Liliana Botnariuc– Salut.
– Salut, i-a răspuns ea.
– Ce faci?
– Vreau să mănânc. Tu?
– Ascult muzică. Câți ani ai?
– 12. Tu?
– 15. Cum la tine?
– Bine. La tine?
– Binișor. Dă numărul tău.
– Pentru?, a concretizat copila.
– Să te aud. Te sun numai când zici, a liniștit-o el.
S-au sunat pe Messenger, fără ca el să se arate, motivând că nu-i lucrează camera și au continuat să discute zile în șir. Băiatul era interesat zilnic de ce face Alina, cum se simte, ce mănâncă și dacă se îmbracă bine. Îi spunea că vrea să o vadă și i-a cerut fotografii:
– Fă-ți ceva sexy.
– Ok, dar trimite o poză de-a ta, a insistat ea.
– Îți trimit după ce văd ceva sexi. Hai, fă-ți.
Alina i-a trimis o fotografie cu ea în tricou mulat și blugi fără să i se vadă fața.
– E una de demult. Merge?
– Nu. Fă-ți amu, sexi.
– Trimite o poză de-a ta și fac, a cerut la rândul ei Alina.
– Fă-ți poză sexi și trimit. Dacă nu, nu. Să se vadă sutienul. Trimite să văd că ești tu, că eu nu știu că ești tu. Hai, fă-ți, continua insistent Vanea.
După mai multe mesaje, Alina s-a lăsat convinsă și i-a trimis o fotografie în care apărea în sutien, șorți și i se vedea clar fața.
– Gata. Trimite deja tu.
– Aista fără fes îs eu!, s-a descris el, expediindu-i o fotografie cu doi băieți, el fiind încotoșmănat în scurtă.
Apoi a continuat să-i ceară Alinei să apară tot mai dezgolită:
– Scumpete, fă-ți o poză în chiloți.
– E prea deja!, i-a răspuns ea.
– Hai, îngeraș, fă-ți. Fă-ți amu, poza.
– Dar pentru?
– Să-i văd. Hai fă-ți poza. Hai, scumpo, fă-ți poza în chiloți.
– Nu vreau!, a ripostat ea.
– Te rog. Hai, fă-ți, ok? Mă superi. Hai, fă-ți poza. Trimite îngeraș!
Captura video dintr-un filmuleț realizat de Centrul Internațional „La Strada”
Când Alina a refuzat să-i mai trimită fotografii, să-i răspundă la mesaje sau la sunete, Vanea a trecut la amenințări:
– Uite că am făcut un sait pe www.ok.ru și amuș postez poze și-l arăt. Ți-am intrat în gosti (vizitatori – din rusă). Vrei să postez pozele?
– Care poze???
– Care le-ai trimis. Să postez?
– Nu.
– Vorbești sau postez?
– Vorbesc.
– Amu.
– Nuuu. Te rog. Eu acum nu pot vorbi. Am multe teme.
Așa că Vanea a creat un profil fals pe Odnoklassniki cu numele minorei, fotografiile trimise lui, numărul ei de telefon și descrierea: „Prestez servicii sexuale pentru 50 de lei pe oră”.
***
Realitatea copiilor născuți după 2000 e diferită de realitatea noastră, explică psihologa Agnesa Stratuță, în vârstă de 32 de ani. „Ei trăiesc într-o eră digitală și cred că a avea o relație online e una adevărată. La vârsta de 10-16 ani nu sunt încă dezvoltate capacitățile lor cognitive, de analiză și de sinteză. Ei sunt inocenți și nu admit că ar putea cădea într-o capcană, iar după asta se învinuiesc. Se întâmplă adesea ca copilul să se îndrăgostească de abuzator pentru că la vârsta asta e firesc, biologic, să apară primii fiori de dragoste”.
