„Mă tem pentru viața mea”

Azur, un câine mic și cu coada ca o secure, latră de se îneacă. Mătușa Iulia îl privește încruntată. „Tare mai semeni cu stăpânul tău. Ar trebui să te numesc Vasile, dar nu Azur. Nu vă mai astupă nimeni gurile. Țiba în cușcă”, îl probozește ea aspru. Dulăul muțește, scâncind încetișor. 

Bătrâna răsuflă ușurată. Liniște. În sfârșit are parte de liniște. Se așază pe prispa casei sale dintr-un sat din centrul Moldovei și contemplă pacea din ograda scăldată de soarele de iunie. Zice că zilele senine vor dura până pe 7 septembrie, când soțul va scăpa de brățara electronică prinsă de picior și va avea dreptul să se întoarcă acasă.

De 15 ani, de când violența în familie a început să fie taxată contravențional și penal, femeia și-a reclamat soțul la poliție de nenumărate ori. Pe lângă diverse restricții temporare, bărbatul a fost condamnat deja de șase ori la închisoare, executând, în medie, câte un an de detenție.

„Nu mă tem să-l dau pe mâna poliției. Sun și la miez de noapte. D-ap’ cum altfel? Tare m-am mai săturat. Mă numește în tot felul. Ultima dată, după ce m-o curvuit și bleghiuit zile în șir, a luat o mătură și mi-a dat cu ea pe tot corpul, apoi mi-a arătat toporul și m-a amenințat că doar așa se va termina. Odată cu o sârmă a vrut să mă gâtuie. Dar eu nu vreau. Vreau și eu să mă bucur de anii rămași, că mult am mai suferit și sufăr de pe urma lui”, se vaită bătrâna.

Datele Ministerului de Interne arată că, în ultimul deceniu, numărul cazurilor de violență în familie raportate s-au dublat. Dacă, acum 10 ani, poliția înregistra circa 7 300 de adresări, atunci în 2023 acestea s-au ridicat la circa 15 200. Asta înseamnă că, la fiecare două ore, o victimă a violenței în familie se adresează la poliție.  

Sătulă să mai accepte tortura psihologică și fizică la care a fost supusă cu anii, mătușa Iulia a înțeles rapid că, dacă îl dă pe mâna oamenilor legii, câștigă de la câteva luni până la un an de protecție. „Eu în timpul acesta trec câte un curs de tratament, mă liniștesc și îmi revin. Altă cale nu am cu dânsul. E tare rău.”

Pe de altă partea, este singura soluție pe care i-o oferă autoritățile la moment. Deși legislația prevede că cei doi ar trebui să beneficieze de diferite servicii specializate ca să pună capăt violenței repetate, realitatea arată că aceste servicii există, în mare parte, doar pe hârtie, cazul lor având toate premisele să intre în statistica femicidului.

.

***

Prima condamnare, moș Vasile a primit-o în 2014. Judecătorul i-a stabilit un an de detenție pentru „Violența în familie”. Dar, pentru că bătrânul era la prima condamnare, și-a recunoscut vina, a cooperat cu ancheta, s-a căit și a promis că nu-și va mai obijdui nevasta, instanța i-a suspendat executarea pedepsei cu condiția că „nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară încrederea acordată”. 

De facto, moș Vasile nu era chiar la prima abatere, pentru că jumătate de an mai devreme mătușa Iulia primise ordonanță de protecție împotriva lui, iar condamnarea din 2014 a fost doar startul unui șir de condamnări pronunțate sacadat, practic cu ritmul unui ceas elvețian.

În 2015, moș Vasile este condamnat deja a doua oară pentru aceeași infracțiune – „Violența în familie”. Încasează 14 luni de pușcărie, însă iese la libertate în mai puțin de un an, după ce administrația penitenciarului a cerut să fie eliberat înainte de termen.  

În 2017, după un scandal uriaș, precedat de nenumărate alte conflicte finalizate ba cu dormitul pe la vecini, ba cu amenințări cu moartea, ba cu bătăi, ba cu o amendă de 200 de lei, ba cu ordonanță de protecție, pensionarul obține a treia condamnare: 18 luni de pușcărie pentru „Neexecutarea măsurilor din ordonanța de protecție a victimei violenței în familie”.

