Ilinca TelevcaE o dimineață mohorâtă, aproape ștearsă, de februarie. Parcarea imensă din fața Întreprinderii Municipale „Supravegherea și Protecția Animalelor”, situată în zona Pieței Agricole Angro din Chișinău, e aproape pustie. Doar un câine roșcat și zgribulit își caută culcuș.
La etajul doi al clădirii, într-un cabinet de aproximativ 15 metri pătrați, cu pereți de culoarea zarzărilor, se desfășoară ședința unei echipe de hingheri. Ruslan Darie, șeful întreprinderii, ține în mână câteva foi A4 și anunță cu o voce joasă ordinele de capturare. Strada Voluntarilor este în cap de listă. Locatarii au raportat repetat haite agresive de maidanezi.
Echipa formată din patru bărbați – Boris, Iurie și doi Mihai – ascultă indicațiile șefului și trag cu ochii peste lista locațiilor unde au chemare. Cu trusele deja pregătite, își ajustează echipamentul, se asigură că totul este în ordine și se ridică simultan de la masă.
În timp ce își încheie gecile groase, șeful mai aruncă o ultimă privire peste ordine și le zice: „Subliniez, cele mai prioritare adrese sunt Voluntarilor 14 și 16. Ulterior, mergeți pe celelalte adrese. Aveți grijă de voi, de cetățeni și de animale!”
În curtea întreprinderii, îi așteaptă un „Ford Transit” alb, acoperit cu un strat subțire de cristale de gheață. Motorul pornește imediat, lăsând în aer un nor de aburi amestecat cu miros de motorină.
Prin geamurile dubei se perindă blocuri cenușii, mototolite de timp, cu fațade zdrențuite, din sectorul Ciocana. Drumul până la destinație durează nu mai mult de 15 minute. Când microbuzul oprește, șoferul Mihai prinde volanul cu ambele mâini și, cu o voce afirmativă, spune: „Am ajuns, coborâm!”
***
Maidanezii din Chișinău sunt, în principiu, a treia cea mai mare problemă, în opinia locuitorilor, după starea drumurilor și a căilor de acces. Doar în prima jumătate a anului trecut și doar în municipiul Chișinău, 1.225 de persoane au fost atacate de animale, patru din cinci cazuri fiind provocate de câini.
În general, în Moldova nu există o statistică privind persoanele agresate anume de maidanezi, ci doar una generală, care arată că, zilnic, 14 persoane sunt mușcate de animale (atât domestice, cât și sălbatice), lider absolut fiind Chișinăul.
Estimări (ne)palpabile nu se regăsesc doar în cazul atacurilor, ci și atunci când vine vorba despre numărul maidanezilor din Chișinău. Deși autoritățile raportează, într-un răspuns oficial pentru „Oameni și Kilometri”, că, în 2024, în municipiu erau aproximativ 5.000 de câini fără stăpân, cifrele raportate de-a lungul anilor precedenți semănau mai mult cu o roată de noroc: într-un an aveam mii, în alți ani – zeci de mii.
Cifrele privind numărul animalelor fără stăpân din municipiul Chișinău au fost mereu… flexibile. Iar Registrul unic de evidență a animalelor de companie și fără stăpân, lansat în 2020 și aflat în gestiunea Direcției Generală Locativ-Comunală și Amenajare (DGLCA), ar fi trebuit să aducă mai multă claritate. Doar că, de la implementare și până în prezent, acesta include doar 2.699 de animale înregistrate, majoritatea fiind câini fără stăpân.
Ghenadie Dubița, șef-adjunct al direcţiei, ne spune că fiecare animal capturat sau prezentat la o clinică veterinară este identificat printr-un microcip, iar datele relevante despre el sunt introduse în registru. La registru au acces exclusiv operatori autorizați – fiind vorba în principiu de întreprinderi și companii care oferă servicii de sterilizare, vaccinare, deparazitare și microcipare – care, în urma unui acord cu DGLCA, pot efectua modificări în sistem.
În mod ideal, registrul ar trebui să includă toate animalele de companie din Chișinău, inclusiv cele deținute de cetățeni. Însă, în practică, conform declarațiilor lui Dubița, cetățenii evită să-și înregistreze animalele de companie, deoarece „trebuie să depună o declarație că este de acord ca datele lui cu caracter personal să fie prelucrate. […] Și, pe de o parte, cetățenii evită lucrurile acestea. Pe de altă parte, medicii nu vor să se complice cu așa probleme.”
