În numele Domnului și a banilor publici

O biserică cu turle verzi și cupolă aurie, înfrumusețată cu boscheți și trandafiri, se înalță în mijlocul satului Colicăuți din Briceni, cel mai nordic raion al Republicii Moldova. Pereții galbeni se întrezăresc ușor dintre nucii pletoși, care domnesc peste ograda cimentată. 

E o zi de duminică și lăcașul e plin până la refuz cu femei, copii, bărbați și bătrâni, care ascultă vocea melodioasă a preotului.

În spatele răstignirii care parcă veghează intrarea în biserică stă pitit sub copaci paraclisul – o căsuță mică din cochileț, cu ferestre de lemn jupuite. Seamănă cu un sarai de la țară în care vara domnesc gospodinele și borcanele proaspete de zacuscă și gem. Pentru reconstrucția lui, Consiliul comunal Colicăuți a decis în februarie 2024 să aloce 50 de mii de lei. 

Colicăuți e o comună cu nici trei mii de locuitori, dintre care practic jumătate nu au acces la apeduct, iar două treimi – la canalizare.

Primarul Lilian Țapu argumentează decizia consiliului prin faptul că nu le pot leza oamenilor dreptul la religie. „Nu trebuie de separat puterea de stat cu religia, căci toți suntem un întreg. Oricum, la biserică se duc oamenii localității noastre.”

Banii vor fi transferați imediat ce biserica va veni cu un deviz de cheltuieli, afirmă primarul. „Încă nu am transferat banii. O să cumpărăm materiale în baza devizului și așa cum ei au nevoie. Consiliul a hotărât”, parcă se scuză la final funcționarul.

O lună mai târziu, un pic mai la sud-est, Consiliul sătesc din Rădulenii Vechi, raionul Florești, a decis să contribuie cu 20 de mii de lei la finisarea reparației bisericii din localitate. Banii i-a luat din Fondul de rezervă, constituit de facto pentru situații excepționale şi imprevizibile, cum ar fi lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi ale avariilor sau acordarea ajutorului financiar unic persoanelor social – vulnerabile.

Satul Rădulenii Vechi numără nici 1300 de suflete, practic două treimi dintre aceștia ducându-și traiul fără apeduct, iar marea majoritate și fără acces la un sistem de canalizare.

Biserica, aflată în mijlocul satului, e amenajată prin jur cu trandafiri din belșug. Pereții verzi, decorați cu elemente geometrice galbene, îi dă un aer aparte de sobrietate. Preotul deschide ușile mari ale lăcașului și ne spune că, în realitate, banii din Fondul de rezervă al localității au mers pentru procurarea a două aparate de aer condiționat, deoarece vara e foarte cald, iar iarna – foarte frig.

Secretara Tatiana Grosu explică decizia autorităților locale cu faptul că biserica din sat are o valoare extrem de deosebită, fiindcă, pe vremea URSS, a fost unicul lăcaș din raion care a activat. „Este lume care nu are de unde da și atunci considerăm că trebuie primăria să ofere o mână de ajutor. Ea are valoare culturală. Dacă le mai luăm oamenilor și biserica?”, subliniază Grosu.

Doar că Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat, organ care veghează legalitatea deciziilor consiliilor locale și raionale, a constat o lună mai târziu că hotărârea aleșilor locali din Rădulenii Vechi este ilegală.

Motivul: Legea privind privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie stabilește clar: „Cultele religioase sunt autonome, separate de stat”, iar conform Legii privind descentralizarea administrativă, „alocarea mijloacelor financiare pentru cultele religioase nu se regăsesc în domeniile рrорrii de activitate”. 

„Aceste imobile nu aparțin nemijlocit autorităților publice locale din nivelul întâi. Legea nu prevede expres sponsorizări de așa gen pentru instituții de cult. Nici reparații nu poți face. Deci, sunt banii publici care trebuie folosiți pentru instituții publice care sunt în gestiunea lor, cum ar fi grădinița, școala sau gimnaziul”, explică Veaceslav Burlacu, șeful Oficiului teritorial Soroca al Cancelariei de Stat.

Astfel, Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat, le-a solicitat autorităților din Rădulenii Vechi să-și revizuiască decizia și să anuleze ajutorul financiar prevăzut pentru biserică.

„Statul e imparțial când vine vorba de Legea cultelor, care a ieșit în 2007 (referire la Legea privind cultele religioase, denumirea anterioară a actualei Legi privind libertatea de conştiinţă, de gândire şi de religie – n.r.), dar a făcut abstracție când a finanțat anterior Mănăstirea Curchi. Și anii trecuți tot am alocat [bisericii] și nu a fost contestată de Cancelaria de Stat”, punctează cu subînțeles secretara.

