Polina Cupcea„Mergeți tot înainte…Da” ce ați pierdut voi acolo? Acolo nu mai trăiește nimeni. Doar de să nu vă întâlniți cu fantomele”.
Așa ne-a răspuns, cu zâmbetul pe buze, un bărbat din Frasin, satul vecin Caraimanului, când l-am întrebat unde este cătunul din raionul Dondușeni care, la recensământul din 2024, avea zero locuitori.
Drumul de piatră duce printre livezi noi, unde merii înfloresc, și printre câmpii pe care tractoarele încă lucrează pământul. În jur, totul vorbește despre viață. Doar Caraimanul stă nemișcat, ca și cum timpul s-ar fi oprit în clipa în care ultimul său locuitor a plecat.
La intrarea în sat nu te întâmpină oamenii, ci un cimitir îngrijit. Poarta lui lipsește, dar zecile de mormintele sunt curate, ordonate și cu flori vii sădite pe lângă cruci. Cineva încă mai vine aici.
Dacă privești după cimitir, din loc în loc apar acoperișurile câtorva case, care încă se mai țin în picioare, dar aproape înghițite de copacii înfloriți și de vegetația crescută fără opreliște.
Deși nu mai are niciun locuitor, Caraiman încă păstrează o rețea de străzi. Harta online indică și astăzi strada Ștefan cel Mare, strada Mihai Eminescu, strada Primăverii și strada Ștefan Vodă, ca și cum cineva ar mai avea nevoie de o adresă.
Străzile se intersectează aproape geometric, câteva de-a lungul, câteva de-a latul satului. Ștefan cel Mare, artera principală a satului, este și cea mai lată, deși astăzi nu depășește lățimea unei cărări mai încăpătoare. Și abia de se mai ivește printre coroanele dese ale copacilor și iarba presărată pe drum.
Pe marginea cărării sălbatice au rămas doar câteva case care încă se împotrivesc timpului: una cu pereții verzi și un lacăt nou la ușă, alta cu pereții din piatră albă, iar sus, în vârful dealului, încă stă țanțoșă o gospodărie oacheșă care pare mai trainică decât celelalte. În rest, satul este înghițit de vegetație. Printre sălbătăciuni se mai ițesc doar pereți prăbușiți, temelii și mici movile de moloz și lut. În unele gospodării nici nu mai găsești loc pe unde să intri ca să privești pereți crăpați, acoperișuri lăsate sau fundații măcinate.
Buruienile și iarba ajung până la genunchi, iar printre ele își fac loc fazanii. Privit de sus, Caraiman pare o insulă verde virgină înconjurată din toate părțile de câmpuri arate și livezi îngrijite.
Localnicii din satele vecine spun că ultimul om care a locuit în Caraiman se numea Valerică. Nu era originar de aici. Ajunsese în sat cu câțiva ani înainte și trăia singur, într-o casă de pe strada Ștefan cel Mare. Anul trecut a suferit un accident rutier și s-a mutat la o rudă din Hâncești. Odată cu plecarea lui, Caraiman a rămas fără niciun locuitor. Ceilalți plecaseră cu mult înainte, mutându-se în satele din împrejurimi: Frasin, Codrenii Noi, Baraboi, Tîrnova.
La biserica din satul Frasin, pălămarul ne spune că, la un moment dat, mai mulți preoți din satele vecine au cumpărat jumătate din gospodării cu intenția de a ridica aici o mănăstire. Planul nu s-a mai materializat, iar casele așa și au rămas nelocuite. Odată cu acest plan monahal s-a stins și ultima speranță că în Caraiman ar mai putea reapărea viața.
Cei care își mai amintesc de Caraiman îl descriu cu totul altfel decât arată astăzi.
„Era școală. Era club. Era punct medical. Era un sat foarte frumos și era multă lume”, spune poștărița din comună.
Astăzi însă pare că satul Caraimand din Dondușeni a dispărut fără să fi fost șters de pe hartă.
***
Caraiman este un cătun din comuna Frasin, raionul Dondușeni, atestat documentar în anul 1925, ceea ce îl face unul dintre cele mai tinere sate din nordul Republicii Moldova.
Potrivit Recensământului Populației și Locuințelor din 2004, în Caraiman locuiau 65 de persoane: 40 de ucraineni, 24 de moldoveni și un rus. Două decenii mai târziu, recensământul din 2024 a consemnat că localitatea a rămas fără niciun locuitor.
Rezultatele finale, publicate de Biroul Național de Statistică în martie 2026, au arătat că Caraiman este unul dintre cele nouă sate din Republica Moldova înregistrate cu populație zero.
Foto – Polina Cupcea