Cofetar în clasa a 8-a

În bucătăria familiei Cojocar din satul Pripiceni-Răzești, raionul Rezina, într-o casă plină de gălăgia celor trei frați, Ion își găsește adesea liniștea între pereții bucătăriei. „Eu îi spun în fiecare zi să iasă afară cu colegii, prin sat, dar el nu vrea. Foarte rar când iese afară”, ne spune mama băiatului.

Ion are 15 ani. Este în clasa a 8-a și este cel mai mare dintre frați. Preferă să stea mai des pe acasă ca să-și pună șorțul și mănușile negre de cofetar.

Pentru început, are grijă ca suportul rotativ pentru tort să fie aranjat la locul său, iar deasupra acestuia toate uneltele pe care urmează să le folosească: spatule și nivelatoare, folie de acetat, posuri de unică folosință, feliator pentru blat. Pe masa din bucătărie mai are pregătite un șir de boluri, printre care cu făină cernută, cu zahăr sclipitor, cu cacao, cu vișine dulcii care așteaptă să fie scăldate în ciocolată, precum și cu praf de copt.

Ia un cuțit și, cu mișcări sigure ca de maestru, sparge într-un vas șase ouă și adaugă zahărul. Apoi bagă bolul sub mixerul unui robot de bucătărie. Ion și l-a dorit cadou de 8 martie – ziua sa de naștere, așa că părinții i-au îndeplinit visul și, cu doar câteva zile înainte de a împlini 15 ani, i l-au cumpărat. Respectiv, anul acesta singur și-a pregătit tortul aniversar, Mars.

Viteza mixerului e setată la maxim. Timp de câteva minute, masa nu încetează să tremure. Ion stă alături și urmărește cum compoziția prinde volum și se înalță ușor.

Pasiunea lui Ion nu a apărut de nicăieri. Totul a început de la mătușa sa, Doina, sora mai mică a mamei. Femeia e stabilită în Franța, dar în timpul verii revine în Moldova ca să-și viziteze părinții, adică bunicii lui Ion. La ei venea și Ion, pentru a petrece timpul cu rudele din diasporă.

Și când femeia se apuca să gătească vreun tort sau ceva dulce, băiatul stătea pe lângă ea și o urmărea atent, întrebând dacă ar putea s-o ajute. Așa că ea îl punea să amestece sau să curețe câte ceva. Iar l-a un moment dat i-a devenit practic indispensabil. „M-am obișnuit cu ajutorul lui, dar Ion mai pleca acasă și trebuia să o sun pe sora mea să mi-l aducă înapoi, pentru că aveam nevoie de el”, își amintește mătușa băiatului.

Plecând înapoi în Franța, Doina a lăsat în urmă un elev nou, „flămând” de a cunoaște lumea dulciurilor. Așa că, din această iarnă, Ion a luat totul în mâinile sale și s-a pus pe treabă. Totuși își sună deseori mătușa pentru a-i cere sfaturi despre torturi, macarons, eclere, rulade sau coșulețe. Iar când termină de gătit, nu ezită să o întrebe dacă e bine cum a făcut și dacă ar putea îmbunătăți ceva.

Însă mătușa nu este unicul său ajutor. Se inspiră mult și de pe on-line. La primul său tort s-a condus după o rețetă din internet. A ales-o după ce și-a petrecut câteva zile pe TikTok analizând sumedenii de rețete. Era un tort Sneakers. Deși vizual nu arăta prea bine, iar blaturile s-au ridicat prea tare, gustul a fost inedit, ne asigură Ion.

De atunci, nu trece practic nicio săptămână fără ca să inunde bucătăria cu boluri, spatule și nivelatoare. Fie pentru un nou tort Red Velvet, fie pentru unul cu ciocolată și vișină.

După ce amestecul de ouă și zahăr obține textura dorită, Ion desprinde cu grijă bolul și-l așează pe un cântar de bucătărie. Adaugă cu prudență o anumită cantitate de lapte și câteva picături de ulei, apoi mixează din nou, de data asta cu mâna, până când amestecul capătă o consistență și mai pufoasă.

Într-un alt bol amestecă ingredientele uscate: făină, cacao și praf de copt. Apoi, lingură cu lingură, încorporează mixul uscat cu cel lichid. Ulterior, împarte compoziția de culoare ciocolatie în două forme de copt, le așează pe o tavă neagră și le bagă la cuptorul deja preîncălzit și rotește cronometrul la fix 60 de minute.

În timp ce blaturile cresc în cuptorul încins, Ion o pune la foc lent o cratiță cu frișcă. Când dă în clocot, o toarnă peste bolul cu ciocolată mărunțită între timp. De obicei, folosește doar ciocolată neagră și ciocolată cu lapte. De data aceasta, însă, folosește din cea albă. „De fapt, aici nu intră și ciocolată albă în rețetă, dar s-a terminat ciocolata cu lapte”, ne mărturisește băiatul parcă puțin rușinat.

Cu o spatulă de un violet spălăcit, amestecă până când albul dispare și totul se transformă într-un cafeniu închis. Bolul acoperit cu folie pleacă la frigider, iar Ion se apucă deja de vișinele în sucul lor. Adaugă zahăr din abundență și le pune la fiert, având grijă să nu se lipească una de cealaltă. După ce stinge focul, trece la cremă. O pregătește din zahăr pudră, frișcă și multă cremă de brânză. Ion preferă crema de brânză pentru că este mai ușor de folosit, în comparație cu mascarpone, care este prea tare, după părerea lui.

Produsele i le asigură de regulă părinții. Mama îi cumpără frișca și restul instrumentelor de la Rezina, iar tata, care lucrează în Belgia, are grijă să-i trimită cremă de brânză, ciocolată belgiană și alune pentru că sunt mai ieftine decât în Mol. Este o muncă de echipă. „Le dau voie să se descopere singuri. Ce vor ei (copiii), aceea le oferim”, mărturisește mândră mama băiatului.

Deocamdată, cofetăria este pentru Ion doar pasiune, chiar dacă între timp a reușit să vândă două torturi, iar banii i-a reinvestit în diverse produse. Părinții își doresc pentru el o profesie „serioasă”, în timp ce Ion se gândește la psihologie sau la marketing și turism. Totuși îi surâde ideea de a face bani ca să-și deschidă propria cofetărie. Fie în Rezina sau Orhei, sau poate chiar în Chișinău.

Între timp, împarte cu mama aceeași bucătărie fără supărări.

Mixerul își face treaba pentru compoziția cremoasă, când clinchetul cuptorului dă de știre că turtele sunt gata. Ion le scoate și le lasă să se răcească. După câteva ore bune la frigider, le taie cu grijă în șase felii egale.

Câteodată mai greșește. La clătite, în special, are des nevoie de ajutorul mamei. Ea îl mai verifică și-l îndrumă.

– Ioane, tu ești sigur că așa trebuie să arate turtele?

– Da, mama. Așa erau și data trecută.

Scoate un suport rotativ alb moștenit de la bunica sa și începe să clădească un munte de fericire. Blat, lapte pentru a însiropa turta, un strat generos de cremă, vișină și ciocolată. Repetă mișcarea până când zâmbetul îi ajungeajunge până la urechi, iar ochii îi sclipesc de mândrie. La final, șlefuiește tortul în alb și-l decorează cu câteva floricele elegante. Apoi scoate telefonul și-l fotografiază.

Cu fața doar zâmbet, ia tortul și iese afară. La o masă stă mama și bunica lui.

„Ce notă îmi dați?”, întreabă el parcă gâtuit de emoție.