Persoanele care nu își înregistrează animalele de companie nu sunt momentan supuși sancțiunilor, deoarece legislația actuală nu permite aplicarea unor penalități. „Vedeți că problema e legată de acea lege despre care se vorbește (referire la Proiectul de lege privind protecția animalelor, adoptat în prima lectură – n.r.). Nu cunoaștem detalii, că nu suntem noi cei care promovăm ideea cu legea și cu prevederile care vor fi incluse în această lege”, afirmă Ghenadie Dubița.
.
***
Ajunși la prima adresă, unul câte unul, hingherii coboară din mașină și scanează cu atenție curtea. Între timp, Iurie culege numărul persoanei care a solicitat intervenția pentru capturarea câinilor agresivi.
În câteva minute după apel, Nadejda, o femeie în jur de 60 de ani, îmbrăcată într-o haină de iarnă lungă de culoare maro și cu o căciulă croșetată trasă peste frunte, se apropie grăbită.
Ajunsă în fața echipei de capturare, își strânge palmele în ghem, apoi, cu o voce calmă, ușor tremurândă, zice: „Eu locuiesc puțin mai la vale și muncesc de 33 de ani la Instituția Preșcolară nr. 177”, arată ea cu mâna spre dreapta, unde e localizată grădinița despre care vorbește.
„Pe 4 mai [2024], când mergeam spre serviciu, m-au înconjurat niște câini și m-au mușcat. Și nu sunt singura, mulți oameni de pe aici au fost atacați, s-au chinuit să-și trateze rănile, au umblat prin policlinici. Copiii nu mai pot ieși la joacă, iar bătrânii se tem să meargă până la magazin. Cei care pot, ocolesc strada”, mărturisește femeia.
Nadejda povestește că a suferit luni întregi și, deși câinele care a atacat-o a fost capturat, după ce a sesizat autorităților incidentul, problema nu s-a rezolvat definitiv. În curte au mai rămas și alți maidanezi care fac zilnic năbădăi.
După ce a ascultat-o cu atenție, Iurie i-a confirmat că echipa a mai intervenit în zonă, capturând deja trei câini agresivi, dar prezența celor rămași continuă să stârnească frică printre locatari: „Am venit să vedem câți au mai rămas.”
Hingherii examinează cu atenție câinii din curte. Între timp, se mai apropie câte un trecător, aruncând priviri curioase și oferind, din mers, informații despre unii patrupezi: „Acela negru e rău tare!” sau „Mai este unul alb, cu pată neagră pe față, care tot e rău”.
Mai întâi, așa cum se întâmplă aproape de fiecare dată, echipa a încercat să-l ademenească cu mâncare pe câinele negru. Mihai așteaptă momentul potrivit, apoi sunetul seringii tranchilizante taie aerul, câinele scoate un scârțâit și, instinctiv, apucă seringa cu dinții. După câteva minute de monitorizare, mișcările patrupedului încep să se domolească, semn că sedativul își face efectul.
Cel de-al doilea, un maidanez de talie medie, cu blana brună, s-a dovedit a fi cel mai simplu de prins. În schimb roșcatul cu numărul trei opune rezistență. Hingherii sunt nevoiți să restrângă perimetrul treptat, făcând rotocoale prin jurul blocului, până când, în cele din urmă, reușesc să-l prindă.
Toți trei patrupezi sunt plasați în cuști speciale și urcați în compartimentul din spatele dubei. „O să mai avem o zi de venit aici”, afirmă Iurie, trăgând ușor de mânerul ușilor, asigurându-se că sunt bine închise.
Câinii urmează să fie transportați la Azilul Municipal de Animale, unde vor fi sterilizați și plasați în carantină timp de zece zile, pentru monitorizare. Câinii agresivi, care au pus în pericol siguranța cetățenilor, rămân în grija azilului. Ceilalți, sunt eliberați ulterior în locul de unde au fost săltați.
***
În lipsa unei viziuni legislative clare, autoritățile locale luptă cu fenomenul maidanezilor bazându-se pe regulamentele interne, sterilizarea fiind una dintre metode prin care încearcă să țină sub control răspândirea animalelor fără stăpân.
Chișinău are din 2019 un regulament care prevede capturarea și sterilizarea animalelor fără adăpost. Conform datelor DGLCA, în perioada 2021-2024 au fost capturați circa 5.200 de maidanezi, dintre care aproape 4.900 au fost vaccinați și sterilizați.