Și de această dată, administrația penitenciarului a solicitat instanței de judecată să-i reducă din termenul pedepsei cu o treime, așa că, în vara lui 2018, moș Vasile se întoarce acasă, „corectat și reeducat, prevenind săvârșirii de noi infracțiuni”, cum stipulează Codul Penal.

Doar că, în 2019, bărbatul de aproape 70 de ani este condamnat și a patra oară, atât pentru „Violența în familie”, cât și pentru „Neexecutarea măsurilor din ordonanța de protecție”. De data aceasta încasează un an și jumătate de pușcărie, doar că, în cele din urmă, 20 de luni se transformă în 6, în mare parte datorită faptului că CtEDO a constatat numeroase încălcări referitoare la condițiile de detenție în Penitenciarul 13.

În 2020, la doar câteva zile de la eliberarea lui moș Vasile din închisoare, mătușa Iulia obține un nou ordin de restricție, iar peste câteva săptămâni bărbatul ajunge pentru a cincea oară în spatele gratiilor. Iar în 2022, obține și a șasea condamnare, de 6 luni de închisoare. 

De la ultima sa ieșire din pușcărie, pe numele mătușii Iulia au mai fost emise trei ordonanțe de protecție, iar el s-a ales cu brățară electronică la picior. „Nu chiar de fiecare dată merit eu pușcărie, dar dacă în ziua de azi s-o dat prea multe drepturi la femei…”, remarcă moș Vasile printre rotocoalele de fum de țigară.

Cu toate astea, bătrânul continuă să bea alcool, să urle și să înjure prin jurul gospodăriei, să-și umilească consoarta în diferite moduri și chiar să o amenințe cu moartea. De altfel, amenințările cu moartea au devenit tot mai apăsate, cu fiecare revenire de la închisoare, remarcă mătușa Iulia. „Lui deja îi e totuna dacă primește o nouă condamnare sau nu.” 

„În fiecare seară, înainte de culcare, pun curciocul la ușă. La cealaltă, am lacăt. Mă tem să las casa descuiată noaptea. Când are brățara la picior, dacă vede că încui ușile, îmi mai bate cu pumnii în ferestre la o bucată de noapte, urlând că el tot are dreptul la casă. Când nu are brățară, ap’ dorm în altă cameră. Acolo nu am curcioc și tare mă tem”,  mărturisește bătrâna. 

„Mă tem pentru viața mea.”

***

Angelina Zaporojan, fondatoarea Centrului de Drept al Femeilor, atestă că acest caz de violență în familie poate culmina lejer cu decesul victimei și are toate premisele să ajungă o cifră în statistica femicidului din Moldova, termen nou introdus în legislație în vara acestui an, în încercarea autorităților de a preveni numărul mare de femei și fete omorâte de către bărbați.

În lume, numai în anul 2022, au fost omorâte intenționat aproape 90 000 de femei, adică la fiecare 6 minute, arată rapoartele ONU. Dintre acestea, 23 au fost din Moldova. 

E o cifră mare pentru țara noastră, dacă e să ne comparăm cu Suedia, populația căreia e de patru ori mai mare decât a Moldovei, dar cu aceleași număr de cazuri de femicid.  

„Prezența violenței fizice de lungă durată, asociată cu alte forme de violență, inclusiv, amenințări cu omor”, semnalează un posibil caz de femicid, remarcă autorii unui studiu național.

Mătușa Iulia și moș Vasile s-au căsătorit acum 52 de ani. El venea dintr-o familie cu 12 copii, multă sărăcie și violență în familie. Ea venea dintr-o familie cu 3 copii și, la fel, violență în familie. „Tata a omorât-o pe mama în fața mea, după ce a bătut-o ani de zile, iar eu am rămas părinte pentru cele două surori mai mici la doar 16 ani. Soarta ei s-a transmis cred că mie”, constată ea cu ochii în lacrimi.

Să fi trecut câteva luni de la nuntă, când soțul Vasile „și-a dat arama pe față”: băutură, înjurături, scandaluri, bătăi și amenințări cu moartea.

Pe-atunci nu exista o lege care să apere victimele violenței domestice. Era ceva absolut normal „și primit”. Așa că mătușa Iulia a acceptat, precum acceptau tacit mai toate femeile. „Rabdă. Așa răbdăm toate. Ce să facem?” era consilierea de bază din partea nașelor și rudelor.

