Satul care a schimbat primarul

Ion se visase primar în localitatea de baștină încă de când era adolescent. Nu neapărat pentru statutul funcției, asigură el. La acea vreme, nici măcar nu știa prea multe despre responsabilitățile pe care le implică.

Era 28 iunie 2015, când și-a văzut visul împlinit. Se afla în fața biroului electoral din satul Păulești, raionul Călărași, și tocmai aflase rezultatele celui de-al doilea tur al alegerilor locale. Avea 25 de ani și devenise cel mai tânăr primar din Republica Moldova.

Acum, după aproximativ cinci ani de administrare a unui sat în care primăria nici măcar nu are un sediu propriu, ocupând câteva oficii în incinta Casei de Cultură, Ion recunoaște că așteptările pe care le-a avut nu au coincis cu realitatea cu care s-a confruntat. „Eu chiar credeam că va fi altfel.”

.

Este aproape de ora amiezii, când mașina polițistului de sector staționează în fața Casei de Cultură din satul Păulești. În următoarea secundă, portiera din spate se deschide și un bărbat înalt și zdravăn coboară. Pășește ușa de la intrare și se îndreaptă spre cele câteva cabinete destinate administrației publice locale din sat. E Valeriu Andronache, secretarul primăriei. 

„Am o plângere de la 35 de oameni din sat. Au semnat împotriva unui cetățean ce a acaparat drumul de la el până la cimitir. A închis drumul și oamenii nu mai pot trece pe acolo. Am fost de dimineață cu polițistul și am încercat să rezolvăm treaba. Iaca, trebuie să fac un demers la poliție. Hârțoage. Acesta e lucrul primarului, dar îl fac eu”, spune deranjat bărbatul. 

De câteva săptămâni, primarul satului, Ion Prunici, este internat în spital. Asta după ce, pe la sfârșitul iernii, a descărcat materiale de construcție destinate primăriei, iar a doua zi a mai ajutat la și la repararea cazanului, care se defectase. „Nu avea cine să descarce, așa că am făcut-o eu”, explică primarul.

Când ne-am întâlnit cu el, în curtea Centrului Republican de Diagnosticare Medicală din Chișinău, era înfășurat într-un corset medical și se mișca cu greutate. „Atunci nu am tras atenția la dureri. Am ridicat greutăți, afară era destul de rece. Credeam că am răcit. Cu timpul, am început să simt dureri foarte mari de spate. M-am adresat la medic. În urma mai multor consultații, mi-au găsit o problemă la coloana vertebrală”, povestește primarul. 

„Am făcut fel de fel de proceduri, medicii nu-mi puteau găsi problema. Acum mi-au spus că trebuie să stau doar în pat. Ies uneori la plimbare, dar foarte puțin. Mai mult stau culcat”, spune Ion, ținându-se de spate. 

Efortul fizic necalculat îl va ține două luni pe patul de spital. Între timp, încearcă să monitorizeze activitatea primăriei prin telefon: „Știu că totul a rămas pe capul secretarului…”. 

.

*

Ion Prunici are 31 de ani și este la al doilea mandat de primar în satul de baștină, Păulești, o localitate cu 843 de locuitori, câți a numărat recensământul din 2014. Știa că va conduce satul încă din adolescență, atunci când și-a pus în plan să devină primar la el acasă. 

Tânărul nu a trăit permanent în sat. Familia sa s-a mutat la Chișinău pe când el avea vreo 10 ani, „pentru ca eu și fratele meu să avem mai multe oportunități de dezvoltare,” explică Ion. „Însă eu întotdeauna am fost atras de viața la sat. Îmi petreceam toate vacanțele și chiar weekendurile în Păulești, la bunei. Știam mereu că mă voi întoarce să trăiesc aici.” 

Pe la vârsta de 18 ani, Ion a înțeles că vrea să devină primar. „Nu pricepeam eu încă foarte bine responsabilitățile și cu ce se mănâncă primăria. Eu pur și simplu vedeam că nu se face absolut nimic, că satul e gestionat prost și că nimic nu se schimbă de ani de zile. Atunci mi-am spus: Eu voi face această schimbare.” 

Însă, după ce a absolvit liceul, și-a început studiile la Universitatea Tehnică din Moldova, specialitatea Design Interior. „Eu știam că voi candida, însă nu știam dacă au să mă voteze oameni. Trebuia să mă asigur. Trebuia să am din ce să-mi câștig existența pe viitor”, își explică tânărul decizia. 

În paralel, studia cât mai multe despre activitatea administrației publice locale. „Citeam legislația, urmăream diferite conferințe, mă informam despre tot.” Iar la un moment dat, a cunoscut mai multe persoane din anturajul Partidului Liberal, formațiune pe care o va și reprezenta ulterior la alegeri. „La acea vreme, partidul era încă cel mai integru și de încredere. M-am înscris la niște traininguri și am învățat niște lucruri: cum se scriu proiectele, demersurile, unde trebuie să apelez, unde să insist.” 

