Vadim ȘterbateSunt diferiți la prima vedere, dar totuși au multe asemănări: (aproape) toți poartă câte o coadă și merg în patru lăbuțe, ba îi mai leagă și prietenia față de om, chiar și atunci când ultimul nu o prea merită.
Unii huzuresc în apartamente, alții o duc bine și în cușcă, dar sunt și din cei care se mulțumesc să doarmă sub cerul liber, iar când timpul își face de cap se ascund într-un tufiș sau în scara vreunui bloc.
Și dacă pe timpuri erau în vogă nume ca Grivei, Azorel sau Tărcuș, înlocuite între timp de Șarik, Vulcan sau Baron, astăzi i-am vizitat pe Bugy, Baghira, Bety și alți patrupezi aciuați pe lângă casele oamenilor din raionul Soroca.
.
Snak
Snak este un patruped cuminte cu cei de-ai casei, dar nu se sfiește să-și arate colții celor străini. Mai bine de un deceniu trăiește în curtea unor gospodari din satul Grigorăuca și, chiar dacă în ultimii ani este nevoit să împartă curtea cu cățelul Budulică, oricum el rămâne șeful. Din cușca sa, integrată într-un gard, vede tot ce se întâmplă împrejurul porții, așa că, atunci când este cazul, iese și se face auzit.
Nu-i place când găinile îi dau târcoale cuștii și-i fură din pâinea pe care o primește de la stăpâni. În schimb își împarte cu ele porția de mămăligă, pe care o mănâncă mai mult de nevoie. De carnea crudă nici nu se atinge. O preferă fiartă. Iar când îi surâde norocul, soarbe din lapte sau chișleag. Totuși, mâncarea preferată este borșul, din care plescăie cu plăcere de fiecare dată.
.
Bălan
Îi zice Bălan, că-i cam deschis la culoare, ca și unii din neamul lui. Cam toată viața și-o petrece într-un cerc imaginar cu diametrul de vreo cinci metri, fiind priponit de o rangă metalică într-o curte din satul Schineni. Stăpânii l-au luat acum vreo cinci ani de la un mahalagiu, pe când era încă un țânc. Pe post de cușcă are cuptorul unui aragaz în care găsește comoditățile minime ale unui câine de curte. Nu-i slobod, dar acest lucru nu-i încurcă să-și îndeplinească misiunea de a veghea curtea și liniștea stăpânilor. Liniște pe care doar el crede că are voie să o spargă cu lătratul său.
Atunci când vreun pui de-al vecinilor se strecoară pe sub gard în curtea sa, Bălan nu se dă în lături de la un prânz ca la carte. În câteva minute nici urmă de musafirul nepoftit. Poate doar o pană-două, ca amintire.
Papă tot ce-i dai, dar cel mai mult îi plac terciurile. Mănâncă și pâine, căci nu ține dietă, și niciodată nu se supără dacă primește niscaiva carne. Adoră să se joace cu mingea, doar că rar are parte de astfel de distracții. De regulă doar atunci când în curte pășesc Daniel și Denis, nepoții stăpânilor. În rest, le duce și el dorul.
.
Baghira
Baghira este una dintre cele mai mândre cățele din Șolcani, că doar nu găsești dobermani în fiecare cușcă din sat. A fost adusă din Italia pe când avea vreo patru ani și, de atunci, alți șase i-a petrecut în Republica Moldova. Deși împarte curtea cu un alt doberman, Graf, acesta are un loc mai dosit și doar Baghi, cum o dezmiardă ai casei, este la loc de cinste. Așa că nu lasă să-i scape niciun trecător fără ca să-și arate colții și să latre așa cum îi stă bine unui câine bun. Are și o cușcă pe măsură, cu prispă din lemn, pe care Baghira se tolănește atunci când soarele împarte darnic din razele sale.
Stăpâna are grijă ca-n „curtea” cățelei să fie curat și farfuria plină, mai ales că ea nu papă chiar orice. Îi plac labele, capetele, oasele și alte resturi de păsări, cumpărate special pentru ea și Graf. Cușca este îngrădită ca să-i apere pe musafiri, dar sunt și perioade în care toată ograda este a ei și-atunci e vai de cei care ar încearca să intre în lipsa stăpânei.
