Îmbulzeală în școală. Unde-s mulți, calitatea crește?

„– Doamna profesoară, pot să scriu cu pix verde?”

„– Da’ eu pot să scriu cu negru?”

„– Cu creion se poate de scris?”

„– Se poate eu să trec la tablă?”

„– Doamna Viorica, pot să ies?”

:

Acestea sunt doar câteva întrebări care zboară cu viteza luminii spre profesoara celor 38 de copii din clasa I-a „E” de la Liceul „Mihail Berezovschi” din sectorul Ciocana din Chișinău. Liceul se află pe primul loc în lista instituțiilor publice  de învățământ din mun. Chișinău care a format în acest an cele mai multe de a I-a. Mai exact, șapte la număr. Chiar și așa, acest lucru nu a diminuat semnificativ numărul elevilor într-o clasă.

.

Profesoara Viorica Iosob activează în învățământ de 16 ani și spune că este pentru prima dată în experiența sa când este dirigintă pentru un număr de elevi atât de mare. Ea recunoaște că este complicat să predea la o clasă atât de numeroasă, efortul fiind dublu, mai ales la început, când fiecare copil are nevoie de atenție individuală. 

„Mă strădui să ofer atenție fiecărui copil. În clasa I, toți doresc să fie îndrumați personal, să le ții pixul în mână și le arăți cum să scrie corect. Chiar și cei mai descurcăreți așteaptă să te apropii și să-i ajuți.”

Parțial, situația e salvată de programul prelungit de învățare, unde, practic fără excepții, rămân toți copiii din clasă, chiar dacă acesta este prevăzut pentru un număr de 25-30 de elevi. Dacă n-ar exista programul, explică profesoara, n-ar reuși să acorde atenția necesară tuturor copiilor. Totodată, mai apelează și la ajutorul părinților. „Dacă părinții nu ar lucra acasă [cu copiii lor], n-am avea rezultatele dorite”, e sigură profesoara.

***

Dacă în sectorul Ciocana se evidențiază liceul cu cel mai mare număr de clase de I-a, în celălalt capăt al orașului, la Buiucani, Liceul „Liviu Deleanu” are cel mai mare număr de școlari începători înghesuiți într-o singură clasă. 

La liceu sunt cinci clase de I-a: patru dintre ele au câte 40 de elevi, iar una are 42 de elevi. La una dintre clasele cu 40 de elevi, profesoară este Elena Popescu.

Elena și-a dedicat învățământului 28 de ani din viață, iar de 13 ani predă în clasele primare la Liceul „Liviu Deleanu”. La fel ca și colega sa de la Liceul „Mihail Berezovschi”, ea afirmă că, pentru prima dată în cariera ei, este profesoară la o clasă de I-a cu 40 de elevi, un număr record, comparativ cu anii trecuți, când avea ceva mai puțin – între 37 și 38 de copii.

Profesoara recunoaște că pentru ea este o provocare să gestioneze un număr atât de mare de copii și, deseori, ajunge acasă extrem de obosită. „Am zile când mă duc acasă și nu știu dacă e zi sau seară.”

În clasa profesoarei Popescu învață fiul Elenei Stegărescu, care mai are o fiică în clasa a V-a la același liceu. Cea mai mare provocare, Elena o resimte, totuși, în cazul băiețelului, care are nevoie de mai multă atenție și ghidare. „Copiii sunt mici și nu au teme complicate, dar trebuie să lucrăm acasă. E obositor, mai ales când copilul e deja epuizat după ore.” 

Ea recunoaște că își permite să lucreze cu el individual după școală, însă spune că nu-și imaginează cât de dificil ar fi dacă nu ar putea face asta. „Știam că va fi o clasă mare, dar nu aveam multe opțiuni. În zona noastră, toate școlile sunt aglomerate.” 

La același liceu învață și băiatul Annei Țurcan, doar că în clasa a II-a, alături de 44 de colegi. Anul trecut, când copilul a mers în clasa I-a, ea a fost singurul părinte care a ridicat și a făcut publică problema numărului mare de copii în clasă, însă situația a rămas aceeași.

Opinia Annei cu privire la responsabilitatea soluționării problemei este clară: „Nu e treaba noastră, a părinților, să găsim soluții. Noi lucrăm în domeniile noastre, iar eu îmi rezolv problemele în sectorul meu de activitate. Ei [reprezentanții liceului – n.r.], la rândul lor, trebuie să găsească soluții, căci pentru asta lucrează. Dar copiii trebuie să aibă acces la un proces educațional de calitate. Doamna directoare îmi spunea să nu îmi fac griji, pentru că numărul mare de elevi nu afectează calitatea învățământului.”