Într-adevăr. Și în 2019, și în 2020, consiliul sătesc a alocat câte 10 mii de lei și câte 30,000 lei „pentru reparația turnurilor clădirii bisericii” și „în scopul finisării reparației clădirii bisericii”. În ambele cazuri, banii la fel au fost luați din Fondul de rezervă.

Totuși, pe 15 mai 2024, ca urmare a notificării Oficiului Teritorial Sоrоcа al Cancelariei de Stat, autoritățile din Rădulenii Vechi și-au revizuit decizia din martie 2024. Doar că abrogarea unui alineat dintr-o decizie a fost cel mai ușor lucru, reieșind din faptul că banii deja au fost transferați, iar aparatele de aer condiționat – instalate. 

„Și eu acum ce fac mai departe? De unde iau acești bani?” se văicărește Iurie Radu, primarul satului. „Că nu pot să mă duc la biserică și să smulg aparatele de aer condiționat de pe perete și nici la agentul economic să le întorc tot nu pot. Am să dau din buzunarul meu, altă ieșire din situație nu am.”

Mergem și mai la sud, în Căușeni. În mai 2024, Consiliul orășenesc cumpără cărămidă de 40 de mii de lei și o transmite Bisericii „Sfinţii Martiri Brâncoveni și Sf. Mare Mucenic Pantelimon” din localitate. 

Doar că, așa cum a identificat Inspectoratul Control Financiar, structură subordonată Ministerului Finanțelor, aleșii locali din Căușeni nu erau la prima binefacere. În ultimii ani, aceștia au contribuit cu bani publici și la construcția Bisericii „Sf. M. M. Dimitrie”, și a Bisericii „Naşterea Cinstitului Slăvitului Proroc, înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan”, și a Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, și a Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului”.

Mai exact, doar în perioada iulie 2020 – iunie 2024, autoritățile din Căușeni au cheltuit 280 de mii de lei pentru materiale de construcție destinate bisericilor din oraș.

La fel ca și angajații Oficiului teritorial Soroca al Cancelariei de Stat, și  inspectorii financiari constată practic același lucru – sunt decizii care vin în contradicție cu Legea privind administrația publică locală și Legea privind finanțele publice locale. Respectiv, concluzionează că autoritățile din Căușeni au admis „cheltuieli ce nu țin de realizarea funcțiilor administrației publice locale”, iar în rezultat banii publici au fost utilizați „contrar destinației bugetare”.

„În deciziile noastre au fost alocate mijloace financiare pentru primărie, în scopul procurării materialelor de construcție, dar care, ulterior, se transmiteau ca donație bisericilor din Căușeni”, explică Ala Cucoș, secretara Consiliului orășenesc, formula prin care autoritățile au susținut mai multe lăcașe.

Și, chiar dacă reprezentanții Cancelariei de Stat nu i-au sesizat pe marginea acestor decizii, continuă Cucoș, inspectorii financiari au fost univoci – „ni s-a spus că nu am avut dreptul să facem careva contribuții către biserici”. 

„Se socoate ca un fel de încălcare, totuși. […] Suntem încă pe parcursul examinării raportului [Inspectoratului Control Financiar] și repararea tuturor lacunelor. Care va fi rezultatul final, vom vedea. Mă rog, nu suntem primii pe Moldova, care au alocat bani bisericilor. Este o instituție de care toți locuitorii orașului se folosesc”, menționează secretara Consiliului orășenesc. 

***

Ani la rândul, autoritățile au găsit constant formule pentru a finanța biserica din bani publici. Indiferent de crize, pandemii, războaie sau culoarea partidului aflat la guvernare. E o practică cu origini încă în primii ani de independență, în pofida legii supreme care pare să fie univocă: cultele religioase „sunt autonome” și „separate de stat”.

Totuși, la acest capitol, legislația Republicii Moldova este interpretabilă, susține Veaceslav Ioniță, expert IDIS „Viitorul”, pentru că ea nu prevede expres interzicerea de a aloca bani bisericilor. „Legea nu interzice. Respectiv, e la latitudinea autorităților”, consideră el. 

Îl contrazice Dumitru Gălușcă, specialist principal în cadrul Oficiului teritorial Soroca (Florești) al Cancelariei de Stat. „Nu e nevoie de un punct aparte ca să fie prevăzut expres ca să nu se dea bani bisericilor, deoarece în cadrul dreptului administrativ este situația că trebuie să execuți ceea ce e scris, ce ai dreptul să faci și gata”, explică el și insistă: „În dreptul civil este așa principiu – ceea ce nu e scris, se poate. În dreptul administrativ se poate doar ceea ce e scris.” 