În martie 2015, atunci când a început campania electorală, Ion abia făcuse 25 de ani. Era ultima condiție pe care trebuia s-o întrunească pentru a-și putea înainta candidatura la funcția de primar. Era la un an de când obținuse diploma de licență și se implicase în „câteva proiecte pe specialitate.” A lăsat totul baltă și s-a mutat în Păulești, ca să încerce să-și realizeze visul. „Atunci mă gândeam că-mi voi face imagine, ca, pe viitor, să-mi fie ușor. Nu credeam că pot învinge din prima”, își amintește tânărul.

Doar că, după încheierea primului tur al alegerilor, Ion a conștientizat pentru prima oară că avea toate șansele să devină primar. Din cei patru candidați, el a obținut cele mai multe voturi. „Mai aveam nevoie de 6 voturi pentru a câștiga din primul tur.” 

Era 28 iunie 2015, aproape de ora 23:00. Ion se afla în fața biroului electoral din Păulești și tocmai aflase rezultatele celui de-al doilea tur al alegerilor locale. Avea 25 de ani și devenise cel mai tânăr primar ales la localele din 2015. 

„După 12 ani, în care [satul] a [fost] condus [de] o singură persoană, lumea din sat a vrut o schimbare. Am fost omul potrivit la momentul potrivit.” Așa își explică Ion victoria. În schimb, contracandidata lui din turul doi, Elena Lungu, consideră că schimbul de putere s-a făcut pentru că, „la fel ca în orice localitate, și în Păulești există invidie”. „Dacă faci lucruri bune, la noi nu te apreciază la justa valoare. Oamenii au zis, atunci, că oricine să fie primar, numai nu eu.”

.

*

Satul Păulești este amplasat la șapte kilometri de orașul Călărași, într-o vale inundată de jur împrejur de verdeață. Un drum nou, asfaltat, începe chiar de la primul panou informativ ce-ți dă de știre că intri în sat. 

„De când a venit primarul ăsta tânăr, satul într-adevăr are un alt aspect”, ne asigură taximetristul, în timp ce înaintăm pe drumul de la intrarea în Păulești. „Iaca, a curățat toate salciile astea”, continuă el. „Uite ce drum bun! Uite ce curat! De-o dragoste să mergi prin sat.” „A făcut și oprirea asta nouă”, încheie taximetristul, în timp ce trage pe dreapta. 

În centrul satului, pe scaunul unei stații pictate în simboluri tradiționale, câțiva localnici stau la vorbă. „D-apoi cum să fie [primarul], dacă noi l-am ales?! E bun!”, zice un bătrânel, trăgându-și, speriat, masca de protecție pe față. „Întotdeauna e loc de mai bine”, îl întrerupe o femeie. „Face lucruri bune, numai că nu prea ascultă de oameni. E cam fudul”, continuă bărbatul pe un ton mai infatuat. 

Ion a luat primăria „în primire” de îndată ce instanța de judecată a validat rezultatele alegerilor locale din 2015. „Contabila de atunci mi-a dat cheile, mi-a arătat cabinetul, seiful, ștampila și am pornit la treabă. […] Pentru mine, să fii primar la 25 de ani nu e mare realizare”, susține tânărul. 

E un aspect asupra căruia mama sa avea o cu totul altul viziune. El „nu mi-a spus din start că vrea să candideze. A fost o decizie a lui, pe care am aflat-o mai târziu. Însă, când am aflat, am simțit și eu o foarte mare responsabilitate. Faptul că într-adevăr era chiar tânăr. Clar că aveam încredere în fiul meu, dar aveam și niște temeri”, își amintește Ludmila Prunici.

Practic, primul lucru de care s-a apucat Ion la început de mandat a fost ordinea în sat. A angajat niște muncitori care au curățat intrarea în localitate, cimitirul, stadionul și au săpat și o fântână. „La intrarea în sat, copacii creșteau deja în drum. Era – Doamne ferește! Drumul era liber doar pe o bandă de circulație, în rest, era în paragină. Am scos de acolo în jur de 15 căruțe pline cu lemn de plop. Câteva le-am dat lucrătorilor, pentru lucrul prestat, iar restul le-am împărțit bătrânilor.”

Drumul din sat, aflat într-o stare deplorabilă, a fost o altă provocare. „El era la balanța Administrației de Stat a Drumurilor, nu ținea de primărie. Însă, am bătut în multe uși ca, într-un final, să ni se ofere bani pentru satul nostru. A fost făcut de la intrarea în sat și până la ultima casă.”

Între timp, a renunțat la șoferul primăriei, iar banii economisiți i-a investit în construcția și amenajarea unei stații de așteptare a transportului public. „Eu nu aveam nevoie de șofer. Am câțiva kilometri până la Călărași, pot să merg și cu transportul public. Fac, dacă trebuie, și autostopul. Am propus consilierilor să reducem funcția, iar banii economisiți din acel salariu i-am investit într-o oprire de la marginea satului. Așteptau oamenii transportul și stăteau mereu pe soare, pe ploaie, în drum. Acum, însă, este o oprire modernă”, remarcă Ion.

Iar după ce, în 2018, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, a mers la București, la o întrunire a primarilor, și, la revenire, a aflat accidental că în România tot există o localitate cu numele Păulești, „i-am propus primarului de acolo să facem înfrățirea”.