Anna e de părere că, numărul mare de copii în clasă ar putea să nu influențeze în cazul elevilor mai mari, de exemplu cei care deja sunt la liceu, fiindcă acolo au o înțelegere asupra importanței învățării, însă în cazul claselor primare, ea consideră că e foarte dificil să menții atenția copiilor. 

„În clasa noastră sunt șapte rânduri de bănci. Din ultima bancă, chiar dacă profesorul vorbește clar și calm, nu sunt sigură că elevii de acolo înțeleg bine ce li se spune.

Mi-e foarte milă de profesorii care trebuie să lucreze în asemenea condiții, pentru că, deși depun mult efort, nu reușesc să ajungă la toți copiii”, explică ea. 

Anna are acum posibilitatea să lucreze de la distanță, astfel că îl ia pe băiat acasă după ce termină lecțiile, iar „în turul doi” vine la ei tatăl acesteia ca să-i ajute.  „Tatăl meu vine aproape zilnic să se ocupe de copil – să-i citească, să-l învețe poezii, să-i explice diverse lucruri și să petreacă timp împreună. Seara, mă ocup eu de instruirea suplimentară.”

***

Statistica ultimilor ani arată că aproape 10 mii de copii intră anual în instituțiile de educație din Chișinău. Raportat la numărul total pe țară, reiese că practic fiecare al treilea elev care pășește pentru prima dată pragul unei școli o face anume în capitală. 

Conform datelor Direcției educație, în mun. Chișinău sunt 131 de școli publice, însă multe dintre ele funcționează la capacitate maximă, cu clase suprasolicitate. Și asta în condițiile în care în capitală mai sunt 19 instituții private care au preluat o parte din sarcina aflată pe umerii autorităților publice.

Deși autoritățile și-au asumat prin Codul Educației să asigure „tuturor copiilor şi elevilor educaţie de calitate, îngrijire şi sprijin”, atunci când vorbim despre clasele supraaglomerate, subiectul asigurării calității devine discutabil. 

„Într-o oarecare măsură, numărul mare de elevi influențează calitatea studiilor, mai ales la clasa I-a, când unii copii necesită atenție suplimentară. Unii au nevoie de mai multe explicații sau de sprijin, dar timpul la ore nu este suficient. Așa că sunt nevoită să explic și în pauze sau după ore, pentru a mă asigura că elevii înțeleg bine,” afirmă Elena Popescu, profesoara de la Liceul „Liviu Deleanu”. 

Chiar și Andrei Pavaloi, șef-adjunct al Direcţiei educaţie Chişinău, admite: „cu siguranță, procesul educațional într-o astfel de clasă are de suferit”.

În schimb Valentina Olaru, secretară de stat la Ministerul Educației, susține că, deși un număr mare de elevi în clasă este o provocare, școlile cu clase aglomerate se află totuși în topul calității procesului educațional, conform rezultatelor la testările naționale și examene. „Nu putem spune că într-o clasă cu 40 de copii nu se face educație de calitate, dar presiunea pe umerii profesorilor este foarte mare,” menționează Olaru.

Practic același lucru îl afirmă și expertul economic Veaceslav Ioniță. Deși el admite că, din cauza supraaglomerării claselor, „calitatea educației are de suferit, deoarece un profesor cu prea mulți elevi nu poate garanta o educație adecvată”, calitatea studiilor în Chișinău nu este inferioară față de cea din restul țării, „dacă ne uităm la rezultatele de la Bacalaureat care, în opinia mea, reprezintă un indicator relevant în ultimii ani”. 

Pe de altă parte, Ala Revenco, fondatoarea asociației Părinți Solidari”, atenționează că, deși atestăm un paradox, unde școlile suprasolicitate din Chișinău obțin rezultate bune, acest lucru nu este întâmplător, ci implică un efort suplimentar din partea elevilor și profesorilor. 

„Este o diferență între a lucra cu o clasă de 25 de elevi și una de 40. În plus, părinții apelează foarte mult la meditații. Aceștia au resurse financiare mai bune decât părinții din sate și sunt mai interesați de performanțele academice ale copiilor lor”, afirmă Ala Revenco. 

