Vitalina SimeretchiiÎn anul 2016, fondul unor tensiuni și neînțelegeri, Ion și Tatiana, un cuplu din Chișinău, au avut prima tentativă de a se separa. Femeia mărturisește că nu a existat un moment exact în care a înțeles că relația nu mai funcționează. Conștientizarea a venit treptat, timp de ani de zile în care nu se simțea auzită.
Din perspectiva ei, apariția celor doi copii a fost un test pentru relația lor de cuplu, care a venit la braț cu necesitatea de a negocia, de a gestiona timpul, efortul și atenția. „La noi în societate încă există prejudecata asta că, dacă ai devenit mamă, tu, ca femeie, nu mai exiști. Asta te inhibă și rupe legătura dintre parteneri, apar frustrări, supărări și fiecare dintre părinți trăiește diferit această experiență, iar din lipsa unei comunicări constructive fiecare rămâne cu versiunea sa. Asta s-a întâmplat și la noi”, povestește Tatiana.
Astfel, femeia și-a anunțat soțul că ar vrea să încheie relația. Despre decizia luată, soții au evitat să discute cu copiii și să le explice ce se întâmplă. „La scurt timp după asta, am încercat să am o discuție cu ei și le-am zis: ‘Eu vreau ca voi să înțelegeți și să mă iertați pentru că noi cu mama nu vom mai fi niciodată împreună’. I-am zis lui Alexandu că, chiar și așa, voi fi alături de el și de fratele lui, iar el a izbucnit în lacrimi și mi-a spus: ‘Eu vreau cu tine să trăiesc’. Avea cinci anișori”, relatează emoționat Ion.
Atunci, bărbatul s-a pomenit că nu are unde să ia copiii, fie temporar, fie permanent, și a promis copiilor că va face tot posibilul să aibă un locșor al lui, unde aceștia vor putea să vină oricând și să stea cât vor.
Deși s-au separat, în acea perioadă Ion încă nu se gândea la divorț și credea că situația se va ameliora, fiindcă nu putea să admită gândul că copiii lui ar putea crește într-o familie incompletă. Spune că a crescut într-o familie de intelectuali, unde a văzut un model care i s-a întipărit din copilărie. Astfel, a înțeles că așa ar vrea să arate și familia pe care o va întemeia.
Tatiana, pe de altă parte, spune că a crescut într-o familie care nu poate fi privită drept un exemplu, însă de mică a înțeles că ar vrea ca familia sa să arate cu totul diferit de ceea ce a văzut acasă.
După câteva luni de separare, Tatiana i-a zis: „Hai acasă! Avem de crescut doi copii și oricum ești cu noi toată ziua, numai nu dormi aici”.
Odată cu stabilitatea financiară care a început în familie, a venit și ameliorarea situației dintre soți, care a adus mai mult echilibru și căldură în casa lor. Această perioadă, însă, a durat trei ani.
„Pentru mine, momentul cel mai așteptat din zi era ora 16:45, când lăsam totul pe masă în atelier așa cum era și mă duceam să iau copii [de la grădiniță], să iau soția de la lucru și să mergem acasă, să gătim toți împreună, ne așezam, vizionam un film. Atunci nimeni nu se grăbea, stăteam cum ne era comod și petreceam timp împreună. Într-un moment, această bucurie am început să o simt doar eu. Soția a început să simtă nevoia să evadeze, avea nevoie de o pauză”, spune Ion.
Atunci cei doi soți au avut o discuție pe cât se poate de sinceră și deschisă. „Și acela a fost momentul în care [Tatiana] mi-a zis: ‘Ioane, eu nu sunt fericită’,” povestește el. Așa Ion și Tatiana au devenit unul din cele 8 665 de cupluri din Moldova care au divorțat în 2020.
Când au luat decizia definitivă, cei doi s-au gândit să nu repete greșeala admisă anterior, fiindcă au văzut cât de mult au suferit copiii din cauza confuziei în care se aflau. Era sfârșit de toamnă, iar în locuința lui Ion și Tatiana se pregătea o cină în familie diferită de celelalte de până acum – cei doi urmau să-și anunțe copiii despre faptul că mama și tata nu vor mai fi împreună. S-au așezat la masa rotundă, iar soția i-a șoptit: „Hai, spune-le!”. Fiul cel mare a început să plângă, intuind ce urmează să audă. Cel mic, însă, a întrebat uimit: „De ce plângeți cu toții?”.
În procesul divorțului, Ion și Tatiana au încercat să găsească puteri să depășească nemulțumirile și frustrările adunate de-a lungul celor 12 ani de căsnicie. Înțelegeau că sunt legați pe viață, fiindcă, chiar și separați, vor trebui să găsească soluții și să crească copiii împreună.
