10 Femei

Societatea moldovenească continuă să fie una patriarhală cu viziuni „centrist-masculinizate” și distorsionate în ceea ce privește rolul și acceptarea femeii în cadrul structurilor decizionale și politice, constată Biroul Național de Statistică.

Asta chiar dacă Republica Moldova şi-a asumat, la nivel naţional și internaţional, asigurarea egalităţii de gen în toate domeniile vieții social-economice: a ratificat Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), a semnat și s-a angajat în realizarea Platformei de la Beijing şi a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, inclusiv a Acordului de Asociere cu UE.

Deşi imaginea femeii s-a mai schimbat în mentalitatea oamenilor, femeia continuă să fie un simbol al vulnerabilității şi fragilității. Se vorbește mult despre egalitate de gen, despre reformele care se fac și legile care sunt semnate. Cu toate acestea, societatea continuă să separe cele două categorii: femei vs bărbați.

Iar în cazul în care cineva dintre ele reușește să spargă aceste tipare nescrise, atunci se confruntă cu discriminare, este neglijată sau judecată de anturaj. Cel puțin asta arată sondajele. Însă regula generală nu este întotdeauna valabilă. De ce calități are nevoie femeia care vrea să depășească stereotipurile și să se impună într-un domeniu dominat de bărbați, aflăm chiar de la ele.

Fotoreportaj realizat de Tatiana Beghiu.