La Bălți, la finele anului 2024 a fost a aprobat un nou regulament privind întreținerea animalelor de companie și a celor fără stăpân, fiind prima actualizare a regulamentului din ultimii 14 ani.
Doar că, la capitolul monitorizare, responsabilii de la Centrul de adăpost pentru animale fără stăpân din Bălți ne-au spus că le este dificil să estimeze numărul maidanezilor. Singurele date pe care au putut să ni le furnizeze se referă la câinii capturați în ultimii doi ani – 715 maidanezi, dintre care 206 au fost oferiți spre adopție.
La Ungheni situația nu este mai strălucită. Nicolae Cevaga, viceprimarul municipiului, ne-a povestit că în urbă sunt între 300 și 500 de câini. Însă, spre deosebire de Bălți, la Ungheni nu există un azil sau un centru de adăpost pentru animale, acesta fiind la faza de construcție și ar urma să aibă capacitatea de a adăposti 100-150 de câini.
„La momentul actual, dorim să facem un volier, iar pe termen lung am delimitat suprafața și ne gândim să realizăm un proiect de execuție pentru a face un adăpost pentru câini. Aceasta ar însemna că, din raion, din sate, din comune, câinii vor fi aduși și adăpostiți acolo”, subliniază viceprimarul de Ungheni.
Iar la Leova, orașul cu cel mai mic număr de maidanezi din țară, în ultimii nouă ani au fost înregistrați 258 de câini fără stăpân. Autoritățile ne spun că depun efort pentru a steriliza și vaccina câinii, inclusiv pe cei domesticiți – acesta fiind singurul exemplu pozitiv de gestionare a animalelor cu și fără stăpân.
„Am contractat o companie pentru capturare și avem un contract cu o farmacie veterinară pentru sterilizare. Cipăm toți câinii, inclusiv pe cei domesticiți, pentru a-i identifica, în caz de fugă sau abandon”, a explicat Gheorghe Focșa, viceprimarul orașului Leova.
***
„Majoritatea câinilor maidanezi de pe străzi provin din abandonuri”, ne-a declarat anterior Ruslan Darie, șeful Întreprinderii „Supravegherea și Protecția Animalelor”. Iar pentru a combate acest fenomen, autoritățile locale au dreptul să amendeze persoanele vinovate.
Acest lucru este prevăzut de alineatul (4) al articolului 157. Cruzimea faţă de animale din Codul Contravențional: „Lăsarea în primejdie sau abandonarea animalului de companie ori ținerea acestuia fără hrană sau medicamentele necesare” se sancționează cu amendă de la 3.600 de lei până la 6.000 de lei.
În acest context, Karl Luganov, expert în domeniul protecției animalelor, manifestă confuzia privind modul în care autoritățile gestionează aplicarea acestui drept.
„Articolul 157 a fost introdus în legislație de multă vreme, dar el nu funcționează tocmai bine. Și, chiar și dacă ar fi funcționat bine, nu înțeleg de ce Ministerul Justiției a transferat acest punct în competența preturilor, când, de fapt, acest punct ar trebui să fie în competența poliției.”
Faptul că acest articol nu funcționează o demonstrează și datele statistice. Mai exact, lipsa lor. Ca urmare a mai multor solicitări de informație, autoritățile locale din Chișinău ne-au anunțat că, pe parcursul anului 2024, au întocmit un singur proces-verbal în baza de art. 157, alin. (4) din Codul Contravențional, fără să specifice dacă a fost vorba de abandon sau neglijarea animalului de companie.
Karl Luganov subliniază că o soluție eficientă pentru această situație ar fi implementarea obligatorie a microcipării animalelor de companie, fapt care ar permite identificarea rapidă a proprietarilor de animale. „În prezent, putem identifica doar dacă cineva vede un animal abandonat și filmează incidentul”, explică expertul.
Pe de altă parte, el accentuează că, în principiu, procesul de microcipare este deja prevăzut în anumite reglementări, doar că acesta niciodată nu a fost implementat la nivel național.
Încă în 2000, un ordin al Ministerul Mediului și Amenajării Teritoriului obliga toate primăriile să adopte regulamente privind întreținerea câinilor și să înregistreze proprietarii acestora. Atunci nu existau microcipuri, dar primăriile trebuiau să înregistreze animalele și să emită jetoane. „Adică procesul de înregistrare este prevăzut de mult timp în legislație, dar nu a fost niciodată implementat și nimeni nu l-a monitorizat”, menționează Luganov.