În situații de tensiune din familie, frecvent, copilul poate dezvolta tulburări anxioase, uneori asociate cu tulburări depresive. Unele dispar, în timp ce altele se intensifică cu vârsta. La copii mici poate apărea teamă de străini, ei pot deveni reținuți, crispați, ușor izbucnesc în plâns, manifestă neliniște, dificultăți de concentrare, scăderea performanțelor școlare, iritabilitate, apatie, refuz de a dormi singur, somn neliniștit cu coșmaruri implicând teama separării, atenționează psihologa Ana Niculaeș.
Și-au legalizat la notar înțelegerile pe care le-au avut în legătură cu averea agonisită și cu condițiile de interacțiune cu copiii. „Am notat cât va trebui să plătesc lunar, că renunț la apartament, dar, tot în acest contract, [Tatiana] a vrut să includă și zilele în care eu am dreptul să văd copiii, iar pentru mine asta a fost limita și am zis că nu, gata”, își amintește Ion. Nu voia să se simtă restrâns de un program, pentru a-și vedea copiii.
Tatiana a cedat în acest aspect. Ea mărturisește că, probabil, factorul care a ajutat-o cel mai mult era că a studiat la universitate psihologia și înțelegea că acela era momentul care va forma relația lor ca părinți pe viitor. A încercat să-i vină în întâmpinare și să se abțină din dispute, pe alocuri, chiar dacă recunoaște că era posesivă în legătură cu copiii și avea frica de a-i pierde.
„Ea insista ca copiii să fie mai mult cu ea, dar eu oricum inițial nu aveam unde să-i duc. Nici chirie nu aveam. Apoi, am încercat să negociez ca băieții să fie parțial cu ea, parțial cu mine, dar, într-o potențială judecată, nu aveam nici o șansă. Și pentru copii e greu psihologic să fie azi aici, azi acolo”, povestește el.
Jurista Olga Burea afirmă că în procesul de divorț într-o familie unde sunt copii minori deseori intervine partea cea mai sensibilă legată de stabilirea domiciliului copiilor minori, cine dintre părinți va plăti pensia de întreținere și mărimea acesteia, inclusiv și împărțirea averii agonisite de soți împreună.
În Codul Familiei scrie că toate aceste momente să fie soluționate amiabil între părinți. Însă, dacă aceștia nu găsesc limbă comună, domiciliul copilului care nu a atins 14 ani se determină de către instanță.
Reieșind din datele publicate pe Portalul instanțelor de judecată, cel puțin câteva sute de cupluri ajung anual în instanță, solicitând judecătorilor să le desfacă căsătoria și să decidă cu care dintre părinți va locui copilul minor.
Tatiana menționează că înțelegea cât de mult copiii își iubesc tatăl și cât de mult el îi iubește pe ei și nu a avut niciodată intenția de a-i separa și de a le interzice să se vadă. „E evident că-i iubește. E suficient să-l auzi cu câtă admirație și dragoste vorbește despre ei. Copiii au nevoie de el, au nevoie de interacțiune cu el ca și bărbat, dar au și nevoie să se mai odihnească ei de mine și eu de ei”, mărturisește ea.
Așa, ei au decis că copiii vor rămâne cu cine vor dori la diferite momente din viața lor, pe perioade, însă, până la momentul de față, băieții locuiesc cu mama și îl vizitează pe tata, care îi mai duce prin vacanțe. „Acum deja mai des îmi spune singură: ‘Ia copiii la tine’,”, spune Ion.
Ambii părinți spun că, de când au divorțat, au ținut să-și asigure copiii că tata este prezent în viața lor, chiar dacă stă separat. Ion crede că ambii părinții trebuie să aibă drepturi egale, așa cum este prevăzut în lege, însă cu o mică remarcă.
„Drepturi egale, însă toate deciziile trebuie să fie luate ținând cont în primul rând de poziția, dorințele, atitudinea copiilor. Ei nu trebuie să sufere din cauza greșelilor celor maturi. Atunci când foștii soți stabilesc orarul întrevederilor sau interacțiunii cu copiii, nu ar fi bine să o facă fiind ghidați sau dominați de orgoliul sau ura pe care adesea o au după procedura de divorț. Copiii nu ar trebui să devină mijloc de șantaj sau răzbunare”, consideră el.
Părintele care locuiește separat de copii are dreptul să petreacă timpul cu copilul la domiciliul său, dacă aceasta nu contravine interesului superior al copilului. În cazul în care părinții nu reușesc să se înțeleagă la acest aspect, autoritatea tutelară teritorială poate stabili un grafic de întrevedere cu copiii minori.
