23 ianuarie 2025. Ceasul arată ora 16 și un pic. Pe străzile din satul Varnița, despre care în ultima lună s-a auzit mai mult decât în ultimii 30 de ani, oamenii roiesc din colo-ncoace.
Cineva cară sticle cu apă de nouă litri din magazin și le dosește în portbagajul mașinii, cineva se urcă în mașină și se îndreaptă spre cartierul nordic, căruia localnicii îi spun severnîi ostrov (din rusă – insula de nord, cartier în partea de nord a orașului Bender, controlat de autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol – n.r.), cineva tocmai iese de la lucru și se grăbește spre microbuz, altcineva se pregătește să închidă magazinul cu materiale de construcții.
Toată graba aceasta dinaintea orei 17.00 pare să unească toți localnicii într-un marș pe care l-au învățat din mers și de nevoie. Până și gâștele pe care nea Vasile le mână spre coteț cad sub brazda orei cinci de după amiază. „Strâng de cu vreme animalele, că, dacă se întunecă gata, nu-i ce face.”
Bărbatul, în jur de 60 de ani, spune că, de când le-au deconectat gazul și li se dă lumină după grafic, se descurcă cum pot. Din cauza că aproape fiecare gospodărie a fost conectată la gaz, ei nu și-au mai făcut sobă în casă, iar de când a început criza energetică, nea Vasile a improvizat o burjuikă (sobă din metal – din rusă), „ca să pot încălzi copiii și cei trei nepoți care locuiesc la noi”.
„Tăiem lemne din harman, nu eram pregătiți de asta. Ne-am înscris la lemne și iată așteptăm, dar mai mult, așteptăm să ne conecteze la gaz. Pentru mine nu-i razniță (diferență – din rusă) cine o să dea gaz. E drept că o să facem oleacă de economie, dar trebuie de plătit.”
Satul Varnița, cu o populație de aproximativ 5 000 de locuitori, este amplasat în zona de securitate de-a lungul râului Nistru. Deși administrativ a fost și este controlat de autoritățile de la Chișinău, satul a rămas racordat în toți acești ani la infrastructura energetică din stânga Nistrului.
Despre o eventuală criză energetică în zonă se cunoștea de cel puțin un an în urmă, când Kievul a anunțat că nu va prelungi contractul privind tranzitul de gaz rusesc prin Ucraina, care urma să expire la 1 ianuarie 2025.
Pe lângă regiunea transnistreană, criza a afectat și 12 sate aflate sub controlul Chișinăului, cele mai afectate fiind Varnița, Copanca și Corjova, unde energia electrică este zilnic deconectată conform unui grafic în evantai de 5 ore.
Primarul din Varnița, Alexandr Nichitenco, a declarat pentru Oameni și Kilometri că, deocamdată, sunt „în căutare de soluții” și că „așteptăm ajutor de la conducerea de vârf, dar degeaba așteptăm.”
„De exemplu, astăzi [22 ianuarie 2025],” spune primarul, „am fost și am coordonat întrebarea pentru ca să înceapă lucrările ca să tragem curent electric la Varnița, dar rețeaua e la vreo 8 km de aici. Însă asta e problema cea mai mică, fiindcă până la sat noi ajungem cu rețele electrice, dar în sat rețelele sunt administrate de către transnistreni”, subliniază Nichitenco.
Într-un capăt de stradă, o întâlnim pe croitoreasa Mariana, care se îndreaptă într-un suflet spre casă ca să reușească să încălzească mâncarea. Într-o mână ține o pâine feliată, iar cu alta o ține de mână pe fiica ei de vreo cinci ani.
„În mai puțin de jumătate de ceas sting lumina. Trebuie să hrănesc copiii. Acasă noi depindem de gaz și de lumină, n-avem sobă. Acuș, iaca, după ce se stinge lumina, ne băgăm cu toți sub ogheal și stăm, ce să facem”, zice suspinând.
Își face speranțe că vor avea gaz de pe 1 februarie, așa cum citește pe internet. „Aștept, dar, dacă vine de la moldoveni, nu accept, că nu am de unde să plătesc așa bani. De unde să iau bani, eu ce, am așa zarplată (salariu – din rusă) mare?”
La pas grăbit îl prindem și pe domnul Grigore. Merge tot o fugă să-și ia nepotul de la grădiniță. „Am dat șkaful (dulapul – din rusă) la o parte și am căutat soba, care 30 de ani a stat ascunsă, am curățat-o și ne încălzim. Toată nădejdea noastră e acum în Moldova. O să plătim mai scump, dar ce să facem, să stăm așa, fără svet (lumină – din rusă)?”, întreabă el retoric.
Spre deosebire de domnul Grigore, pensionara Galina, în trecut rukovoditeli (în funcție de conducere – din rusă), pe care o întâlnim pe aceeași stradă, ne zice din start că „eu nu vorbește pe moldovenește” și crede cu tărie că cei care vor salva situația sunt rușii.
„Eu mă simt minunat și sunt un om pozitiv și sper să fie totul bine. Eu sunt o sută de procente, ba chiar două sute de procente pentru Rusia, deoarece sunt un om inteligent și cunosc istoria. De aceea, pentru mine este important să ne dea gaz din Rusia, pentru că e ieftin”, accentuează femeia.