Oameni și Kilometri a analizat zeci de decizii ale autorităților locale de diferit nivel prin care s-au decis alocarea banilor publici pentru diverse lucrări de reparație și construcție a bisericilor, fie că e vorba de repararea gardului, acoperișului sau a turlelor, fie că e vorba de amenajarea curților sau construirea paracliserilor, fie că e vorba de procurarea aparatelor de aer condiționat sau a geamurilor și ușilor. Astfel, am descoperit că unele consilii mai alocă bani generoși și pentru organizarea unor festivaluri de cântece religioase ce se țin în curtea bisericilor.

:

***

E adevărat că, printre deciziile verificate de către redacția „Oameni și Kilometri” am găsit și cazuri când autoritățile locale au refuzat să aloce bani bisericilor. 

În toamna anului trecut, spre exemplu, preotul din satul Cuhnești, Glodeni, a solicitat de la primărie ajutor financiar pentru reparația bisericii și pentru încălzirea lăcașului pe perioada rece a anului. Însă Consiliul comunal i-a refuzat solicitarea, invocând un articol din Legea privind administraţia publică locală care enumeră competenţele de bază ale consiliilor locale.

„Biserica nu e la bilanț la primărie, ca să poți investi. Legal, nu se poate de oferit surse financiare”, explică refuzul contabila instituției. „Preotul, cum s-a supărat, așa și i-a trecut. Oricum, au ajutat persoanele care mai cu business.”

Și Consiliul sătesc din Hagimus, Căușeni, a respins demersul preotului din localitate care a rugat autoritățile locale să cumpere două aparate de aer condiționat pentru biserică. „Legea doar spune că biserica se finanțează singură. Nu toți din Consiliul sătesc au fost de acord cu decizia luată, dar asta e. Credința e credință, dar legea e lege”, punctează secretara Primăriei Hagimus. 

Doar că astfel de refuzuri sunt mai mult niște excepții, decât regulă. Iar acest lucru se explică prin faptul că, la nivel local, se atestă o dorință „aproape unanimă a reprezentanților autorităților publice locale de a sprijini” bisericile ortodoxe, concluzionează un studiu mai vechi. Și, chiar dacă unii dintre ei recunosc că nu au voie să aloce bani pentru construirea sau renovarea unor biserici la libera lor discreție, „mereu sunt căutate căi ocolitoare”.

E și cazul bisericii din satului Hîjdieni, Orhei. Lăcașul se înalță lângă magazin și oficiul poștal. Cele trei cupole aurite strălucesc în soare, contrastând puternic cu pereții din piatră care abia de se ițesc de sub schelele din lemn. Interiorul e și el prizonierul uneltelor și a mașinăriilor de construcții. „E în reparație de 15 ani”, ne spune vânzătoarea de la magazin.

La început, mai toată lumea a sărit să ajute la înălțarea bisericii în cătunul cu nici 500 de oameni, dar ulterior mulți au plecat, prețurile au explodat, iar lucrările s-au împotmolit. „Cui i-o trebuit așa biserică mare la o mână de oameni? Numai cât nu s-o strâns pentru biserica asta”, nedumerește o săteancă venită după produse alimentare.

În tot acest timp, autoritățile locale n-au stat deoparte. Au direcționat și ele 175 de mii de lei, bani care au mers la ridicarea pereților și a turlelor. Ulterior, au mai dau bani și la acoperirea cupolei, recunoaște secretara Consiliului local Berezlogi, comună din care face parte satul Hîjdieni, doar că au evitat să scrie expres cine este beneficiarul.

„Prima dată când am dat bani, am avut probleme cu Cancelaria de Stat. Doar știți că consiliile locale nu au așa putere de decizie ca să aloce bani bisericilor, dar am găsit o modalitate și am schimbat destinația. De exemplu, amenajarea drumului spre biserică.”

O situație practic similară găsim și în comuna Vărăncău, Soroca, unde, acum câțiva ani, autoritățile locale au alocat 30 de mii de lei pentru reparația unor biserici. Argumentul precum că „tot pentru oameni facem și tot lumea noastră merge la biserică” nu prea ține în fața funcționarilor de la Cancelaria de Stat, recunoaște Dina Levco, secretara de la Primăria Vărăncău, așa că au tot testat diferite modalități.