***

Ala Revenco, fondatoarea Asociației Părinți Solidari,  mai accentuează că „spațiile din școlile noastre nu sunt prevăzute pentru un număr de 40 de copii. Pe lângă faptul că procesul educațional devine mai dificil atât pentru profesori, cât și pentru elevi, mai este și aspectul de sănătate: copiii nu au suficient oxigen și stau foarte înghesuiți.”

Acest lucru îl confirmă și Centrul de Sănătate Publică Chișinău, făcând referire la Regulile și normativele sanitaro-epidemiologice. Într-un răspuns oficial pentru „Oameni și Kilometri”, instituția remarcă: o densitate mare de elevi într-un spațiu restrâns poate compromite igiena și sănătatea publică, poate conduce la răspândirea rapidă a bolilor contagioase, poate face dificilă menținerea condițiilor de igienă adecvate, iar resursele, precum toaletele și zonele de recreere, pot fi insuficiente, afectând starea de bine a elevilor. 

„Educația ar trebui să promoveze nu doar cunoștințe, ci și sănătatea mentală și emoțională a elevilor”, notează specialiștii centrului. Iar „o clasă cu 40 de elevi poate limita capacitatea profesorului de a observa și sprijini nevoile individuale ale elevilor, ceea ce poate duce la stres și anxietate”. 

„În concluzie, numărul de 40 de elevi într-o clasă nu doar că contravine unor principii de bază ale educației de calitate, dar ridică și probleme semnificative în ceea ce privește sănătatea publică, conform legislației existente.”

***

De menționat că, în clasamentul liceelor care au înregistrat cele mai mari medii la examenele de bacalaureat din 2024, pe primele poziții se regăsește doar o instituție din topul liceelor cu cei mai mulți copii într-o clasă de I-a – Liceul „Mircea Eliade”, care s-a clasat pe locul 3. În schimb „Liviu Deleanu” s-a clasat pe locul 24, „Mihail Berezovschi” pe locul 32, „Hyperion” pe locul 175, iar Liceul „Onisifor Ghibu” abia pe locul 167.

***

„Atunci când discutăm despre asigurarea calității educației, nu mai este vorba de o ipoteză, ci de o axiomă (adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși n.r). Numărul mare de elevi afectează calitatea educației, deoarece nu se respectă standardele privind numărul optim de copii într-o clasă”, insistă Maia Șevciuc, decana Facultății Științe ale Educației a Universității de Stat din Moldova.

Și care ar fi „numărul optim”? Specialiștii Centrului de Sănătate Publică Chișinău ne spun că numărul de elevi în clasele I-IV trebuie să fie de maxim 20 (V-XII – maxim 25). Părinții, profesorii și directorii de licee cu care am discutat îl văd cam 25 de elevi per clasă. Secretara de stat Valentina Olaru spune că 30 de elevi per clasă ar fi un număr ideal. Și-atunci cum se ajunge la clase cu 40 de copii?

„Numărul maxim de elevi într-o clasă, de cele mai multe ori este decizia administrației instituției, reieșind din suprafața sălii de clasă, de posibilitățile tehnice și de capacitățile instituției”, explică Andrei Pavaloi, șef-adjunct al Direcţiei educaţie Chişinău.

Doar că acest lucru se datorează inclusiv faptului că în Moldova nu există un document oficial care să prevadă numărul maxim admisibil de elevi într-o clasă.

În schimb este prevăzut expres pragul minim – cel puțin 25 în orașe și cel puțin 22 în sate. Pentru comparație, minimul prevăzut de autoritățile din Moldova este practic egal cu maximumul care se înregistrează în țările din Europa.

În România, spre exemplu, numărul de elevi admisibil în clasele primare, începând cu acest an de învățământ, este, „în medie, 16 elevi, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 22.” În alte țări de pe vechiul continent, media numărului de elevi într-o clasă de nivel primar în instituțiile publice variază între 21-23, conform datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică: Finlanda – 19 elevi, în Letonia – 16 elevi, în Estonia – 15 elevi. 

Și în timp ce școlile publice din Chișinău se confruntă cu supraaglomerare, cele private preferă să adopte o abordare diferită. 

Lilia Stegărescu, directoarea adjunctă a Liceului „Orizont”, spune că politica instituției este de a accepta într-o clasă un număr maxim de 24 de elevi, excepție fiind generația elevilor care acum sunt clasa a IV-a. „Ei au fost înmatriculați în 2021 și avem patru clase de 26 de copii.” 