Cât a lucrat la grădiniță, mai dormea acolo, până când soțul se potolea. După ce a ieșit la pensie, a început să înnopteze când pe la vecini, când în via din fața casei, când la cele două fete din oraș.

Oameni și Kilometri a analizat majoritatea sentințelor de condamnare din 2023 a bărbaților care și-au omorât nevestele, concubinele sau o altă rudă de gen feminin. În peste 70% din cazuri, așa cum este specificat și în studiul de mai sus, violența era la ordinea zilei în familiile respective, iar unii bărbați și-au încheiat cercul violenței strangulându-le cu o funie sau cu mâinile goale, lovindu-le cu pumnii sau cu obiecte precum toporul sau sapa sau înjunghiindu-le cu cuțitul și de câte 50 de ori.

Mătușa Iulia s-a gândit de mai multe ori să divorțeze, dar când i-a comunicat intenția lui moș Vasile, acesta a devenit și mai violent, aruncându-i vorbe care au adâncit frica în ea.

 „Mi-a spus că, dacă fac asta, dă foc la casă și la toată gospodăria și rămânem amândoi pe drumuri. Și eu cred că el ar putea face asta. Și fetele m-au rugat să rabd. Am muncit o viață în gospodăria asta și acum, la 72 de ani, chiar dacă și dau la divorț, unde să mă duc?”, întreabă femeia retoric.

***

Nu doar „prezența violenței fizice de lungă durată” semnalează un posibil caz de femicid, dar și „condamnările anterioare”, se arată în același studiu. În cele 21 de cazuri de femicid înregistrate anul trecut în Moldova, jumătate din agresori aveau antecedente penale (52%), iar fiecare al cincilea dintre ei au fost condamnați anterior pentru acte de violență în familie.  

„De regulă, în majoritatea cazurilor de violență în familie, o condamnare îi este de ajuns agresorului ca să se cumințească, dar la moș Vasile asta nu mai are efect”, constată Mihai Burcă, șeful Secției de urmărire penală din raion.

Iar faptul că un număr semnificativ de agresori au antecedente penale şi recidivează arată eșecul statului în protecția victimei prin aplicarea pedepselor care nu descurajează agresorii, adică n-au avut un efect de schimbare al comportamentului violent al agresorului, admite procurora Mariana Gornea. 

„Toate victimele au dreptul la viață fără violență, toate victimele au dreptul la protecție corespunzătoare, la un mediu sigur de viață, inclusiv în familie. Și, în acest sens, statul are obligația pozitivă de a întreprinde toate măsurile pentru a le asigura și a le garanta aceste drepturi. Inclusiv prin aplicarea unor pedepse grave și aspre agresorilor, în vederea reeducării acestora și descurajării de a mai comite alte fapte penale”, explică Gornea.

Cel puțin, în cazul ultimei condamnări a lui moș Vasile, procurorul Alexandr Guzic nu a fost de acord cu decizia judecătorului din prima instanță, care i-a stabilit o pedeapsă de șase luni de detenție. El a mers la Apel și a insistat pe termenul cerut inițial – un an și șase luni de detenție. 

Potrivit procurorului, pedeapsa stabilită de instanța de fond „nu-și va atinge scopul, nici de corectare și nici cel de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni”, reieșind din faptul că, anterior, bărbatul a mai fost condamnat de nenumărate ori pentru „Violența în familie” și „Neexecutarea măsurilor din ordonanța de protecție”, circumstanțe care „denotă că inculpatul este predispus de a comite astfel de infracțiuni”.

Respectiv, „aplicarea unei pedepse mai aspre este condiționată inclusiv de pericolul social pe care îl prezintă persoana inculpatului, or toate acțiunile de violență a agresorului sunt comise împotriva unei și aceleiași victime – a soției”. Însă judecătorii de la Apel a calificat cererea procurorului ca nefondată și a menținut decizia primei instanțe „fără modificări”.

Avocata Arina Țurcanu menționează că, de facto, agresorii pot ușor obține o reducere a pedepsei pentru că așa prevede legea. Le e suficient doar să ceară examinarea cazului în procedură simplificată.