Alina era speriată. Îl ruga pe Vanea să șteargă profilul și promitea să-i răspundă la sunete, în schimb, și să facă orice îi cere el. În astfel de momente copiilor le este greu să povestească ce li se întâmplă părinților. Le este frică de a nu fi înțeleși și că adulții vor reacționa negativ, continuă psihologa. „Abuzatorul, care este un manipulator, mizează pe asta și de asta îi amenință că-i va trimite fotografiile familiei. Iar copilul face ceea ce îi cere abuzatorul fie pentru că îl iubește, fie de frică, învinovățindu-se”.
După mai multe rugăminți, Vanea a șters profilul fals. A cerut în schimb să meargă la baie și să-și introducă periuța de dinți în vagin, cu promisiunea că o lasă în pace după asta. Ea a refuzat, motivând că este mama în cameră. Dar el a revenit:
– Doar știi că dacă mai postez o dată, apoi nu mai șterg și arăt la toți și voi posta pe Facebook, așa că gândește-te bine. Să știi că azi postez. Și mai mult nu mai șterg, și arăt la toți, ok? Să știi. Ok? Postez și arăt rudelor tale. Ok?
Mama Alinei a observat între timp că fiica ei era mai tot timpul ca pe jar, petrecea mai mult timp pe internet și ascundea telefonul. „Schimbările la copil nu ne vorbesc neapărat de prezența unui abuz online, însă e un motiv de a discuta și a întreba ce se întâmplă. Un copil supus abuzului sexual online devine anxios și nervos când petrece timpul online, este obosit în timpul zilei și îi scade considerabil capacitatea de atenție, dar și reușita școlară”, spune Agnesa Stratuță. Mama și-a întrebat fiica ce s-a întâmplat, a găsit discuția cu Vanea și a intervenit. I-a scris din numele Alinei:
– Mama a zis că este cod penal pentru ceea ce faci. Sau termini cu toate astea sau…, și i-a trimis câteva linkuri cu articole despre cum hărțuirea este pedepsită penal și că poți depune plângere pentru asta.
– Ok, hai, pa. Amu arăt la toți. Asta a fost ultima dată, a avertizat-o el, după încercările lor de a-l informa că face o infracțiune.
Atunci mama Alinei și-a luat inima în dinți și a mers la poliție, le-a arătat conversația, cerând ca persoană care-i șantajează fiica să fie pedepsită. Plângerea a ajuns la Direcția investigații infracțiuni informatice a Inspectoratului Național de Investigații (INI).
Astfel de cazuri de abuz sexual online asupra copiilor se înregistrează în fiecare an în Republica Moldova. În 2020, însă, numărul de adresări- doar pe platforma online pentru raportarea abuzurilor www.siguronline.md – a crescut la aproape 3 mii, adică cu 500% mai mult decât în 2019, fiind și cel mai mare număr de-a lungul celor șapte ani de la fondarea serviciului. Tot în același an, 55 de cauze penale au fost pornite în toată țara în baza acestei infracțiuni, potrivit datelor INI.
Specialiștii explică această creștere în an de pandemie prin faptul că, copii au ajuns izolați în case, fiind privați de posibilitatea de comunicare și de a-și crea relații în realitate. Ei petrec mai mult timp online fiind dornici de socializare, fără să cunoască riscurile la care pot fi supuși.
În câteva zile, după ce mama Alinei a depus o plângere, poliția a identificat abuzatorul. Asta pentru că, în cazurile de abuz sexual online asupra copiilor, nu lucrează oricare polițist, ci oamenii legii din Direcția de investigații infracțiuni informatice a INI, care se deplasează în localitate împreună cu psihologul centrului internațional „La Strada”, explică Elena Botezatu, directoarea Programului Copii din cadrul acestui centru, specializat în lupta împotriva exploatării, traficului, violenței, pornografiei infantile și agresiunii online.
Așa s-a aflat că tânărul care s-a prezentat Vanea, de 15 ani, era de fapt Ion, avea în realitate 21 de ani și niciuna dintre fotografiile de pe profilurile sale sau cele trimise Alinei nu era adevărată. Trăia într-o familie de țărani care-și câștigau pâinea din munca cu ziua. Avea opt clase neterminate și își cumpărase un telefon mobil model Lenovo din munca de zilier în sat.
