Magdalena PrimblasPe ușa clasei de franceză din Gimnaziul Grădiniță „Igor Crețu” din satul Găvănoasa, raionul Cahul, sunt lipite trei imagini colorate: Turnul Eiffel, Arcul de Triumf și Domul Invalizilor. Deasupra lor, două hârtii dau de înțeles că aici își împart spațiul două profesoare. „Sală de curs. Profesor: Rusandu Tina” e prima plăcuță ce și-a marcat teritoriul. Apoi, pe un alt poster, așezat de câteva săptămâni: „Professeure de français – Iana Țurcanu”.
În interior, aerul miroase a podea proaspăt spălată. Cu scaunele aranjate pe bănci cu picioarele în sus, femeile de serviciu și-au făcut treaba repejor, lăsând în urmă podeaua umedă și strălucitoare în lumina după-amiezii.
La masa profesorului, Iana e aplecată deasupra catalogului, pe care îl completează cu grijă. Peretele din spatele ei e decorat cu literele alfabetului francez, cu zilele săptămânii și lunile anului, cu prepoziții și conjugările unor verbe de bază. Profesoara l-a amenajat de curând, în speranța că acel colțișor îi va ajuta pe copii să se apropie mai ușor de limba franceză.
Iana are 27 de ani și un chip tânăr conturat de părul lung de un șaten închis. Bretonul drept nu-i ascunde privirea și îi dă de gol ochii care poartă în ei primele emoții de a fi profesoară. Ea se numără printre cei 15 tineri specialiști care, după repartizare, au ajuns în școlile din raionul Cahul, din totalul de 468 de tineri specialiști care au fost repartizați în școlile din întreaga țară, în anul de învățământ 2026-2027.
***
Pasiunea Ianei pentru limba franceză a început acum mai bine de douăzeci de ani în urmă, cu un cântec care încă îi amintește de copilăria din Cahul. „Se cânta despre o broscuță și eu întotdeauna voiam să ascult cântecul acela și mă duceam la tata să mi-l pună.”
Să fi avut pe atunci vreo 5 ani și, deși nu înțelegea niciun cuvânt din povestea broscuței „mereu în mișcare”, simțea totuși o conexiune cu acea limbă poetică. Cântecul îi răsuna mereu în cap, iar când la grădiniță mama o înscrisese la un cerc de engleză, „mergeam întotdeauna după educatoare și o întrebam – da’ dumneavoastră știți și franceză?”
Deja când a mers la școală, franceza îi devenise un stil de viață. Pentru Iana și colegii ei de la Liceul „Ioan Vodă” din Cahul, franceza n-a fost o simplă materie cu două ore pe săptămână, ci limba în care au învățat discipline precum matematica, biologia, fizica sau chimia.
Însă până să ajungă să stea în fața unei clase de copii, Iana a studiat mai întâi asistența socială la Colegiul „Iulia Hașdeu” din Cahul. De fapt, își dorise inițial să facă pedagogie, dar în acel an nu se formase o astfel de grupă.
În timpul studiilor, a urmat un stagiu la Secția de minori din cadrul Inspectoratului de Poliție Cahul, iar după absolvire, în 2020, s-a angajat la Poliția de Frontieră. În paralel, a studiat pedagogia preșcolară și limba română la Universitatea de Stat „Grigore Țamblac” din Taraclia și franceza și engleza la Limbi moderne aplicate, un program de licență desfășurat la Cahul de Facultatea Transfrontalieră din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați, România.
Le-a absolvit pe ambele în 2024, dar nu s-a angajat ca profesoară. Problemele de sănătate de pe urma cărora se recuperează și astăzi au făcut-o nu doar să amâne visul ei din copilărie – de a fi profesoară de franceză, ci și să renunțe la uniformă. „Dacă nu aș fi avut acele probleme de sănătate, cred că eram în continuare la Poliția de Frontieră și aș fi combinat pedagogia și poliția”, mărturisește Iana.
Așa că, abia în august 2026, a participat la concursul de repartizare organizat de Ministerul Educației.
***
Puțin după ora 14:00, Iana închide catalogul, strânge niște foi și laptopul și părăsește cabinetul de franceză. Coboară cele trei etaje și merge la cancelarie, unde colegii își dau întâlnire săptămânală și vorbesc despre lucrurile birocratice sau orele practice din școală.
Pentru Iana, aflată la început de drum, mentoră îi este cealaltă profesoară cu care împarte sala de franceză. Până la venirea ei ca tânără specialistă, Tina Rusandu fusese singura profesoară din școală care preda limba franceză. Chiar și în ultimii ani, fiind pensionară, era zilnic la școală.
Pentru Gimnaziul din Găvănoasa, venirea Ianei a marcat o premieră. An de an, școala nu fusese nevoită să solicite de la Ministerul Educației repartizarea tinerilor specialiști, completând posturile necesare cu profesorii din școală.
Situația s-a schimbat când profesoara de franceză, odată cu vârsta, pierduse din puteri. Atunci, conducerea a căutat o soluție prin care să asigure continuitatea predării limbii franceze. „Noi am căutat în satele din apropiere și nu era nimic. Și atunci deja am anunțat Direcția de învățământ din Cahul că avem nevoie de cineva nou”, explică Oxana Fedosov, directoarea gimnaziului.