Ulterior, inspirat de comuna de peste Prut, Ion a înregistrat stema și drapelul satului Păulești. „Mi-a plăcut mult că ei aveau stema și drapelul comunei. M-am gândit că e foarte frumos. Așa cum fiecare om are un buletin de identitate, așa și o localitate, pe lângă oameni, trebuie să aibă un simbol care o reprezintă”, explică Ion.

Apoi, ajutat de familia sa – „fratele meu este programist, verișorul este designer grafic”, a lansat un site oficial al localității și a început să tipărească un ziar. „Ziarul l-am creat pentru transparența bugetului”, susține tânărul. „Le-am spus [oamenilor din sat] că eu am studii și pot macheta. I-am rugat doar să adune informația care vor să fie publicată. Poate cineva are un mesaj de transmis, un anunț, o felicitare. […] Aproape un an de zile a mers. Însă, din păcate, ca în majoritatea cazurilor, nu am avut nicio susținere”, motivează primarul soarta ziarului care s-a oprit la ediția nr. 8.

.

*

Cu cât trecea timpul, Ion a început să se simtă tot mai dezamăgit de atitudinea unor oameni din sat. „Pe deoparte, toți vor un sat curat și modern, însă, când e vorba de implicat, nimeni nu vrea să colaboreze.”

Secretarul primăriei, Valeriu Andronachi, are și o explicație pentru reticența sătenilor. „Deși e un băiat deștept, primarul nu prea are experiență. E bravo așa, dar e cam timid și e tare încăpățânat. Nu se prea sfătuie cu nimeni, nu conlucrează cu oamenii”, îl caracterizează secretarul.

O anumită ruptură dintre primar și comunitatea în fruntea căreia se afla de patru ani de zile s-a simțit la următoarele alegeri. Dacă, în 2015, Ion a câștigat cu ușurință bătălia pentru fotoliul de primar, la scrutinul electoral din 2019 bătălia a fost mai grea.

„Eu consider că am făcut ceea ce trebuia să facă un primar. Dar, pentru că în sat nu s-a mișcat nimic de ani de zile, oamenilor normal că li s-a părut foarte mult. Am simțit și încurajare, dar și invidie. Am candidat și pentru a doua oară, pentru că am văzut că oamenii mă vor. Însă, am fost trădat de unul dintre consilieri, care a candidat și el la alegeri. Lupta a fost mai crâncenă, dar am reușit.”

În primul tur al alegerilor locale din 2019, Ion a reușit să obțină voturile a 116 din cei 367 de alegători care și-au exprimat dreptul la vot, cu doar 14 voturi mai mult decât contracandidatul socialist. Dar s-a revanșat în cel de-al doilea tur, dublându-și rezultatul din primul tur. 

Însă legătura cu comunitatea așa și a rămas fragilă. „Iaca, în turul doi (cel de-al doilea mandat – n.r.) a făcut, din bugetul local, trotuarul. Da’ lumea spune că mai nu ar fi trebuit”, menționează Valeriu Andronache, secretarul primăriei. Mai ales că, în 2018, însuși localnicii i-au transmis primarului mai multe propuneri, inclusiv cel de a avea „trotuare pe marginea drumului”. Iar acum, continuă secretarul, „lumea din sat vorbește că el e peste hotare. Le-am spus: ‘Măi, oameni buni! Nu vorbiți prostii! El e în spital, pe foaie de boală, se lecuiește’.”

După aproape șase ani de conducere, aflat pe patul de spital, Ion recunoaște că așteptările pe care le-a avut nu au coincis cu realitatea cu care s-a confruntat. A încercat să schimbe o comunitate care, până la urmă, a ajuns să îl schimbe pe el. 

„Eu chiar credeam că va fi altfel. Când am văzut că oamenii așteaptă ca primarul să facă totul, să răspundă de orice problemă și nimeni nu vrea să se implice în nimic… Sunt oameni care vor să facă ceva, dar sunt foarte puțini. Mulți umblă și arată doar cu degetul. Înainte vedeam lumea un pic mai bună.” 

Totuși este nehotărât privind planurile sale de viitor. „Da, m-am dezamăgit. Lumea nu mă înțelege, însă eu am să lupt mai departe.” Cât de departe, încă singur nu știe, pentru că la un eventual al treilea mandat încă nu a ajuns să se gândească.

În schimb mama sa, Ludmila Prunici, deja știe ce să-i spună dacă o să se ajungă la o astfel de decizie. „Eu nu l-aș sfătui să facă lucrul acesta, pentru că eu cred că nu sunt apreciate lucrurile pe care le faci la noi. Eu pentru el aș vrea ceva mai bun. Are o facultate terminată, are mai multe pasiuni, eu cred că, în orice domeniu el ar activa, ar face treabă foarte bună. Două mandate îi sunt de ajuns. A căpătat o experiență bună, cred că ajunge. Dar deja el o să hotărască. El va lua ultima decizie.”

Foto – Mia Bucătaru și arhiva personală a lui Ion Prunici