În acel telefon, poliția a găsit pe lângă fotografiile cu Alina, discuții de flirt cu 430 de fete în care cerea fie poze nud, fie introducerea obiectelor în vagin etc. Din conversații s-a stabilit că de fapt abuzatorul discuta în același timp cu mai multe fete creându-și propria schemă. Se prezenta când Vasea de 17 ani, când Victor de 18 ani.
„Schema lui era că el se prezenta un băiat de vârsta lor, aflând asta fie din informația de pe profil, fie din primele discuții. Începea discuția cu: „Ce faci? Cum la tine? Cum prietenii? Cum părinții?” și le făcea să creadă că este într-o relație cu ele”, explică Alina Calugher, avocata care asistase de-a lungul a trei ani de muncă în Centrul Internațional „La Strada”, peste 200 de copii în cazuri de viol și abuz sexual online sau offline, și care urma să o apere pe Alina și alte victime abuzate de Ion în judecată.
După ce obținea încrederea minorelor ca fiind iubitul lor, sub pretextul că nu se pot vedea, nu sunt în aceeași localitate, Ion cerea fotografii. La început, fotografii obișnuite, apoi „dezgolea” tot mai mult fata cu: „Hai, arată-mi sânii sau fundul”. În cazul în care ele refuzau, el începea cu diferite amenințări: „Am să vin, am să-ți dau foc la casă, nu o să te vezi cu părinții”, în funcție de valorile copilului, povestește Calugher răsfoind dosarul victimelor.
Din fotografiile găsite în telefonul său s-a reușit identificarea și s-a discutat cu peste zece victime, își amintește Artur Degteariov, șeful secției nr. 3 a Direcției investigații infracțiuni informatice din cadrul INI, care a muncit la etapa de colectare a probelor.
„Unele victime credeau că ele au fost de acord să trimită aceste fotografii. Altele spuneau că pe ele nu le-a afectat atât de mult. Dar este foarte important ca victima unui abuz online să se adreseze la poliție mereu, pentru că au fost cazuri când victimele credeau că au scăpat, iar abuzatorii s-au întors de pe alte profiluri false și le-au amenințat în continuare”.
S-a aflat că în cazul celorlalte fete, abuzul sexual online continua de câteva luni și ajunsese până la etapa în care poze cu ele goale au fost trimise la prieteni din aceleași școli, au ajuns să fie văzute de vecini, iar fetele să fie umilite și denigrate. În cazul unei minore care creștea cu bunica, o opreau vecinele pe drum să-i spună: „Vezi că am văzut niște fotografii goale cu nepoata ta”. În alt caz, mama uneia dintre victime i-a spus supărată fiicei sale după ce tot satul forfotea despre fotografiile nud că: „Nu mai ești fiica mea și nu mai vreau să mănânc cu tine la o masă că m-ai făcut de rușine”.
Cu o altă minoră de 14 ani Ion a aplicat inițial aceeași metodă de abuz ca și-n cazul Alinei: profil fals și amenințări până la obținerea fotografiilor nud. Apoi, într-o zi i-a spus că are o oră la dispoziție să găsească o fată și să se atingă una pe alta pe organele genitale cu limba. Disperată, copila a cerut ajutorul de la sora ei de zece ani. A filmat totul și i-a trimis și fotografii crezând că o lasă în pace.
„Asta a fost cazul care pe judecători cred că i-a sensibilizat”, își amintește Alina Calugher.
Cinci dintre victime, printre care și Alina, au fost convinse să meargă în judecată ca să-și câștige dreptatea. Pentru că legea prevede că dosarul se examinează fie unde a fost comisă fapta, fie la locul de trai al inculpatului, victimele au fost nevoite să meargă însoțite de părinți, bunici sau alți reprezentanți legali, de la nord, centru sau sud, în raionul lui Ion pentru judecată. Uneori, din lipsa banilor, n-au putut ajunge. „Și anume asta îngreunează investigația cauzei. Ele nefiind prezente în instanță, dosarul se tot amână pentru că nu sunt prezente toate părțile vătămate”, menționează avocata.