„Am transferat banii direct la magazin și ei au procurat materiale, nu pe contul bisericii. Am pus și niște note informative. Am invocat și că bisericile sunt monumente istorice și chipurile că avem dreptul că administrație să dăm bani pentru întreținerea lăcașelor. Am strâns semnături. Iaca acum așteptăm de la Cancelarie răspuns, deoarece am luat decizia să alocăm alte 30 de mii de lei pentru ferestre noi la biserica din Vărăncău.”

La fel au procedat și autoritățile din statul Slobozia, Ștefan Vodă, care au votat anul trecut alocarea a 78 de mii de lei pentru reparația acoperișului bisericii.

„Cancelaria de Stat nu permite bani să transferăm pe contul bisericilor, dar ajutarea din partea primăriei cu materiale de construcție se permite”, ne asigură contabila primăriei. „Respectiv, am cumpărat 15 metri cubi de lemn pentru reparația acoperișului și iaca că deja se acoperă biserica.”

În schimb în cazul bisericii din satul Dobrușa, Șoldănești, care în 2020, în plină pandemie de Covid-19, a beneficiat de 30 de mii de lei din partea Consiliului raional Șoldănești, autoritățile par mai relaxate. „Ei, cine se bagă la biserică? Sunt fricoși toți!”, ne spune un angajat al primăriei din cătun, printre zâmbete.

Și totuși se mai bagă. De-a lungul anilor, Cancelaria de Stat nu o dată s-a judecat cu autoritățile locale, solicitând recuperarea banilor alocați în beneficiul bisericii sau anularea unor prevederi care legiferau posibilitatea de a vira bani publici „pentru reabilitarea sau construcția unor obiective de cult.”

Am încercat să obținem un interviu cu un reprezentat al Cancelariei de Stat care să ne explice reacția neuniformă a instituției la deciziile autorităților locale privind alocarea  banilor publici în beneficiul bisericii, însă am reușit să discutăm doar cu Daniel Vodă, purtătorul de cuvânt al premierului.

„În momentul în care autoritatea locală a avut două alocații financiare oferite acestei entități [bisericii] și abia a treia oară a fost acea decizie [de anulare], asta într-adevăr denotă o lipsă de consecutivitate. […] Noi nu excludem că putea să fie, inclusiv, o scăpare din partea autorității de control”, admite Daniel Vodă. 

El mai menționează că „ușa din spate nu este o soluție legală” și că acest fenomen ar putea duce chiar la revizuirea cadrului normativ. „Noi vom munci în direcția aceasta și vom depune eforturi coordonate […] ca actele emise de autorități să corespundă interesul public și al legii și să cheltuie rațional banii cetățenilor”, asigură purtătorul de cuvânt al premierului.

Chiar și Vadim Cheibaș, secretarul Mitropoliei Chișinăului și Întregii Moldove, sub patronajul căreia se află majoritatea bisericilor ortodoxe din țară, cam 1400 la număr, admite că statul nu este dator sub nicio formă să contribuie și să sprijină biserica și că ea, ca instituție, este de sine stătătoare din punct de vedere a asigurării economice.

Pe de altă parte, el bănuiește că deschiderea autorităților locale de a sprijini financiar biserica ar fi alimentată și de preferințele cetățenilor. „Știm prea bine că, geografic, în Republica Moldova, în funcție de simpatiile alegătorilor, s-au ales diferite componențe ale consiliilor raionale. […] Și, direct proporțional, conform acestor simpatii, sunt luate decizii în acest sens, de a ajuta biserica sau biserici anumite din raion sau toate la un loc, în proporție egală”, explică Vadim Cheibaș.

Iar această practică nu va fi contracarată în timpul apropiat, consideră Liubomir Chiriac, directorul IDIS „Viitorul”, deoarece biserica este instituția în care cetățenii au cea mai mare încredere. „Poate generația care va veni o să schimbe această practică și atunci, nu știu, poate lucrurile o să fie altfel”, conchide Chiriac.

Iar persistarea fenomenului mai comportă și un element discriminatoriu, atenționează Victor Gotișan, cercetător mass-media și licențiat în teologie.

„Oferind bani unui cult anume, autoritățile locale nu fac altceva decât să discrimineze celelalte culte. Legea spune clar că toate cultele sunt egale între ele și, chiar dacă Biserica Ortodoxă din Moldova este instituția dominantă din punct de vedere a aderenților săi, asta nu îi dă absolut niciun drept în plus.”

---

Foto – Polina Cupcea

---

Acest material jurnalistic a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a beneficiarului EU4IM (Oameni și Kilometri) și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.