Ilinca TelevcaÎntr-o după-amiază de duminică din luna martie 2024, Tatiana se îndrepta liniștită spre magazin. Era în a 39-a săptămână de sarcină, iar exact peste trei zile urma să aducă pe lume al doilea copil. Abia de ieșise din curtea blocului când, brusc, din niște tufișuri s-au năpustit asupra ei trei maidanezi. Instinctiv, a rămas nemișcată, s-a lipit de gardul de plasă pe lângă care trecea, cu speranța că o vor lăsa în pace. Doi dintre ei s-au îndepărtat, în timp ce al treilea, cel mai mare și mai agresiv, a încolțit-o de un picior.
Primul gând care i-a fulgerat prin cap în acel moment a fost la bebelușul din burtă. „Fiind lucrătoare medicală, m-am îngrijorat imediat pentru consecințele pe care le-ar putea avea asupra copilului tratamentul pe care urma să-l iau, în cazul în care câinele era bolnav de rabie.”
Îndată după incident, Tatiana s-a întors acasă și a urmat etapele de prim ajutor: a prelucrat rana cu apă și săpun, apoi a aplicat un antiseptic. Iar a doua zi, a contactat medica de familie. „Ea m-a îndrumat de urgență către medicul rabiolog, pentru consultații mai amănunțite, analiza plăgii și tratamentul ulterior”, povestește femeia.
În Moldova nu există o statistică privind persoanele agresate anume de maidanezi, ci doar una generală. Astfel, datele pe ultimii 10 ani oferite de Agenția Națională pentru Sănătate Publică arată că, zilnic, 14 persoane sunt mușcate de animale (atât domestice, cât și sălbatice), iar practic jumătate dintre ele urmează tratament antirabic.
Din fericire, Tatiana nu a avut nevoie de un tratament antirabic. Totuși, cel mai dificil în procesul de reabilitare a fost nu recuperarea fizică, ci cea emoțională, recunoaște ea. „Sincer, emoțional mi-a fost mult mai greu. Este un moment traumatizant pe care nu-l uiți. Șocul emoțional nu se compară cu cel fizic, nu e ca și cum aș prelucra plaga, iar rana s-ar tămădui. Deja îmi este frică de ei, îi ocolesc și mereu sunt cu ochii în patru chiar și atunci când merg să arunc gunoiul.”
***
Deși problema maidanezilor e de ani buni, în Moldova așa și nu există încă o viziune legislativă la nivel național privind animalele de companie. Niciunul din cele două proiecte de lege care își propuneau inclusiv „prevenirea apariției sau creșterii numărului animalelor fără adăpost” nu au ajuns să vadă lumina zilei, iar al treilea se află abia în examinare.
Încă în 2007, pe când era deputat democrat, Vladimir Filat a înaintat un astfel proiect de lege, remarcând lipsa reglementării acestui domeniu. Acesta prevedea ca proprietarul să fie obligat „să recupereze daunele pricinuite de animal”, iar „deținătorii de câini din categoria celor periculoși” să aibă chiar și asigurare de răspundere civilă „pentru eventualele pagube produse de animal”.
Ulterior, proiectul lui Filat a fost respins, iar în 2021 deja deputata Arina Spătaru a înaintat o inițiativă oarecum similară care stipula că „proprietarul animalului de companie are obligația de a recupera daunele cauzate de animalul de companie, inclusiv cheltuielile legate de imunizarea şi acordarea asistenței antirabice persoanelor care au suferit în urma mușcăturilor, traumelor provocate de către animal”.
Proiectul lui Spătaru la fel a ajuns să fie respins, iar în 2023 a venit rândul deputaților PAS să propună un „proiect de lege privind protecția animalelor”. „Timp de 30 de ani, nicio guvernare nici măcar nu a intenționat să adopte o lege privind protecția animalelor. Astăzi, ne propunem să avem un cadru legal și în sfârșit să punem capăt problemelor legate de animalele cu și fără stăpân”, accentua Iulia Dascălu, una dintre autoarele proiectului de lege, într-o conferință de presă.
Proiectul se află încă în etapa de examinare și, spre deosebire de predecesoarele sale, nu conține nicio prevedere directă privind recuperarea eventualelor daune cauzate de animalul de companie. Practic singura mențiune identificată este cea că proprietarul este obligat „să asigure comportamentul animalului în măsura în care să nu prezinte pericol pentru sănătatea oamenilor, să anticipeze daunele cauzate de animale față de alte animale, și daunele cauzate sănătății cetățenilor și proprietății acestora”, precum și „să informeze autoritățile veterinare competente despre cazurile de atac a câinilor deținuți asupra altor animale și om”.