Maia Crețu este singura femeie comandant de pluton în cadrul Departamentului Trupelor de Carabinieri. Tânăra are în subordine 17 carabinieri, care au grijă de ordinea publică și de protejarea clădirilor importante din țară.
La 2 martie 2018, Maia a participat la Marșul Memoriei pentru comemorarea eroilor căzuți în conflictul armat de pe Nistru. Ea merge în fruntea plutonului său.
De-a lungul activității sale, Maia s-a ciocnit cu mai multe situații în care era nevoită să aplice forța fizică împotriva celor care destabilizau ordinea publică sau reprezentau un pericol pentru cei din jur. De aceea, zilnic, tânăra se antrenează în lupte corp la corp împreună cu colegii ei.
Nadejda Gorbunova este cizmară de 20 de ani, timp în care a reperat mii de încălțări. Primul lucru la care atrage atenția atunci când întâlnește un om este încălțămintea pe care o poartă acesta: „Ea îți poate povesti atâtea”, spune cizmara.
Nadejda a lucrat în ateliere împreună cu mai mulți cizmari, însă, ea recunoaște că preferă să lucreze singură, pentru că doar așa este 100% încrezută în calitatea lucrului efectuat.
Meseria de cizmar este una dificilă: trebuie să inhalezi mirosul pronunțat de clei, piele, vopsea și să stai ore în șir aplecată deasupra mașinii de cusut care scoate un zgomot răgușit și apăsat. Cu toate acestea, încălțămintea care capătă o nouă viață reușește să șteargă oboseala.
Eugenia Bublicenco este electrogazosudor de peste 20 de ani. Femeia vorbește cu fascinație despre această meserie, care de-a lungul anilor s-a transformat în „artă”.
Eugenia explică elevilor unei școli profesionale din Chișinău, unde lucrează profesoară, cum se sudează fierul. La aceste ore vin doar băieți.
În R. Moldova sunt foarte puține femei care lucrează electrogazosudor. Numărul așa de mic ar putea fi cauzat de dificultatea acestei meserii, care necesită multă forță fizică pentru a reuși să faci fierul să se îndoaie și să ia formele dorite.
Olga Gandrabura lucrează gardiană la penitenciarul Nr. 4 din Cricova, unde stau închiși 830 de bărbați. Penitenciarul este de timp semiînchis.
Zilnic, Olga verifică toate coletele pe care le aduc rudele deținuților, precum și persoanele care vin la întrevederi cu cei care stau închiși.
Ziua de lucru a Olgăi începe la ora 7.45 și se încheie la 17.00, timp în care reușește să verifice zeci de colete, să le scaneze, ulterior să le deschidă și să inspecteze fiecare pachet cu țigări, sticle și pungi „ca să nu ajungă niciun lucru interzis la deținuți”, spune tânăra.
Galina Manolachi este juvaieră. Când era mică îi plăcea să stea în atelierul tatălui său și să-l ajute la repararea automobilelor și la prelucrarea fierului. Acum face bijuterii din metale și pietre prețioase.
Galina lucrează la confecționarea unui inel din argint. Confecționarea unei bijuterii poate dura de al o zi până la câteva luni de muncă asiduă.
Meseria de juvaier este compusă din zeci de formule matematice și sute de formule chimice. Ea necesită multă exactitate și atenție, pentru că în cazul în care faci o mică greșeală trebuei să începi totul de la zero.
Tatiana Frecățel este măcelar la abatorul din Orhei. Ea lucrează la abator încă din 1997, fiind singura femeie între 11 bărbați care se ocupă de sacrificarea animalelor.
Zilnic, la abator sunt sacrificate circa 200 de animale, iar carnea ajunge în cele mai mari magazine din țară.
Tatiana avea 19 ani când a venit pentru prima dată la abator. Aici a învățat că trebuie să aibă un caracter mai bărbătesc și să nu plângă după fiecare animal sacrificat. „Oricum trebuie să facă cineva și asta”, constată ea.
Anastasia Ciobanu lucrează pădurară în cadrul Ocolului Silvic Hârjauca al Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură din Călărași. A dedicat pădurii 40 de ani de viață, timp în care a ocupat locuri de frunte ca cel mai bun pădurar din R. Moldova.
Pădurea de care îngrijește Anastasia se întinde pe o suprafață de 350 ha. Pădurara, împreună cu alți angajați, fac rezerve de porumb și frunze pentru a hrăni iarna căprioarele și mistreții.
Când merge prin pădure, Anastasia poartă cu ea arma, ca să sperie braconierii care vânează ilegal. După urmele din zăpadă poate cu ușurință stabili ce animale au trecut pe acolo și astfel calcula câte sunt.
Diana Matcaș este inspector la Poliția de Frontieră din Cahul. A învățat la Colegiul de Economie din România. Însă, în anul 2015 alegea între lucrător bancar și polițist de frontieră. În cele din urmă a ales Poliția de Frontieră.
Polițiștii de Frontieră ies mereu câte doi atunci când inspectează granița dintre două state. Zilnic, Diana parcurge circa 15 km de-a lungul frontierei cu România pentru a vedea dacă nu există vreo ascunzătoare pentru contrabandă
Diana spune că în acest domeniu nu contează dacă ești băiat sau fată. Contează să fii responsabil și să știi să te modelezi după fiecare persoană cu care interacționezi.
Nadine Eremita face tatuaje deja de nouă ani. Deși la început îi era mai greu și ciudat să picteze pe pielea oamenilor, acum spune că pielea umană a devenit una dintre pânzele preferate pentru a-și da frâu liber imaginației.
Lunar, tânăra tatuează peste 60 de persoane. Fiecare „lucrare” pe care o face este unică, la fel ca și amprentele digitale.
Nadine a lucrat la mai multe ateliere prestigioase atât din țară, cât și de peste hotare, de unde a preluat cele mai bune metode de lucru. Ea spune că unii aleg să vină în Moldova să-și facă tatuaje datorită prețului accesibil și a calității lucrării.
Victoria Giannimaras lucrează taximetristă în Chișinău. În ultimii 20 de ani ea a locuit în Grecia, împreună cu soțul ei, însă în urmă cu un an a revenit acasă pentru a fi mai aproape de părinții care au probleme de sănătate.
Femeia spune că nu a avut cazuri stresante sau clienți obraznici. „Am făcut box și nu-mi este frică de nimeni, doar că arma cea mai bună este creierul”, susține Victoria.
Când a venit la întreprindere, era singura femeie taximetristă de acolo, fapt care uimea pe colegii ei, dar spune ea, nu s-a simțit niciodată discriminată.

Reportajul fotografic „10 Femei” a fost expus, parțial, în cadrul expoziției „Realități”, vernisată concomitent în cinci orașe: pe 16 iunie – în Piața Horelor din or. Cahul; în incinta Cetății Soroca; în Pinacoteca „Antioh Cantemir din mun. Bălți; pe 17 iunie la rondul de lângă monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt din Chișinău; în Parcul Central din or. Ialoveni.