Potrivit legii, copiii până la 14 ani sunt audiați în condiții speciale, ceea ce înseamnă că sunt întrebați o singură dată de un intervievator în prezența unui psiholog tot ce s-a întâmplat. Acest interviu este filmat, prezentat ca probă în judecată, iar copilul nu mai este nevoit să fie chemat iar și iar ca să povestească despre abuzul prin care a trecut.
În restul cazurilor de după 14 ani, victimele minore sunt audiate de cele mai multe ori o singură dată în procesul de urmărire penală și o dată în judecată, spune Artur Degteariov.
Pentru celelalte trei minore care aveau peste 14 ani, avocata a cerut audierea în lipsa lui Ion, care a fost scos din sală de judecată. „Asta cumva puțin a ușurat situația părților vătămate, pentru că chiar dacă inculpatul nu are dreptul să vorbească în timpul acestor audieri, faptul că el este acolo și poate face mimici, sunete, interveni cu jigniri, asta perturbează audierea”.
***
Maxim Motânga lucra de șase ani procuror și de un an pe cazuri de trafic și crime cibernetice la Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale (PCCOCS), când a fost anunțat în martie 2017 despre prima plângere a minorei abuzate depuse la poliție.
După audierea victimelor și prezentarea probelor foto și video, procurorul povestește că a înțeles gravitatea situației. „Fetele au fost recrutate și înșelate. Unor minore li s-au creat și profile false în care apar dezgolite. Raportul psihologic a stabilit că minorele au suferit traume psihologice. Iar pe lângă numărul victimelor, am înțeles că este un caz care nu poate fi calificat mai ușor sau în baza unui alt articol decât trafic de persoane”.
Psihologa Agnesa Stratuța, care a asistat toate cele cinci victime de-a lungul audierilor și a ședințelor de judecată, spune că fetele simțeau o frică permanentă, se trezeau des noaptea, aveau coșmaruri și gânduri de suicid.
Aceste semne specifice traumei abuzului sexual ar putea avea consecințe și pe termen lung. „Victimele sunt afectate de depresie manifestată prin lipsa de interes față de lucrurile care înainte le aduceau plăcere și nu se mai pot bucura. Le este mai greu să învețe din cauza că scade capacitatea de atenție și le este teamă să mai aibă încredere în oameni”.
Într-un an și două luni dosarul a fost trimis în judecată. Procurorul a învinuit abuzatorul în baza a două articole din Codul Penal: art. 206, care se referă la trafic de copii și art. 208¹- pornografie infantilă, care pedepsește deținerea fotografiilor cu copii în ipostaze indecente, folosirea și distribuirea lor.
Învinuirea pentru trafic de copii pe care a adus-o Maxim Motânga, într-un caz în care abuzatorul și victimele nu s-au văzut niciodată în realitate, iar victimele nu au fost abuzate fizic, s-a întâmplat pentru prima oară în activitatea sa și pentru prima oară în Republica Moldova, explică el.
„Colegii mei procurori nu au mai invocat acest articol cu trafic de copii în cazurile de abuz sexual online. Cel puțin eu nu am auzit și nu existau astfel de sentințe”.
Artur Degteariov, șeful secției nr. 3 a Direcției investigații infracțiuni informatice din cadrul INI
***
În toate cazurile de abuz sexual online pe care le documentase și Artur Degteariov până în 2017, abuzatorii și-au primit pedeapsa cu închisoarea, cu excepția unui singur caz unde au fost puține probe și acesta a fost doar amendat, spune el. „Cea mai blândă pedeapsă într-un astfel de caz a fost trei ani de închisoare. Cea mai aspră – 13 ani”.
Problema cea mai mare este că doar 8 din 10 cazuri ajung până la etapa anchetei. Copiii de cele mai multe ori șterg conversațiile și fotografiile compromițătoare, iar lipsa unor probe face dificilă sau uneori imposibilă pedepsirea abuzatorilor.
