-ai concentra, oricum pe undeva zboară cojile celea. Dădeam cu aspiratorul și am găsit tocmai în cealaltă parte a camerei.
– Oh! S-au lipit de picior și s-o dus, îi răspunde îmbufnat Andrei.
Peste câteva clipe, se privesc și izbucnesc în râs. Alteori, se enervează Andrei pe Vlad, pentru că nu spălat vasele până la venirea lui acasă.
– Vin de la lucru și tot nu-i spălată vesela. Și-l aud: ‘Hai că amuș o spăl. Ce contează când am spălat-o?’. Păi, uite că vreau s-o văd spălată. Ce, așa-i greu?, se rățoiește Andrei.
– Eu spăl rar vesela, dar o fac cel mai bine, că eu spăl și chiuveta, fac curățel primprejur, strâng toate tacâmurile și le pun la locul lor, ca să nu se împută, că vesela se împute, dacă nu o ștergi, ripostează deja Vlad.
Niciodată nu s-au certat până în punctul care ar putea să le pună în pericol relația. Incidentele astea minore sunt fleacuri pentru relația lor, asigură ei. Însă ceea peste ce nu ar putea trece vreodată nici unul, nici altul, este infidelitatea. „Valiza și papucii”, râde Andrei. „Zboară, înapoi la cămin”, adaugă Vlad, sorbind dintr-o cană cu ceai.
Și nici pauzele în relație nu le agreează. „Cum asta să faci pauză? E tare straniu. Dacă faci pauză, înseamnă că te-ai săturat de el, că te-ai plictisit”, conchide Andrei, savurând și el o ceașcă de cafea.
În rest, ambii consideră că au o relație sănătoasă și frumoasă. Recunosc, totuși, că nu e ca la început, când ascultau muzica fiecăruia în căști, iar fluturii se plimbau nestingheriți prin stomac. „Acum oleacă e altfel, mai matur.”
După cină, merg să se pregătească pentru lecțiile de a doua zi. Vlad studiază contabilitatea, Andrei – informatica. Sesiunea de iarnă au susținut-o ambii cu brio. Vlad a luat chiar 10 pe linie la toate examenele. Învață asiduu, ca să obțină o bursă la o universitate din Europa, fapt care a generat discuții dureroase între ei.
Înainte să-i comunice decizia, Vlad a plâns câteva nopți în pernă. „Relațiile la distanță nu sunt relații sănătoase sau relații reale. Nu poți să te vezi cu el, să-l atingi… Prin lipsa contactului, te duci să experimentezi. De la asta și apare înșelatul”, oftează Vlad din greu.
După ce a auzit hotărârea iubitului său, Andrei s-a încuiat în baie și a plâns minute bune. „Am fost de acord că e greu să întreții relația la distanță, să aștept să vină peste jumate de an, la sărbători, și pe urmă să se ducă iar. Am decis să vedem până la vară ce va fi. Poate se va răzgândi”, zice Andrei abătut.
Înainte de somn, dacă mai au energie, pot să se mai hârjonească. Apoi Vlad se cufundă în brațele lui Andrei. E momentul lui preferat. „Ador să mă cuprindă. Andrei e mare și lat, iar în brațele lui mă simt în siguranță.”
Nu au diminutive cu care să se dezmiardă între ei. În general, urăsc adresările inspirate de patrupezi, chiar dacă sunt mici și pufoși. „Prin casă ne strigăm pe nume. Dar, când ne scriem, cel mai des întrebăm: ‘Soare, unde ești?’.”
* Prenumele au fost modificate, pentru a le proteja identitatea.
Editare – Nicolae Cușchevici
Ilustrații – Diana Roșcovan