Ecaterina AlexandrZilnic, la tarabele din Piața Agro-Alimentară din or. Călărași vin să-și expună marfa circa 100 de vânzători.
Pentru unii, piața este locul de muncă de bază. „Lucrez aici din 1999. Nu am plecat peste hotare, ca să destram familia. Noi ne-am mulțumit cu ceea ce este.”
Pentru alții, o încercare de a mai obține câțiva lei, pe lângă pensia mică. „Uneori, nici nu știi ce să mai iai de acasă și să aduci la piață.”
.
*
AXENIA, satul Sipoteni
„Pensia e mititică și nu ajunge. Piața asta nu e așa de aglomerată, așa că nu mă tem că aș putea să mă infectez de Covid, dar port masca. Copiii mei au fiecare nevoile lor, iar eu trebuie cumva să supraviețuiesc. Plantele le strâng din pădure – iaca pojarniță. Cimbru’ îl cresc în grădină, busuiocul… Mai am și murături.”
.
.
.
*
GHEORGHE, satul Frumoasa
„Am prisaca mea în sat aproape de pădure și mă ocup cu apicultura. Din agronom am devenit apicultor. Cumpărători mulți nu am. Puțin câte puțin, mai vindem câte un borcan. Mai am polen și propolis. Odată cu pandemia, cumpărătorii s-au rărit destul de simțitor.”
.
.
*
NADEJDA, satul Vălcineț
„Vând aici, pentru că nu-mi ajunge pensia ca să trăiesc. Am 1 107 lei. Am prune uscate, borcane cu dulceață și murături. 10 frunze de viță-de-vie pentru sarmale – cu 3,50 lei. Trebuie să ne descurcăm cumva, că, dacă stăm, nu ne dă nimeni nimic.”
.
.
.
*
VALENTINA, satul Vărzăreștii Noi
„De mulți ani cresc flori, pentru că îmi place asta foarte mult. Am făcut o afacere de familie din asta. O ducem destul de bine că, dacă eram în pierdere, nu cred că mă ocupam cu asta.”
.
.
.
*
NINA, orașul Călărași
„Amuș, amuș o să împlinesc 70 [de ani]. Așa pensie mare am, că, în loc să stau acasă, ies la piață să vând, să fac un ban. După ce mi-au mărit pensia, am ajuns la 1 100 [de lei]. Am plătit lumina, gazul și telefonul și, nu știu de ce, mi-au rămas doar vreo doi lei. Cum am ieșit la pensie, m-am ‘mutat’ aici să vând. Iaca am borcane încă de astă toamnă și nu am vândut niciunul. Credeam că măcar în post or cumpăra, dar ce, lumea la noi mai ține post acum așa cum țineam noi?! Care are bani, nu vine să cumpere de la noi, bătrânii, de aici de la piață.”
.
.
.
*
CONSTANTIN, satul Onițcani
„Am aproape 70 de ani și vând ceapă verde crescută în grădina mea. Cine nu are nevoie de bani la noi?! Pensia mea e de 700 de lei, am lucrat în construcții și electric toată viața. Cumpărători nu prea am. Un p’ciok (mănunchi – din rusă) de ceapă îl dau cu cinci lei.”
.
.
.
*
ANA, satul Sipoteni
„Ce să fac acasă cu o mie de lei pensie?! De nevoie venim, că nu avem altă ieșire din situație. Tot ce vând e din grădina mea, dar leurda o culeg din pădurea din sat. Uneori, nici nu știi ce să mai iai de acasă și să aduci aici, la piață, ca să vinzi să faci un ban. Sunt fostă educatoare și aș vrea ca deputații noștri să trăiască măcar o lună cu o mie de lei, să vadă cum este. Când vine un om și cumpără ceva, îți vine să te întinzi și să-i săruți mâna, că a venit și ți-a dat un leu. Pe cuvânt vă zic, e foarte greu.”
.
.
.
*
EUGENIA și DUMITRU, orașul Călărași
„Creștem răsad din 2000. Am trăit în [satul] Păulești, dar ne-am mutat în [orașul] Călărași, pentru că am găsit aici casă cu un lot mai mare de pământ pentru sere. Anul acesta, vânzările merg destul de slab, din cauză că s-a încălzit târziu afară, dar sperăm că, după ce s-a încălzi, vor crește vânzările. Avem tot asortimentul de roșii, conopidă, broccoli, bostănei, vinete, țelină, ardei și castraveți.”
.
.
.
*
ION, satul Temeleuți
„În paralel cu ceea ce fac pe acasă, mai vin și pe la piață, pentru că în sat tare mult de lucru nu găsești. Eu sunt sudor de profesie. Produsele le iau angro – lucrez pe patentă – iau un pic mai ieftin și vând un pic mai scump. Uneori îmi iese câte ceva, uneori ies eu în minus.”
.
.
*
LILIA, orașul Călărași
„Lucrez aici, la piață, din 1999. Nu am plecat peste hotare, ca să destram familia. Noi ne-am mulțumit cu ceea ce este. Dacă avem pâine azi, zicem ‘Slavă, Domnului!’ și un ‘Mulțumesc’.”
.