„În primul rând, victima trebuie să înțeleagă că nu ea este de vină, nu ar trebui niciodată să șteargă conversația, ci să facă capturi de ecran la conversație, dacă nu la toată, cel puțin acele fragmente cu conținut sexual”, explică Degteariov.
De asemenea, este important să se facă o captură de ecran la profilul abuzatorului cu tot cu link ca acesta să poată fi identificat și să nu-l blocheze. „În unele rețele ca Facebook și Instagram după ce blochezi persoana, dispar conversațiile sau nu se mai văd mesajele trimise de cel care a fost blocat”.
Polițistul recomandă să nu indicăm datele personale, precum vârsta și locul de trai la descrierea profilului sau să trimitem fotografii personale online, pentru că niciodată nu putem fi siguri cine se ascunde în spatele unui profil. „Chiar dacă acel profil are zeci de fotografii, sute de prieteni comuni, niciodată nu trebuie de crezut. E foarte ușor să copii profilul cuiva și să adaugi toți prietenii lui la tine în prieteni”.
***
În ședințele de judecată, Ion a fost tăcut. „Avea o față de asta că îți venea să-l mângâi pe cap și să-i spui că totul o să fie bine. Dacă l-ai fi văzut pe stradă, niciodată n-ai fi putut să spui că omul ăsta are atâtea nebunii în cap”, îl descrie avocata victimelor, Alina Calugher. Mama lui plângea în fața instanței și a polițiștilor să-i dea voie să-l cuprindă și să-i transmită lucruri. Plângea în fața victimelor: „Ce ți-o făcut și cum așa tu poți?”.
Ion și-a recunoscut vina parțial, doar pe unul dintre cele două articole de care era acuzat – pornografie infantilă. A recunoscut că a cerut poze nud de la unele fete, că a făcut capturi de ecran cu ele goale când vorbeau live, că pe unele le-a amenințat că le va posta pe internet după ce se certau și că a făcut un site fals. „Dar prin crearea site-ului fals a vrut s-o facă să răspundă la mesaje și la telefoane”.
A mai spus că a vrut să șteargă fotografiile, dar a fost arestat și nu a reușit, că era sigur că nimeni nu va afla despre ce face el și nu știa că asta e ceva grav. „Când abuzatorul spune că nu știa că face ceva grav asta e de fapt o tehnică de manipulare și încercare de a transfera vina pe victimă cu fraze de genul: „Dacă era educată bine, nu făcea așa ceva”. Astea nu sunt decât niște metode de presiune psihologică și abuzatorii își dau tare bine seama ce fac și că astfel de lucruri se pedepsesc”, explică polițistul Artur Degteariov.
Ion a mai spus în fața instanței că atunci când vorbea cu minorele, ele nu păreau stresate și că el nu le-a forțat să facă ceea ce au făcut. A povestit că toată schema a făcut-o din propria inițiativă și că nu l-a învățat nimeni asta. Apoi a cerut o pedeapsă mai mică.
***
Avocata victimelor, Alina Calugher, recunoaște că avea dubii totuși că abuzatorul va ajunge să fie condamnat pe articolul trafic de persoane, „care este un articol grav”.
La 13 martie 2019, Curtea Supremă de Justiție a menținut, „definitiv și irevocabil”, condamnarea lui Ion, pentru trafic de copii și pornografie infantilă, la 17 ani de închisoare, într-un penitenciar de tip închis, cu privarea dreptului de a ocupa funcții publice timp de trei ani și achitarea a câte zece mii de lei pentru fiecare dintre cele cinci minore abuzate online pentru repararea prejudiciului moral.
Sentința asta nu i-a făcut să se simtă mai bine pe copilul abuzat și pe părinte, explică psihologa, „dar prin asta au primit o confirmare pentru copil că el este nevinovat, că asupra copilului a fost săvârșit un lucru ilegal – un abuz, iar cel care este vinovat și-a primit pedeapsa”.
Sentința judecății a fost un șoc atât pentru Ion, cât și pentru părinții lui. „Lor nu le venea să creadă că va fi condamnat la 17 ani de închisoare pentru niște lucruri făcute pe internet”, își amintește Alina Calugher.