***
În decembrie 2024, deputații au ratificat Convenția europeană pentru protecția animalelor, Guvernul urmând să întreprindă „măsurile necesare pentru implementarea prevederilor convenției”.
Iar documentul ratificat prevede inclusiv că „nimeni nu trebuie sa abandoneze un animal de companie”, lucru pe care Moldova încă nu este pregătită să-l asigure. O recunosc înșiși autorii Proiectul legii privind protecția animalelor, într-o nota informativă: „Absența sistemului informațional de identificare, înregistrare a datelor cu privire la animalele de companie și a deținătorilor acestora nu permite prevenirea abandonării necontrolate a animalelor”.
Iar exemplul mai multor țări europene arată că cea mai efectivă metodă de prevenire a abandonului este totuși identificarea și responsabilizarea proprietarilor prin microciparea obligatorie a animalelor de companie, precum și pedepse considerabile și sisteme de control bine reglementate.
.
Măsuri întreprinse de unele țări europene pentru a ține sub control răspândirea animalelor fără stăpân
Olanda
În Olanda, maidanezii practic au dispărut datorită legislației stricte care impune amenzi mari și pedepse cu închisoarea pentru abandon sau abuz. Proprietarii pot primi până la trei ani de închisoare sau amenzi de aproape 16.000 de euro.
Germania
În Germania, fiecare animal de companie are un cip electronic, facilitând identificarea proprietarilor. Abandonul câinilor este sancționat cu amenzi de până la 25.000 de euro, iar cazurile de abuz sunt pedepsite cu până la doi ani de închisoare. De asemenea, câinii maidanezi sunt capturați rapid și aduși la adăposturi.
Franța
În 2022, Franța a introdus o lege care califică abandonul unui animal drept „maltratare,” cu amenzi de până la 45.000 de euro și pedepse de până la trei ani de închisoare.
Spania
În Spania, legea impune sterilizarea obligatorie a câinilor fără stăpân și obligă proprietarii să-și înregistreze animalele într-o bază de date centralizată. Nerespectarea acestor reglementări poate atrage amenzi de zeci de mii de euro.
Italia
În Italia, animalele sunt supuse unor controale de sănătate și sunt plasate în adăposturi finanțate de guvern dacă nu sunt microcipate.
Grecia
Grecia impune înregistrarea online a animalelor de companie și sterilizarea acestora, permițând fiecărui animal o singură reproducere, cu condiția ca adopția puilor să fie raportată.
Polonia
În Polonia, municipalitățile se ocupă de animalele fără stăpân. Cetățenii raportează observațiile la echipele „Eco Patrol”, care verifică microcipurile. Animalele cu cipuri sunt returnate proprietarilor; celelalte sunt puse în carantină, vaccinate, sterilizate și adăpostite.
Estonia
Estonia impune castrarea și microciparea animalelor de companie. Animalele fără stăpân sunt colectate și li se acordă două săptămâni pentru a găsi proprietari sau noi cămine înainte de eutanasiere.
Letonia
Letonia construiește adăposturi pentru animalele fără stăpân, cu eutanasia rezervată pentru cazurile de boală incurabilă, îmbătrânire, agresivitate sau la cererea proprietarului după 14 zile fără adopție.
Suedia
În Suedia, microciparea obligatorie a fost introdusă în 2001, cu aproximativ 200.000 de câini în adăposturile gestionate de asociații. Îngrijirea pe viață este asigurată pentru animalele din adăposturi, chiar și în cazul în care proprietarii sunt găsiți.
Belgia
În Belgia, conform legii modificate din 14 august 1986, abandonarea animalelor de companie pe străzi este pedepsită cu închisoare de la una la trei luni și cu amenzi de la 52 la 2.000 de euro (56 la 2.169 de dolari). Persoanele care comit aceeași infracțiune în decurs de trei ani se confruntă cu pedepse dublate, iar tratamentele severe pot atrage amenzi de până la 12.500 de euro.
Marea Britanie
În Marea Britanie, legea impune microciparea obligatorie a câinilor, proprietarii fiind obligați să actualizeze informațiile atunci când se mută. Câinii maidanezi sunt colectați de echipele municipale și li se oferă o săptămână pentru a fi revendicați sau adoptați înainte de eutanasiere, în situația adăposturilor care depășesc capacitatea.
Foto – Vlaicu Bunduchi