„Procedura simplificată nu se aplică doar la infracțiuni deosebit de grave, la omor calificat și la altele. De vreme ce moș Vasile își recunoaște vina, se căiește de cele comise, atunci când se anchetează cazul său și cere examinarea cauzei în procedură simplificată, chiar dacă el vine a șasea oară pe 201/1 Cod Penal (Violența în familie – n.r.), judecătorul e obligat să-i reducă din pedeapsă cu ⅓. Iar  faptul că are 74 de ani, asta iarăși se ia în calcul și, la fel, reduce din pedeapsă”, explică avocata. 

„Noi am discutat ca să fie exclusă procedura simplificată la violența în familie. Când va fi asta și dacă va fi, nu cunosc”, subliniază Arina Țurcanu. 

***

„M-am săturat să mă duc atâta la pușcărie. Nu mai vreau. De când mă țin minte, sunt cu torba în spate și pe drumuri”, se confesează moș Vasile în timp ce soarbe o țigară.

Cu brățara electronică la picior, moșul s-a oploșit pentru trei luni într-o casă părăsită, la vreo 300 de metri de gospodăria sa. În aceeași casă a stat și astă iarnă. Era mai greu atunci, își aduce aminte bărbatul, că trebuiau lemne de foc, dar vara se descurcă mai ușor.

Când a nimerit prima dată după gratii, a fost îngrozitor, povestește el. Apoi s-a obișnuit. Deja face și glume, râzând „că se duce la kurort (sanatoriu – din rusă)”. Chiar și așa, oricum nu mai vrea să calce pragul închisorilor. „Trebuie să stai toată ziua și să nu faci nimic. Asta e strașnic. Dar dacă mă mai duc încă o dată, ap’ am să mă duc pe mult timp”, rânjește bărbatul parcă cu subînțeles.

Recunoaște cu jumătate de gură că îi cam dă cu păhărelul, dar cine nu bea în ziua de azi, se scuză moșul. „Nu mai este chiar Doamne ferește dacă zic și eu vreo două vorbe. Ea se supără că eu beau câte un pahar de vin. De ce nu mă lasă să beau? Numai mă vede că ies din beci, gata, se începe. Dar eu lucru’ prin ogradă îl fac…” nedumerește moșul supărat.

„Face lucru când e treaz, nu neg, dar el e mai mult beat”, ne explică mătușa Iulia ulterior. „Și, când e beat, e om nebun. Voi nu știți ce râsuri face el când e beat. Nu-și dă seama ce face și sare la bătaie, dacă îi zic ceva.”

Dependența de alcool a agresorilor este și el unul dintre factorii de risc majori asociați femicidului în Moldova. 15 din 21 de agresori (71%) sufereau de acest viciu anul trecut, când și-au omorât partenerele sau rudele de gen feminin. 

Deși moș Vasile se află la evidența medicului narcolog de mult timp, nu a urmat un tratament de dezintoxicare alcoolică de ani de zile. „Noi nu-i putem forța, iar ei nu doresc din propria voință, deoarece nu recunosc că au așa problemă. Și-i ducem la tratament când îi apucă delirul”, explică realitatea medicul de familie Natalia Starostenco. 

.

.

„Înăsprirea sancțiunilor, publicitatea sentințelor și măsurilor de protecție și prevenire, lucrul permanent atât cu abuzatorii, cât și cu victimele ori potențiale victime, va contribui la prevenirea și combaterea violenței în bază de gen și a femicidului”, mai menționează același studiu naționl.

Însă analiza cazurilor de femicid comise anul trecut a scos la iveală faptul că, înainte de a se întâmpla tragedia, nicio victimă și niciun agresor nu au beneficiat de servicii specializate, inclusiv niciun agresor nu a urmat programe de corecție.

Dacă e să facem o paralelă cu cazul celor doi soți din centrul Moldovei, nici ei nu s-au „scăldat” în servicii specializate sau programe. E adevărat că, acum vreo zece ani, mătușa Iulia a fost de două ori la psiholog, apoi a renunțat din lipsa de bani ca să-și achite drumul până în centrul raional. În același timp, moș Vasile niciodată nu a fost încadrat în vreun program de reducere a agresivității și a urmat doar o singură dată un tratament de dezintoxicare alcoolică la Chișinău. 