„Această întrebare rămâne cumva deschisă”, ne spune deputata Iulia Dascălu cu referire la lipsa unei prevederi care stabilește cine se face responsabil de pagubele cauzate de animalele de companie. „Avem deja propunerile pentru lectura a doua și cred că undeva 30% din lege va fi modificată, pentru că, vă dați seama, n-am avut niciodată o lege cadru și nu poți să o scoți perfectă din start”, explică ea.
Însă, ce au în comun toate cele trei proiecte este că niciunul dintre ele nu a stabilit expres cui revine responsabilitatea în cazul pagubelor pricinuite de animalele de companie fără stăpân, inclusiv maidanezii. Chiar dacă, declarativ, deputata Dascălu este univocă în cazul lor: „autoritățile publice locale”.
Or, așa cum menționa însuși Filat în motivarea inițiativei sale de acum 17 ani, „suprapopularea cu animale de companie fără stăpân” reprezintă un risc „iminent pentru igiena, sănătatea și securitatea omului și altor animale”.
***
În lipsa unei viziuni naționale, autoritățile locale și-au creat propriile regulamente, chiar dacă, așa cum remarcă înșiși aleșii poporului, „acest fapt nu oferă perspective uniforme tuturor APL-urilor în vederea gestionării și abordării situațiilor referitoare la alocarea unor fonduri speciale pentru aceste direcții, instituirea și crearea unor servicii specializate, crearea unor adăposturi conforme etc.”
Chișinăul, spre exemplu, care demult a devenit neoficial și capitala maidanezilor, are un regulament care prevede responsabilitatea proprietarilor de companie de a compensa „prejudiciul cauzat sănătății oamenilor sau daunele materiale” provocate de animale pe care le dețin și chiar „să treacă un curs chinologic special” împreună cu patrupedul său, în cazul în care acesta se face vinovat de vătămarea „altui animal sau a unui om”.
În ce privește maidanezii, primăria își asumă vina doar pentru daunele provocate „de un animal din cadrul programului CSVE (Capturare – Steilizare – Vaccinare – Eliberare – n.r.). În restul cazurilor, responsabilitatea e difuză.
„Din păcate, majoritatea câinilor maidanezi de pe străzi provin din abandonuri, ceea ce arată că cetățenii sunt în mare parte responsabili pentru această situație. Fiecare dintre noi, inclusiv autoritățile, trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a steriliza animalele de companie și de a nu le abandona”, susține Ruslan Darie, șeful întreprinderii municipale „Supravegherea și Protecția Animalelor”.
În 2011, același lucru l-a susținut și Guvernul României în fața judecătorilor de la CtEDO. S-a întâmplat după ce o bucureșteancă s-a plâns că atacul unei haite de câini asupra ei a constituit o încălcare a dreptului ei la integritate fizică, acest lucru datorându-se „nereuşitei autorităţilor de a implementa măsurile adecvate împotriva numeroşilor câini fără stăpân din Bucureşti, care erau un pericol pentru siguranţa locuitorilor”.
Inițial, femeia a dat în judecată autoritățile locale, solicitându-le despăgubiri. Ea a invocat faptul că atacul maidanezilor a privat-o de o viaţă normală, „deoarece a fost atât de traumatizată, încât nu a mai ieşit din casă, de frica unui nou atac”. La un moment dat, un tribunal din București i-a dat câștig de cauză, concluzionând că autoritatea locală „avea obligaţia de a captura, controla şi steriliza toţi câinii fără stăpân, în scopul de a preveni orice pericol cu privire la viaţa, sănătatea şi integritatea fizică a populaţiei”. Dar, în cele din urmă, femeia a pierdut din „motive procedurale”, fără să obțină „o despăgubire adecvată”.
La CtEDO, reprezentanții Bucureștiului au negat faptul că autorităţile statului sunt responsabile de atacul suferit de femeie și „a susţinut că situaţia câinilor fără stăpân din România are cauze adânci şi complexe şi, prin urmare, răspunderea pentru incidente precum cel din speţă nu aparţine numai statului, ci şi societăţii”.
Judecătorii de la Strasbourg au fost de acord în principiu cu poziția autorităților române, dar a remarcat totuși că, „atunci când este în joc o problemă de interes general, care atinge un asemenea nivel de gravitate, încât devine o problemă de sănătate publică, este de datoria autorităţilor publice să acţioneze în timp util, într-un mod adecvat şi consecvent”.
Respectiv, a găsit România vinovată de încălcarea a două articole din Convenție: Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie și Dreptul la un proces echitabil și a obligat-o să plătească nouă mii de euro, cu titlu de prejudiciu moral.
Pentru București, însă, problema a continuat să persiste și a explodat în 2013, odată cu decesul unui un copil de doar 4 ani, care a fost sfâșiat de șase câini. La scurt timp, deputații români au adoptat o lege care permitea eutanasierea câinilor aflați de mai mult de 14 zile în adăposturile primăriilor.