În anul 2022, polițiștii din Moldova au aplicat 189 de amenzi pentru împiedicarea neîntemeiată a unuia dintre părinți să comunice și să participe la educarea copilului sau nerespectarea programului de întâlniri cu copilul întocmit de autoritatea tutelară (art. 64 din Codul Contravențional). Comparativ cu anul 2013, numărul amenzilor aplicate în 2022 este de șase ori mai mare.
Ion povestește că, treptat, el și fosta sa soție au ajuns organic să conștientizeze importanța menținerii relației cu copiii și încearcă să facă tot posibilul ca ei să nu resimtă pe scară largă consecințele divorțului.
Pe Matei, mezinul familiei, Ion spune că încearcă să-l ajute ca să nu devină complexat sau să se considere inferior față de ceilalți copii. „Vorbesc cu el, merg uneori cu motocicleta să-l duc la școala, pentru ca copiii să înțeleagă că el nu e singur, că chiar dacă nu trăim împreună, tati e cu el”, mărturisește cu emoție bărbatul.
La început, negocierile privind întâlnirile copiilor cu tata aveau loc deseori prin intermediul băiatului cel mare, Alexandru. Această perioadă, însă, a luat sfârșit după câteva luni de la separare și, deși încă n-au ajuns să petreacă împreună sărbătorile, foștii soți își împărtășesc bucuriile pe care le primesc de la copii. „Acum pot să-l sun și să-i spun că au fost lăudați la școală sau că am primit un feedback foarte bun de la profesori și să împart cu el emoțiile acestor momente”, spune încântată Tatiana.
„Atât dragostea de mamă, cât și dragostea de tată este la fel de importantă pentru dezvoltarea armonioasă a copilului”, menționează psihologa Ana Niculaeș, „iar atașamentul pe care îl dezvoltă copilul pentru fiecare părinte poate varia în funcție de disponibilitatea afectivă a părintelui și cât de mult este implicat în creșterea și educarea copilului.”
O cercetare a profesorului William V. Fabricius de la Universitatea din Arizona, SUA, arată că, pentru o dezvoltare emoțională sănătoasă, un copil ar trebui să petreacă măcar 30% din timpul liber cu părintele cu care nu locuiește.
„Cineva zicea că familia este arta cedării și a compromisurilor. La un moment dat, cred că noi nu i-am făcut față. Noi, ca soț și soție, am eșuat, dar ca părinți eu cred că suntem bine și încercăm să facem copiii să simtă că, chiar dacă nu suntem în aceeași casă, ei sunt în continuare ai noștri și îi iubim și ne implicăm la fel de mult, poate chiar mai mult decât înainte. Poate, cu timpul, o să găsească beneficii în această situație și vor vedea că primesc iubire dublă, dar și câte două seturi de cadouri la sărbători”, zice Ion râzând.
Din perspectiva lui Ion, anume dragostea amândurora față de copii le-a permis lor, în calitate de părinți, să acționeze ca un tot întreg și după divorț. „Îl aștepți, te gândești la el, te responsabilizezi și vrei să faci totul ca existența să-i fie cât mai ușoară și frumoasă. Primele grimase, reacții la mâncăruri mai specifice, primii pași, toate aceste lucruri sunt foarte așteptate și te fac să te atașezi din ce în ce mai mult de suflețelul ăsta”, povestește Ion.
Tatiana, însă, mărturisește că dragostea sa pentru copii a început încă pe când era însărcinată și a început să le simtă mișcările în burtă. „Mă uitam la pătuțul pe care l-am cumpărat și nu aveam răbdare să văd copilul acolo. Eu îl simțeam și am avut nouă luni pentru a-i conștientiza existența și a începe să-l iubesc. Desigur, atunci când îl vezi în brațe, această iubire se intensifică și parcă se materializează, fiindcă poți să-l vezi, să-l auzi, să-l pipăi. Nu mai este ceva imaginar și platonic”, mărturisește emoționată femeia.
Însă, pe lângă iubirea pe care o poartă copiilor, Ion și Tatiana mai sunt legați și de regrete și de sentimentul de vină față de copii. „Chiar dacă simt o mare vină pentru faptul că nu am putut să asigur copiilor o familie completă, am înțeles în timp că e mai bine așa, decât copiii să vadă un cuplu nefuncțional și o mamă nefericită. Mai bine să vadă niște părinți care îi iubesc și conlucrează pentru binele lor și sper că ne reușește”, mărturisește femeia.
Ilustrații – Diana Roșcovan