Acest lucru se întâmplă pentru că, așa cum confirmă experții, studiile și datele statistice, pe lângă faptul că serviciile de stat existente pentru victime și agresori sunt puține, mulți nici măcar nu cunosc despre existența lor. Mai mult, există o lipsă de specialiști, iar cei angajați nu sunt instruiți suficient.

Autoritățile publice nu dispun de niciun centru centru de zi unde victimele să poată beneficia de consiliere psihologică, afirmă Angelina  Zaporojan, fondatoarea Centrului de Drept al Femeilor. „Cele existente, vreo 10 la număr, aparțin ONG-urilor specializate în asistența victimelor.”

Ca să corespundem standardelor europene, ar fi nevoie de un centru de consiliere la fiecare 50 de mii de femei. Raportat la numărul de femei din Moldova, ar fi necesar de cel puțin 25 astfel de centre, practic câte unul în fiecare raion.

La moment, în Moldova sunt disponibile nouă centre de stat (cu doar 182 de locuri de adăpost) din necesarul total de 356 de centre, conform unui raport recent. „Aceste centre (de stat) deservesc un grup divers de persoane, iar majoritatea serviciilor sunt de criză, asigură intervenția de urgență și nu de lungă durată a victimelor violenței.”

Singurul centru de reabilitare pentru agresorii familiali din Moldova se află în Drochia. În 2023, de asistența acestui centru au reușit să beneficieze 96 de persoane. 

***

Prevenirea cazurilor de femicid, dar și a fenomenului de violență în familie, sunt strâns legate de serviciile specializate care ar trebui să fie disponibile, eficiente și accesibile pentru victime și agresori, constată Daniela Misail-Nichitin, secretară de stat la Ministerul Afacerilor Interne.  

„Dat fiind limitările bugetare pe care le avem, la moment, partenerii de dezvoltare pe domeniul social, medical sunt cei care ar putea să contribuie pe o perioadă scurtă sau medie de timp în dezvoltarea acestor servicii, care sunt extrem de costisitoare. Pe lângă aceasta, provocarea cea mare îi revine și echipei multidisciplinare, care are un rol major”, consideră Misail-Nichitin. 

Echipele multidisciplinare, formate, de obicei, din primar, asistent social, polițist, medic și profesor, după caz, ar trebui să joace un rol primordial în prevenția și protejarea victimelor violenței în familie. Ele sunt cele care întocmesc planuri de intervenție, evaluează situația și riscurile, identifică necesitățile psihice și fizice ale victimelor și agresorilor, decid la ce servicii să-i direcționeze sau dacă trebuie de acordat ajutor de urgență, scrie într-o analiză.

Însă activitatea acestor echipe multidisciplinare e mai mult decât vicioasă, constată Viorica Țâmbalari, directoarea Agenției Naționale de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie.

Analizând lucrul acestor echipe, funcționara a descoperit că membrii ei nici nu cunosc când trebuie să se convoace, cine trebuie să le convoace și ce trebuie să facă atunci când se convoacă, respectiv, nici nu se convoacă. Explicația este, pe cât de simplă, pe atât de banală: „deoarece nu sunt obligate să facă asta”. „Avem în plan să instruim toate echipele multidisciplinare”, dă asigurări Țâmbalari. 

Asistenta socială din satul mătușii Iulia și a lui moș Vasile confirmă că cei doi se află la evidența autorităților publice locale cam de când femeia a început să cheme poliția, adică de  vreo 12 ani. 

„La început, ne adunam cu echipa multidisciplinară și-l chemam pe Vasile la primărie, discutam cu el, informam despre violență, dădeam sfaturi, dar nu avea și nu are niciun efect. El oricum continuă să o batjocorească și să nu-i dea liniște. Apoi, unii din membrii comisiei au zis: «Eu ce am să-l discut atâta pe bătrân, când eu singură/singur am probleme în familie?» Și nu mai abordăm acest caz.”

Ca să prevină și să reducă numărul mare de femei și fete omorâte de către bărbați, pe 15 august 2024, în Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie a fost introdusă noțiunea de femicid. „Violența împotriva femeilor, în formele sale extreme, poate avea ca rezultat omorârea acestora, cum ar putea fi și cazul mătușii Iulia”, admite Angelina Zaporojan, fondatoarea Centrului de Drept al Femeilor.