Stegărescu menționează că, reieșind din experiența instituției, „pentru o abordare individuală este necesar să avem nu mai puțin de 16 elevi și nu mai mult de 24, fiindcă o diferență de doar doi copii se resimte imediat în calitatea timpului acordat fiecărui copil”. „Este o muncă diferită și nu-mi imaginez cum ar fi cu 40 de copii, pentru că nu ai cum să le acorzi atenția necesară”, subliniază ea.

***

Suprapopularea claselor din Chișinău, așa cum explică Andrei Pavaloi, se datorează în mare parte migrației interne și creșterii constante a numărului de elevi, care variază anual între 2.500 și 3.000.

„În ultimii cinci ani, am atestat o migrație internă, întrucât facem și o evaluare a profilului copiilor care vin. Majoritatea sunt veniți din raioanele țării. De altfel, Chișinăul este singura entitate care înregistrează o creștere constantă a numărului de elevi în fiecare an”, menționează șeful-adjunct al Direcției educație.

Expertul economic Veaceslav Ioniță, spune că, deși în Republica Moldova scade dramatic natalitatea, avem două regiuni: Bălți și, în special, Chișinău, unde numărul de copii, în 10 ani, a crescut cu 20%. Această creștere accentuează un fenomen de depopulare în zonele rurale și de concentrare în capitală, ceea ce duce la „dezechilibru în sistemul educațional”, subliniază expertul. 

„Statul finanțează reparația și construcția de școli în toată țara, dar copiii sunt în altă parte. Astfel, costul educației per elev într-o școală mică este de 7-10 ori mai mare decât în capitală. (Finanțarea școlilor în Moldova se face în bază de cost standard per elev, iar pentru că în școlile din Chișinău studiază un număr mai mare de elevi, respectiv, și bugetele instituțiilor sunt mai mari – n.r.). De aceea, în Chișinău, bugetul permite investiții suplimentare în material didactic și bonusuri pentru profesori.

Însă, partea inversă a monedei este că, clasele de copii în Chișinău sunt pur și simplu supraaglomerate, unui elev revenindu-i patru metri pătrați, adică de trei ori mai puțin decât ar trebui să fie”, spune Ioniță. 

În același context, Ala Revenco, fondatoarea asociației Părinți Solidari, menționează că, „spațiile din școlile noastre nu sunt prevăzute pentru un număr de 40 de copii. Pe lângă faptul că procesul educațional devine mai dificil atât pentru profesori, cât și pentru elevi, mai este și aspectul de sănătate: copiii nu au suficient oxigen și stau foarte înghesuiți.”

În ultimii aproape 20 de ani, în Chișinău au fost construite zeci de cartiere locative și nicio școală publică. Ultima școală publică construită de la temelie este Liceul „George Călinescu”, dat în exploatare în 2000, sub numele de Școala medie de cultură generală nr. 4. 

„Construcția unei școli noi din temelie nu este rațională din punct de vedere financiar”, dar, în același timp, „la ziua de astăzi, mai avem încă instituții care pot fi reabilitate pentru punerea în circulație a acestora”, afirmă Andrei Pavaloi, șeful-adjunct al Direcţiei educaţie Chişinău.

 Totodată, Pavaloi afirmă că municipalitatea nu dispune de resurse pentru a finaliza aceste proiecte în termen scurt și că au fost făcute demersuri către Guvern pentru deschiderea unei linii bugetare separate dedicată reabilitării școlilor, dar răspunsurile primite „de fiecare dată au fost negative.”

În paralel, Ministerul Educației a anunțat lansarea unei rețele de Școli Model, un proiect care își propune să renoveze și să echipeze 35 de instituții de învățământ general din întreaga țară, precum și să construiască din temelie două școli, dintre care una în Chișinău.

Momentan, ministerul examinează terenurile unde ar putea fi construită școala model, menționează Valentina Olaru, secretară de stat la Ministerul Educației. „Odată ce vom avea claritate, vom face anunțul. Acest lucru nu poate dura la nesfârșit. Avem termene limită impuse de bancă (referire la Banca Mondială, care sprijină acest proiect – n.r.), iar până la sfârșitul acestui an trebuie să luăm o decizie clară”, accentuează Olaru.

Noua instituție de educație ar urma să aibă o capacitate de aproximativ o mie de elevi, ceea ce „nu este destul”, recunoaște secretara de stat. Ea consideră că, pe termen lung, ar fi necesar să se construiască cel puțin câte o școală în fiecare sector al orașului. „Asta ar fi un început bun, pentru a descărca rețeaua.”


Foto – Vlaicu Bunduchi


Acest material jurnalistic a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a beneficiarului EU4IM (Oameni și Kilometri) și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.