Vlaicu BunduchiE o amiază electorală liniștită în satul Corjeuți din raionul Briceni. În localitate se simte un fel de mobilizare calmă, fără agitație, cu oameni care mișună dintr-o parte în alta, cu treburi sau în drum spre secțiile de votare.
Corjeuți e unul dintre cele mai mari sate din Republica Moldova și aici se simte parcă mai intens pulsația electoratului din nord. În 2021, satul a fost printre singurele din raion care a ales vectorul european.
În localitate sunt deschise două secții de votare – una la Casa de Cultură și cealaltă la liceu. Pe lângă forfota firească a vieții de la sat, lumea vine pe rând, în grupuri de vecini sau familii și chiar împreună cu patrupezi. Se salută, fac schimb de câteva vorbe și intră să voteze.
În Corjeuți aproape că nu există familie fără de cineva plecat peste hotare. Din cei aproximativ opt mii de locuitori, aproape o treime sunt stabiliți în străinătate, cei mai mulți în Franța. Primul val de emigrări avut loc la sfârșitul anilor ‘90. De atunci, o parte dintre corjeuțeni și-au construit viața în Franța, iar alții au ales să revină definitiv în sat, împreună cu copiii lor.
Paula, pe care am cunoscut-o la secția de votare de la Casa de cultură, s-a născut în Paris și a crescut acolo până la vârsta de cinci ani, când părinții ei au hotărât să revină definitiv în satul de baștină. Zâmbitoare și optimistă, spune că a votat „pentru un viitor mai bun, atât pentru generația nouă, cât și pentru cei mai în vârstă”.
La aceeași secție de votare îl întâlnim pe Vasile și Ana, un cuplu trecut de 60 care niciodată nu și-au dorit să trăiască în altă parte decât în Corjeuți, dar ai căror copii s-au mutat în Franța acum mulți ani. Acolo s-au născut și toți nepoții lor – 17 la număr, cu care se revăd, de cele mai deseori, o dată pe an, în luna august.
„Am votat pentru un viitor bun în țară”, spune tanti Ana, cu un soi de speranță în voce. Iar nea Vasile continuă: „Și să fie pace. Pace ne dorim!”
Peste drum de Casa de cultură, nea Veniamin coboară zvelt de pe bicicletă și se îndrepta spre urne. Are în jur de 70 de ani și povestește cu mândrie că, „de când se ține minte”, n-a lipsit la niciun scrutin. El crede că e important ca toată lumea să iasă la vot și să ofere „șansa celor mai tineri”.
La câțiva pași distanță, Daria, o femeie trecută de 50 de ani, își lasă tricicleta pe marginea drumului, își aranjează broboada roșie pe cap și pășește apăsat în direcția secției de votare. „Numai nu cu Europa!”, spune ea răspicat. „Pe vremuri era mai bine, nimeni nu se lăuda că face drumuri.”
La fel de hotărâtă, dar cu o altă viziune asupra lucrurilor, Tatiana, care tocmai iese din secția de votare, ținând buletinul de identitate în mână, ne zice ușor emoționată: „Am votat pentru viitorul copiilor noștri. Pentru un viitor mai bun!”
La cealaltă secție de votare, din incinta liceului, le întâlnim pe Valentina și Larisa, vecine și „podrujte” (prietene – din rusă), care tocmai aruncase buletinele în urna de vot și se pregăteau să urce pe triciclete s-o ia spre casă. Copiii le sunt plecați în Franța, dar ele au rămas în sat să țină gospodăria. „Pentru bunăstare am votat”, spune una. „Și pentru un viitor mai bun”, adaugă cealaltă.
În curtea liceului îi remarcăm pe Petru și Vlad, doi tineri în jur de 30 de ani care tocmai ies de la urne. Hotărâți și binedispuși, ne vorbesc cu speranță despre viitorul lor acasă.
„Votăm pentru statul nostru, ca să mergem pe calea europeană, pentru că de asta avem nevoie. Și să nu ne mai întoarcem la ce a fost”, spune Petru. „Avem o speranță pentru un viitor mai bun”, continuă Vlad.
Câteva clipe mai târziu, doamna Valentina, ne spune pe un ton optimist a spus că vrea să se trezească „mâine (29 septembrie – n.r) cu soare, cu fețe luminoase și cu pace sufletească”. Și că speră „la un viitor mai bun pentru copii”, unul dintre care este stabilit în localitate, iar fiica, ca și mulți alții – în Franța.
Nea Dima, un octogenar cu pasul rar și glasul răgușit, ne spune scurt: a votat „pentru pace”. Apoi își continuă drumul spre casă, cu împăcarea că și-a făcut datoria, înainte de toate, pentru copiii lui, la fel plecați peste hotare.