.
Budulai
Cel mai modest și binecrescut câine pe care l-am cunoscut este Budulai. Acesta crește de vreo trei ani în ograda mătușii Valentina din satul Băxani. L-au adus fiicele femeii de la o benzinărie, pe când era un țânc plin de purici, dar frumos. Atunci a și schimbat cutia în care stătea cu frații și surorile sale pe o cușcă. Mai bine zis pe două, căci are o cușcă de iarnă și alta de vară.
Stăpâna i-a zis Budulai și așa a rămas să fie. În copilărie, după ce a încercat să rupă câțiva struguri din vie și a primit vreo două nuielușe, a înțeles pe cine trebuie să asculte. În rest, este un cățel pașnic, iar cea mai bună prietenă îi este o pisică cu care doarme nopțile.
Găinile, fiindcă i-au aflat firea modestă, i-au ciugulit o perioadă toată mâncarea și mai n-a murit de foame Budulai. Sleit de puteri, abia de se mai putea mișca, iar oamenii credeau că a dat vreo boală peste el sau are limbrici. Până într-o zi, când au înțeles care-i problema. De-atunci Budulai primește mâncarea și abia după ce se satură sunt eliberate și găinile. Și dacă până atunci se mulțumea și cu urluială, în ultimul timp a dat de gustul hranei speciale pentru câini. Cu ce ar fi el mai prejos decât semenii săi crescuți la oraș?!
.
Tobi
Îl știu cam toți oamenii dintr-un cartier central din Soroca, cât și vânzătorii de la piața din apropiere. Tobi este favoritul copiilor de aici și masculul alfa al unei haite de maidanezi. Poate fi văzut în fiecare dimineață la poarta pieței, iar după masă – în preajma unui bloc din zonă. O perioadă era slăbit și-atunci mai mulți vânzători de la piață au pus mână de la mână și i-au cumpărat medicamente până l-au repus pe picioare.
Cum se deschide piața, merge pe la vânzătorii cu care se are de bine și-și primește dejunul. Are în fiecare zi, cu excepția celei de luni, când piața este închisă, câte un crenvurst de la o vânzătoare bună de inimă. Cel mai bine, însă, se împacă cu Natalia, o femeie care îl tutelează și-i aduce la piață diverse gustoșenii. După ce se satură, Tobi revine „la post”, adică la poarta pieței.
.
Cercel
E un ghemotoc de blană din satul Cosăuți poreclit și Banditu’, pentru firea-i rebelă. Cei care-l cunosc zic că are un ceas care nu dă greș niciodată. Zilnic – la 12:00 și la 17:00 – vine la atelierul unde muncește stăpânul său ca să-l conducă până acasă. Dacă acesta se reține, Cercel îl trage de pantaloni și-i aduce aminte omului că trebuie să meargă cu el. O face fără să fi fost dresat, iar unicul lucru care a fost învățat este să întindă mâna când cineva i-o cere.
Deși are cinci ani, e cam pitic de felul său. În schimb se satură repede, căci cât mănâncă un dulău într-o zi, lui îi ajunge și pe o săptămână. Deși nu-i prea place pâinea, nu o ignoră, ci o trece la rezerve și-o ascunde bine în pământ. Nu a fost legat niciodată și hoinărește cât e ziulica de mare pe drumurile satului. Nu în zădar mai mulți câini din mahala îi seamănă leit.
.
Tuzic
Tuzic s-a întâlnit în viața sa cu două tipuri de oameni: unii derbedei, care i-au ars mustățile și i-au tăiat coada; alții inimoși, care l-au adăpostit și l-au ajutat să-și revină. Era într-o stare jalnică când, acum vreo jumătate de an, o soroceancă l-a găsit și l-a luat la ea acasă. Prima perioadă nici nu lătra, în schimb făcea ferfeniță orice mătură pe care o vedea. Cu timpul, hămăitul său a început să se audă în toată mahala, dar de ura pentru mături așa și nu a uitat.
Are libertate deplină, iar cușca îi servește de adăpost mai mult în cazuri excepționale. În rest, el face legea în curte: rupe, trage, târâie și împinge cam tot ce găsește, de-și pun mâinile în cap membrii familiei. Chiar și cele patru pisici demult au înțeles că cel mai bine este să nu-i stea în cale.