Odată cu venirea Ianei, primele clase gimnaziale au trecut la ea, iar cele de-a VIII-a și a IX-a au rămas vechii profesoare de fanceză. „Am vrut ca Iana să devină un specialist bine format, iar o doamnă cu peste 40 de ani de stagiu pedagogic are ce să o învețe”, explică directoarea distribuția.
Pentru a obține postul de la Găvănoasa, Iana a trecut prin concursul național de repartizare organizat de Ministerul Educației și Cercetării, unde candidații concurează pe baza mediei de absolvire. Înainte de a afla care-i va fi viitorul loc de muncă, ea a trebuit să completeze un formular, unde a putut să aleagă cinci din instituțiile disponibile. Atunci ea a ales tot ce era legat de raionul Cahul, ca să-i fie mai aproape de casă, iar câteva zile mai târziu, a fost repartizată la Găvănoasa.
***
La începutul acestui an școlar, sistemul a înregistrat peste 1.300 de posturi didactice vacante în învățământul general. Deși cifrele arată o descreștere constantă în ultimii cinci ani, și în acest an fiecare școală din Moldova a început anul de învățământ, în medie, cu minim un profesor lipsă.
În încercarea de a diminua criza de cadre din educație, autoritățile au majorat constant indemnizația acordată tinerilor specialiști. Dacă în 2011 ea varia între 24 de mii și 30 de mii de lei, în funcție de nivelul instituției absolvite, atunci acum ea pornește de la 200 de mii și poate ajunge la 375 de mii de lei.
Și deși numărul tinerilor specialiști angajați în sistemul public de educație este în creștere în ultimii ani, procesul de optimizare a școlilor mici ajută și el autoritățile locale să nu mai afișeze un deficit uriaș pe hârtie.
Maria Bechir spune că, datorită acestor optimizări, orașul Cahul are momentan doar 10 posturi vacante. „În ultimii ani s-au închis șapte școli și, din această cauză, profesorii au fost repartizați în alte școli, unde era nevoie. Respectiv, noi nu avem un număr mare de locuri vacante”, explică șefa direcției.
Deși cadrele didactice și elevii au fost redistribuiți, Maria Bechir spune că deficitul rămâne acoperit în proporție de 22% de profesorii pensionari și prin suprasarcina profesorilor existenți. „Dacă aceștia s-ar retrage, am avea un deficit mult mai mare de cadre”, recunoaște aceasta.
Dincolo de cifrele generale, presiunea reală se simte pe materii exacte și pe discipline de bază. În fruntea listei de urgențe din toată țara rămâne matematica, pentru care este nevoie de 238 de profesori. Raportat la numărul de școli, asta înseamnă că practic fiecare a cincea instituție gimnazială și liceală nu are profesor de matematică.
Printre alte discipline la care sistemul e în criză constantă de cadre se regăsesc fizica, limba și literatura română, limba engleză și franceză, educația fizică, chimia și informatica.
***
După ședința săptămânală cu profesorii, Iana își strânge cele trei genți pe care le poartă zilnic cu ea – geanta personală, geanta pentru laptop și geanta cu fișe și materiale didactice -, și se îndreaptă spre mașină. Deschide portbagajul, ca să-și lase unele lucruri, apoi pornește motorul și părăsește satul Găvănoasa. Ia drumul spre orașul Cahul, unde trăiește împreună cu partenerul ei și cei doi copii.
Jonglează cu un program încărcat: predă la Gimnaziul din Găvănoasa, dar și la Liceul „Mihai Eminescu” din orașul Cahul, la care a mers din propria voință, apoi oferă ore suplimentare de română și rusă pentru copiii alolingvi, prin intermediul unei platforme online.
În timp ce conduce cei 27 de kilometri care o despart de casă, ascultă o voce care o însoțește de când a părăsit pragul școlii. E conectată la orele online de recalificare profesională organizate de Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Absolvirea cursului îi va da posibilitatea să predea limba și literatura română nu doar copiilor alolingvi.
Nici trecutul din poliție nu a părăsit-o de tot. Paralel cu activitatea la cele două școli și recalificarea personală, ea continuă și două masterate: unul la Universitatea „Ion Creangă” și celălalt la Academia de Poliție „Ștefan cel Mare”.
„Problemele de sănătate m-au pus în situația de a face o alegere pe care, dacă aș fi fost sănătoasă, probabil că nu aș fi făcut-o niciodată”, mărturisește Iana.
Și-a dorit să poată îmbrăca în continuare uniforma de polițistă și, după-amiezele, să le petreacă la școală, prin cumul, însă a fost nevoită sa ia o altă decizie, pe care astăzi totuși nu o regretă.
„Dacă mă uit acum în urmă, îmi dau seama că drumul spre pedagogie nu a început în anul 2026. A început când aveam cinci-șase ani, cu „La Petite Grenouille”, cântecul în limba franceză pe care tata l-a pus la radio”, constată ea.
Foto – Magdalena Primblas