Cam de aceeași vârstă, dar la poli opuși de convingeri, este și profesoara Elena, care se îndreaptă acasă, spre cartierul nordic. Ne mărturisește pe un ton calm că, în ciuda faptului că trăiește la bloc, se descurcă cum poate. „Avem o mare bucurie că în școală e cald, ne încălzim acolo. Dar acasă încălzim sticlele cu apă și le punem lângă noi, ne îmbrăcăm bine și așteptăm…”
Profesoara spune că nu mai vrea să creadă în promisiunile autorităților, fiindcă nu vede nicio lumină în capătul tunelului. Cu toate acestea, e pregătită să dea din puținul pe care îl are, doar ca să aibă electricitate și gaz. „Noi suntem gata să plătim oricât a fi, numai să ne fie cald.”
Momentan, doar grădinița din Varnița mai este conectată la gazul livrat de Tiraspol, în timp ce liceul din sat și Centrul Medical de Sănătate au trecut la resurse energetice alternative.
Amintim că, la 9 ianuarie, conducerea de vârf a Republicii Moldova s-a întâlnit cu primarii localităților afectate de criza energetică. „În săptămânile următoare, mai multe localități, inclusiv, Varnița, vor fi conectate la rețelele de energie electrică din dreapta Nistrului”, iar „lucrările de conectare la rețelele de gaze vor dura câteva luni”, anunța un comunicat de presă al Președinției.
Cinci zile mai târziu, Agenția Națională de Reglementare în Energetică a autorizat începerea lucrărilor pentru conectarea a 14 localități din Zona de Securitate la rețelele de energie electrică și gaze naturale. „Lucrările vor începe cu etapa de proiectare, geodezie și hidrologie, urmând ca, ulterior, să fie demarate lucrările de construcție și racordare”, menționează agenția.
Ora 17.00. Peste tot se deconectează lumina. Excepție făcând puținele afaceri care își permit generatoare. Însă noroc de lumina soarelui, care taie cerul lent și ține satul parcă sub un felinar, timp în care oamenii reușesc să-și încheie treburile și să se dosească prin case.
Prin sat, pe ici, colea se zăresc valuri de fum ieșind prin hogeaguri. Pe unde și pe unde se aude câte un hârâit mecanic de la generatoare. Când soarele se ascunde definitiv după orizont, din urmă ne ajung Vladimir și Olga, împreună cu fiul lor de patru ani și cu trei rude.
„Iată, ne ducem cu toții împreună spre casă. De la 17.00 până la 22.00 nu o să avem lumină, dar în timpul acesta mai schimbăm o vorbă, mai desenăm, ne mai jucăm cu copiii. Nu-i o problemă asta pentru noi”, mărturisește bărbatul.
Vladimir este originar din Varnița, iar soția sa Olga – din Tiraspol. O perioada au trăit împreună în Marea Britanie, dar s-au întors acasă. Și-au construit o casă în Varnița și s-au mutat în ea pe 12 decembrie 2024. Apoi au așteptat în jur de două săptămâni ca să fie conectați la gaz, însă au reușit să se bucure de cald în casă doar câteva zile. Pe 1 ianuarie 2025 au fost deconectați de la gaz.
„Știți, nimeni nu ne-a întrebat la ce gaz vrem să fim conectați. Nu puteam să zicem: noi nu suntem de acord, dați-ne altceva. Noi iubim acest teritoriu, ne-am născut, am crescut și vrem în continuare să trăim aici”, povestește bărbatul.
Acasă sunt întâmpinați de Liova, un pisoi cu o alură boemă de rasa Maine Coon. Ca să facă față situației, soții Vladimir și Olga au găsit soluții desinestătător. Întâi de toate și-au cumpărat un balon de gaz, ca să poată găti. Apoi au instalat o sobă din metal, care-i scapă de frig. Chiar și la capitolul electricitate au fost inventivi: „Avem o lanternă, lumânări, am făcut o candelă și avem telefon. Deci, ne descurcăm.”
Într-un living spațios, luminat într-un colț de o lanternă și în altul de o lampă cu lumină caldă, familia extinsă se pun la vorbă și râd pe fundalul lemnelor ce trosnesc în soba din metal.
Vladimir consideră că oamenii care nu trăiesc în Varnița nu înțeleg contextul nici geografic, nici politic: „Dacă spui de Varnița, asta nu înseamnă separatiști. Noi nu suntem cu Transnistria și cred că, dacă ar fi un referendum local, majoritatea o să aleagă să fie cu Moldova.”
„Știți, pentru noi în acest moment contează să fim o țară unită. Și, chiar dacă prețul gazului și a electricității o să fie mai scump, noi trebuie să plătim prețul acesta, ca să fim toți împreună. Cred că e cel mai potrivit moment să începem să lămurim adevărul oamenilor”, consideră bărbatul.
Notă: La 27 ianuarie 2025, Guvernul a anunțat un pachet de sprijin din partea UE. „Prin acest pachet, UE este pregătită să finanțeze achiziția și transportul de gaze naturale în regiunea transnistreană, pentru a contribui la refacerea energiei electrice și termice pentru cei peste 350.000 de locuitori ai regiunii până la 10 februarie 2025. Pachetul poate permite și furnizarea de energie electrică de la malul stâng spre malul drept”, precizează autoritățile europene.
Foto – Vlaicu Bunduchi