La scurt timp după asta, cazul a devenit un fel de precedent inclus într-un ordin intern al PCCOCS ca practică de urmărire penală și judiciară la examinarea cazurilor de abuz și exploatarea sexuală a copiilor în mediul online, ca recomandare de delimitare și calificare a infracțiunilor.
Maxim Motânga a mai învinuit un alt abuzator online pe același articol de trafic de persoane. În acel dosar încă nu există o decizie a instanței de judecată.
Procurorul spune că ar fi de ajutor introducerea sintagmei „recrutarea și exploatarea online a copilului” în articolul cu privire la traficul de persoane. „Probabil pentru că articolul nu prevede expres și sintagma abuzul online, multe organe de urmărire penală nu califică corect faptele sau nu vor să-și asume o răspundere pentru fapte online când însăși această sintagmă nu este indicată în Codul Penal”, declară el.
Pe lângă asta, lipsa unor reprezentanți oficiali ai Facebook, Odnoklassniki și altor rețele sociale la noi în țară, îngreunează găsirea abuzatorilor care se ascund sub nume false în mediul online. „În cazul dat am făcut o interpelare în Rusia la Odnoklassniki, căci fiecare cont este gestionat de la un anumit calculator, fiecare calculator are o adresă IP, iar pe noi ne interesează această adresă. În cazul Facebook, putem solicita informații doar prin comisiile rogatorii în SUA. Iar asta durează uneori și 6 luni și până la un an”, precizează procurorul.
Cazul de condamnare împotriva lui Ion este considerat unul de succes de către specialiști. „Și acest caz a început cu o mamă care a observat că copilul ei este trist, alarmat, tot timpul pus pe jar. A înțeles că ceva nu-i în regulă și a întrebat ce se întâmplă”, precizează Alina Calugher rolul părinților în prevenirea și lupta împotriva acestui fenomen.
„Dar ăsta este un caz din câte? Din păcate foarte puține abuzuri sexuale online ajung să fie reclamate, depuse plângeri la poliție sau să ajungă în judecată”, explică Elena Botezatu. Ea spune că 80% din copii refuză să discute cu specialiștii de la siguronline.md atunci când află că vor trebui să comunice despre cele întâmplate părinților sau oamenilor legii.
Specialiștii spun că nu există o soluție magică care ar face ca abuzul sexual online să dispară peste noapte, de asta e important ca părinții, pedagogii sau prietenii copiilor să țină cont de destăinuirile copiilor, să nu-i pedepsească, ci să-i asculte, să nu-i judece și să le spună că singura persoană care poartă vina pentru ce i s-a întâmplat este abuzatorul, nu copilul.
Iar modalitatea prin care acest fenomen poate fi oprit este informarea despre riscurile online pentru prevenire și raportarea unor astfel de cazuri ca abuzatorul să fie pedepsit.
Între timp, alte trei victime abuzate de Ion au ajuns în judecată. Două dintre ele au renunțat pentru că nu erau susținute de părinți, încheie avocata Alina Calugher. Le-au zis că: „Din cauza ta, suntem târâți pe drumuri și trebuie să avem probleme cu poliția”.
––––-
*Puteți raporta orice caz de abuz online prin apel la linia telefonică 022-577-177, Numărul Unic de Urgență 112 sau printr-un e-mail la adresa diii.ini@igp.gov.md, fie accesați pagina www.siguronline.md și solicitați ajutorul calificat gratuit al juristului și psihologului. Toate informațiile oferite de victimă rămân confidențiale.
* Dacă sunteți părinte, ați observat schimbări în comportamentul copilului dvs, aveți întrebări despre cum putem preveni astfel de cazuri sau copilul dvs a fost victima unui abuz sexual online, puteți accesa https://siguronline.md/rom/parintii pentru informații.
* Dacă sunteți profesor și doriți informarea elevilor despre siguranța și riscurile online, puteți accesa https://siguronline.md/rom/educatori pentru resurse didactice și instruire.
–––––