Uneori ai zice că este un vegan sadea. Mănâncă doar fructe, legume și terciuri, iar după nuci se dă în vânt. Nici una de sub nucar nu-i scapă. În alte zile, când se trezește carnivorul din el, trece la ceva mai serios.
Și, pe cât de bun este cu salvatorii săi, pe atât de îndârjit este cu străinii. Mai ales cu cei care nu țin cont de mesajul de pe poartă, rămas încă de la câinele anterior – „Atenție! Bate!”.
.
Bugy
Bugy Arteomovici din Soroca este un cățel cu fițe. Are straie, jucării personale și hrană specială pentru cei mai însemnați reprezentanți ai rasei canine. Noroc de o familie iubitoare care-i îndeplinește dorințele. Nu are cușcă, în schimb „deține” un apartament întreg, iar bipezii care locuiesc cu el îl consideră un adevărat membru al familiei.
Yorkshire Terrier-ul s-a născut de vreo 80 de grame în apartamentul unei vecine, iar acum are deja peste trei kilograme. Iubește la nebunie să se joace cu mingea, iar plimbările pe malul Nistrului îi fac bine.
Deși are un culcuș al său, doarme cu plăcere și pe pat, dacă-i permit stăpânii. Până nu demult mergea ocazional la frizerie tocmai în Chișinău, iar coafura ajungea să-i coste pe stăpâni și 250 de lei. Și fiindcă nu prea suportă drumurile lungi, s-a bucurat mult când a aflat că și în orașul lui va avea parte de o frizerie canină.
Împarte cu membrii familiei cam totul, inclusiv și cada de baie. Este mereu în centrul atenției și chiar, dacă mănâncă bine de vreo trei ori pe zi, nu se sfiește să mai ceară și atunci când ceilalți din casă i-au masa fără el.
.
Bety
Bety este o cățelușă de trei ani, cumpărată din Tiraspol în vara anului 2018. În perioada rece a anului, locuiește în Soroca, la bloc. În rest, pe la țară. De rasă Buldog Francez, Bety preferă chiar și la oraș să stea mai mult pe afară, fie cu stăpânul său, fie cu feciorul acestuia.
Petrece de minune clipele în care oamenii abia de se țin după ea, în timp ce fuge fără încetare. Mai ales dacă vede prin preajmă vreun câine față de care vrea să-și arate superioritatea. Iar când crede că-i ajunge plimbarea pentru o zi, fuge acasă fără să-și mai cheme sau aștepte stăpânii. La fel, urcă prima în mașină, atunci când pleacă cu ai săi în călătorie.
Este jucăușă și cuminte, iar cel mai mare cusur al ei este că sforăie de răsună apartamentul. Adoră să fie pieptănată și îngrijită, că doar e fetiță de soi. Așteaptă cu nerăbdare vremea caldă, când iarăși va avea posibilitatea să se tăvălească în iarbă și prin flori, așa cum îi stă bine unei cățelușe romantice.
.
Malîș
E un Ciobănesc german din Bădiceni adus acum vreo doi ani, pe când era doar un țânc. Malîș (copil mic – din rusă) este unicul pui rămas viu din cei vreo nouă frați și surori câți au fost.
Cu noua familie adoptivă s-a împrietenit rapid, iar cel mai mult îl plăcea să se joace cu copiii. Nici acum nu se dă în lături de la joacă, chiar dacă deja nu mai e un cățel, ci câine mare. Mai iubește să se scalde în iaz și să se plimbe singur prin sat. Însă, cu cât crește, tot mai rar ajunge la scăldătoare și să fie lăsat liber.
A declarat dușman orice pisică care-i apare la orizont și le-ar fugări el, dacă nu ar fi legat. Mănâncă de toate, căci nu este o fire alintată și mare bucurie a fost pe capul lui când cineva dintre rudele stăpânilor i-a adus un porc întreg. S-a căznit câteva zile cu el, dar nu s-a lăsat până nu s-a isprăvit cu această hrană delicioasă. Mai ales că nu în fiecare zi dă peste el un așa noroc.