Doar că apariția unui termen nou în legislația antiviolență nu presupune și o schimbare rapidă a realităților existente, autoritățile urmând ca, până pe 15 februarie 2025, să propună un plan de acțiune care să prevadă măsuri clare de prevenire. Chiar și așa, „acest plan nu înseamnă că peste șase luni totul va fi implementat”, explică avocata Arina Țurcanu, „ci că va fi planificat, iar cazurile de femicid, din păcate, care se vor întâmpla în aceste șase luni, nu vor fi judecate conform noii legi”.

Cele mai multe măsuri de prevenire legate de femicid și protecția victimelor intră în responsabilitatea Ministerului Muncii și Protecției Sociale (MMPS). Felicia Bechtoldt, secretară de stat la MMPS, dă asigurări că deja se întreprind măsuri pe întreg segmentul violenței în familie. 

„Din 2024, am angajat în fiecare raion câte un specialist care să fie responsabil de toate cazurile de violență în familie din raion și să ofere suport. Toate cele 10 agenții teritoriale de asistență socială au fost dotate cu o mașină care să fie folosită, în mod special, pentru cazurile de violență în familie. Instruim 980 de asistenți comunitari despre cum să abordeze un caz de violență în familie și ce servicii sunt în comunitățile lor. Vom investi cei 133 de mii de euro oferiți de Consiliul Europei în câteva spații pe care le-am identificat în localitățile unde nu există servicii de plasament și/sau de zi pentru victimele violenței în familie”, enumeră secretara de stat măsurile întreprinse de minister. 

Doar că efectele legii și a tuturor măsurilor de prevenție identificate din acest an se vor vedea în timp, mărturisesc atât funcționarii, cât și experții, fără să specifice de câți ani ar fi nevoie ca să avem zero cazuri de femicid. 

***

E o zi călduță de toamnă. Azur aproape că rupe lanțul, scuipând bale pe jos. Moș Vasile îl privește cu mândrie și-i strigă din fața casei, în timp ce-și pregătește o țigară: „Azur, tu ești inima mea!”

De dimineață a fost tocmai într-un alt capăt de sat și a cosit iarba sălbatică și gălbejită de pe marginea drumului. Mai are încă cinci din cele 45 de ore de muncă neremunerată și scapă de pedeapsa primită după ce vara a încălcat ordonanța de protecție.  

A revenit acasă de câteva săptămâni. Împreună cu mătușa Iulia au cules poama și porumbul. Vinul deja fierbe în butoaie. Aparent, totul pare liniștit și bine intenționat în viața celor doi pensionari. Însă mătușa Iulia nu are liniște și pace și-și privește soțul cu teamă. În una din seri, după ce a băut niște must și vreo două pahare cu vin, i-a urlat de l-a auzit toată mahalaua: „Din cauza ta umblu pe drumuri și am să-ți dau cu o sapă în cap…”

„Știi, trebuie să-l iau cu binișorul, altfel nu merge. E mereu arțăgos. Dar i-am zis: numai să încerci să-mi faci ceva și chem poliția. Nu știu cum am să ies eu din toate astea. Nu știu cu ce o să se termine povestea dintre noi doi”, se confesează bătrâna pe șoptite, ca să n-o audă bărbatul. 

Acum moș Vasile este în așteptarea unui nou proces de judecată. „Îi penal, bl*a”, șuieră el pe sub mustățile argintii. „Eu nu înțeleg, ce tot mă poartă pe drumuri? Ori să-mi dea mai mult, ori să mă omoare, ori…” 

Privește cu ochii sticloși spre mătușa Iulia, apoi iese din ogradă.

Dacă sunteți supusă abuzului sau ați fost martor/ă al unui incident de violență în familie, apelați la numărul de telefon 112.

Totodată, puteți apela non-stop la telefonul de încredere pentru femei 08008 8008 sau la linia gratuită de consiliere juridică a victimelor violenței 0800 80000 între orele 08:00 și 17:00.

De asemenea, apelați la oricare dintre ONG-urile care acordă consiliere și asistență victimelor violenței în familie – https://stopviolenta.md.

Foto – Polina Cupcea și Mihail Călărășan

Acest material jurnalistic a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a beneficiarului EU4IM (Oameni și Kilometri) și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.