În martie 2015, reprezentanții locali au anunțat că au ridicat de pe domeniul public în jur de 55 de mii de maidanezi, dintre câinii 30 de mii au fost eutanasiaţi și peste 23 de mii – adoptați. Ulterior, odată cu scăderea considerabilă a numărului maidanezilor, accentul s-a pus pe adopții și sterilizări.
Anul trecut, tatăl copilului de 4 ani sfâșiat de câini povestea, într-un interviu pentru Euronews România, că, de fapt, problema a fost rezolvată temporar, dovadă fiind o nouă tragedie, din 2023, când o femeie de 43 de ani a fost ucisă de o haită, în timp ce alerga.
***
Am fost curioși să aflăm dacă în Moldova există precedente judiciare precum cel din România. Potrivit reprezentanților Direcției locativ-comunale și amenajare Chișinău, în subordinea căreia se află Secția control și protecția animalelor, autoritatea locală a recepționat în ultimii cinci ani doar două cereri de chemare în judecată prin care li se cerea repararea prejudiciului „presupus cauzat de câinii maidanezi”.
Un caz „este încă în curs de examinare”, în timp ce altul s-a încheiat în 2023, când instanța de judecată a respins cererea de despăgubire ca fiind neîntemeiată. Reclamantul celui de-al doilea caz s-a dovedit a fi Iurie Sacalîi, activist civic și reprezentant al proiectului StopHam Moldova.
Iurie ne povestește că incidentul care a stat la baza adresării în instanță s-a întâmplat în 2021, când, într-o dimineață, a observat că mașina sa, parcată în curtea blocului, a fost deteriorată de o haită de maidanezi. „La început nici nu am înțeles ce s-a întâmplat. Am crezut că un copac a căzut peste mașină”, își amintește bărbatul.
Ulterior, a observat că bara de protecție a mașinei era mușcată și se vedeau și urme de gheare. A chemat poliția, transmițând totodată informațiile martorilor care au spus că au văzut prin preajmă câini vagabonzi, și a dus mașina la expertiză, unde a obținut o evaluare independentă. Cu toate aceste informații, s-a adresat unui avocat.
Logica era simplă, după cum reiese din hotărârea de judecată – „Primăria mun. Chișinău este proprietar de jure a câinelui maidanez care a produs paguba”, respectiv, ea și se face responsabilă.
„Ca activist, am fost foarte interesat de acest caz, chiar dacă înțelegeam că există probabilitatea să pierd procesul. Însă, fiind un precedent, poate că situația mea va ajuta în instanță pe alți oameni care se vor confrunta cu cazuri similare”, spune Iurie Sacalîi. Bărbatul a solicitat de la autorități despăgubiri totale de aproape 50 de mii de lei, doar că instanța a respins cererea sa, considerând-o „neîntemeiată”.
Victor Coda, avocatul care l-a reprezentat pe Iurie, spune că, atunci când s-au adresat în instanța de judecată, așteptările nu erau foarte mari, deoarece, în lipsa unor camere video care să fi surprins momentul incidentului, singurele dovezi pe care le aveau erau deteriorările propriu-zise ale mașinii.
„Pe baza probelor disponibile la momentul respectiv, ne-am dat seama că nu aveam o bază foarte solidă. Așadar, așteptările noastre erau pe măsură. Înțelegeam că era posibil ca instanța să respingă acțiunea, însă efectul juridic al acesteia putea să servească drept un precedent pentru acțiunile ulterioare”, subliniază avocatul Coda.
În pofida deciziei instanței de judecată, el continuă să insiste că responsabilitatea oricum revine municipalității în astfel de cazuri. „Legislația din Republica Moldova […] permite ca cetățenii să se adreseze față de autoritățile publice locale pe un spectru foarte larg de acțiuni sau, să spunem, inacțiuni. În cazul nostru, acțiunile comise prejudiciabile de către câinii maidanezi cad sub incidența răspunderii din partea autorităților publice locale. Deci, municipalitatea este responsabilă pentru repararea prejudiciului material și moral cauzat de câinii maidanezi”, explică Victor Coda.
Mai mult de atât, avocatul subliniază că, noi putem să nu fim de acord cu anumite prevederi legale, dar noi nu putem să spunem că există un vid legislativ la acest aspect. „Noi avem adoptat un regulament care presupune că municipalitatea are responsabilitatea de a monitoriza toate animalele fără adăpost și de a întreprinde toate măsurile rezonabile pentru a asigura integritatea, sănătatea și lipsa de pericol din partea animalelor”.
.
A contribuit – Nicolae Cușchevici
Foto – Vlaicu Bunduchi
