Mia BucătaruGicu este în clasa întâi. „Are două viteze. Încet și foarte încet”, se amuză Ina, mama școlarului, în timp ce-și descrie copilul. Continuă: „Tare greu ne punem în funcțiune. Bem ceaiul ca aristocrații, cu orele”. Gicu este singurul copil, din cei 11 ai familie Vieru din satul Gribova, raionul Drochia, care frecventează școala fizic și în perioada în care localitatea e pusă sub „Cod portocaliu” din cauza Covid-19.
După ce băiatul termină micul dejun – două ochiuri de ouă și ce mai găsește gospodina prin bucătărie, una dintre surori se trezește pentru a-l însoți până la școală. „Îl ducem pe rând. În fiecare zi altcineva. Cu Gicu spre școală facem 15 minute, înapoi – doar cinci”, spune ironizând Lenuța, sora cea mai mare. Tânăra a absolvit de doi ani liceul, iar acum, ocupația ei de bază este grija față de frățiorii ei mai mici.
Pe la ora 8:25, în dormitorul fetelor mai mari începe agitația. „De când facem școala online dormim mai mult”, spune Rebeca în vârstă de 14 ani. Fata învață în clasa a VIII-a și este colegă cu surorile ei cu un an mai mari, gemenele Estera și Abigail. „Vieru la cub”, cum le strigă profesorii atunci când fac apelul, învață din fața singurului calculator staționar din casă, într-o odaie mică, cu o canapea la perete.
„Hai, că ne-a trimis profesorul link-ul. Intră mai repede!”, ordonă Estera. Rebeca se agită, mișcând haotic cursorul mausului pe ecran. Sunt câteva minute trecute de 8:30. Conform orarului primele două lecții au fizica. „Fizica și matematica sunt foarte greu de făcut online. Pe unde înțelegem, pe unde nu”, spune Estera, care este considerată de membrii familiei cea mai bună la învățătură.
Orele se desfășoară pe platforma Google Meet. Profesorul crează link-ul de acces și îl trimite prin poșta electronică fiecărui elev. „De anul trecut toți avem poștă electronică pe gmail. Pentru că noi trei facem din fața unui calculator și nu ne conectăm de pe conturi diferite, unii profesori nu ne intră în situație și pun absențe. Alții fac prezența. Ne strigă pe rând. Și noi dacă nu suntem toate trei în fața calculatorului, mai schimbăm vocea și ne mai prefacem alta”, povestește chicotind Abigaila.
Din camera de vizavi, despărțită de un coridor îngust, se aude vocea unei alte profesoare. Semina, cel de-al optulea copil al familiei Vieru, e clasa a V-a și ascultă atentă tema la istorie. Astăzi învață despre cultura și civilizația dacică. Fata e atentă la ecranului dreptunghiular al unei tablete, oferită cu împrumut de la școală. „Au făcut un sondaj la gimnaziu și mie mi-au dat o tabletă pe perioada când învățăm online. Dacă revenim la școală, întorc tableta înapoi”, explică Semina.
Semi, după cum i se spune în familie, ține și microfonul și camera tabletei deconectate. Urmează pașii ghidați de către profesor și deschide manualul la pagina 143. „Atunci când vreau ceva să concretizez, deschid microfonul și întreb. Dar eu tema asta am citit-o înainte.”
Un alt dormitor al familiei Vieru este destinat Emmanuelei. Emma, este clasa a X-a și învață la Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare” din orașul Drochia. La început de an școlar, atunci când orele se desfășurau cu prezență fizică, tânăra făcea zilnic naveta. Acum, însă, face orele direct din pat, la ecranul telefonului mobil, care i-a fost procurat de când se face școală online.
„Emma stă toată ziua pe telefon. Acum are o scuză că face lecții”, șoptește Lenuța în timp ce duce degetul arătător spre buze și închide ușa camerei. „E relativ liniște până se trezesc ăștia mici”, continuă fata. Samuel și Asonica au cinci și respectiv patru anișori. Copiii nu frecventează grădinița, iar de educația lor se ocupă surorile mai mari. „De obicei Estera stă cu cei mai mici, dar pentru că acum ea învață, încercăm să le găsim noi ocupație”, explică Lenuța în timp ce îi ghidează pe cei mici către bucătărie. „De când s-a încălzit, ne jucăm pe afară cât timp fetele învață.”
Șefă la bucătărie e, de obicei, mama Ina, care recunoaște mândră că are deja și ajutoare. „Dacă nu pot eu, face Lenuța. Încercăm și aici să facem pe rând, dar nu respectăm tot timpul regula. În mare parte, copiii se ajută unul pe altul. Fiecare are câte ceva deosebit”, spune Ina.
***
Cristian este cel mai mare copil al familiei. Are 26 de ani și e deja așezat la casa lui. „Trăiește peste hotare, la Briceni”, râde Lenuța. După ani, fata este următoarea, pentru că s-a născut cu câteva minute înaintea fratelui ei geamăn – Fernando. „Mergea prin 95 un film: „Omul Mării”, ne plăcea de unul dintre personajele principale și am decis să-i punem și noi așa numele la băiat”, explică mama Ina. Șase ani mai târziu, în 2005, în familie a apărut cel de-al patrulea copil, Emmanuela – Emma, cum îi spun toți. În următorul an, pe lume a venit încă o pereche de gemeni: Estera și Abigail. Apoi Rebeca – în 2007. În 2009, pe 8 martie, s-a născut Semina, iar patru ani mai târziu, în 2013 – Gicu-Nathaniel. „Chiar îmi mai doream un băiat”, își amintește mama.
În 2015, femeia a rămas din nou însărcinată și a mai adus pe lume un băiat, Samuel. „Trebuie să ai grijă ce îți dorești”, râde femeia în timp ce trebăluiește în fața unui ceaun mare, pus pe aragaz. „Pe Asonica, ultima fată, am născut-o în 2016, continuă femeia.
Zece ani la rând am fost doar însărcinată. Zilele astea Samuel mi-a spus: Mama, nu ne mai faci un frățior? Ooo, nu, mama de-amu nu mai are putere.”
***
Familia Vieru își câștigă existența din comercializarea legumelor pe care le cultivă în sere. Gheorghe, tăticu, așa cum este numit de întreaga familie, trudește de dimineață în grădină. „Deja trebuia să punem răsadul în pământ, însă, anul acesta a fost mai frig. În general, de când a început pandemia lucrurile merg mai greu, dar muncim și mergem înainte”, explică bărbatul.
Recunoaște că pe parcursul anilor au trecut prin multe greutăți și lipsuri: „Abia în 2005 ne-am cumpărat casă. Am avut zile când nu aveam un leu în familie. Puneam o plapumă pe jos, într-un colț, ne așezam toți și mâncam ce aveam”.
Când e vremea de pus răsadul în sere muncește toată familia. Iar la îngrijirea plantelor sau vânzarea roadei ajută și copii mai mari. „Facem orele de educația fizică. Ne aplecăm, luăm răsadul, îl punem în pământ. Exerciții!”, glumește Semina.
***
În curtea spațioasă, fără gard, Lenuța împreună cu Samuel și Asonica bat de zor o minge. Băiatul o lasă să scape pe lângă picior, iar cât ai clipi mingea lovește puternic într-o grămadă de lăzi goale dintr-un depozit. „Gooool!”, se aude de partea cealaltă a ograzii. Samuel se bosumflă. Se întoarce, pășește în depozitul semideschis, ia mingea, o aruncă și o lovește cu putere către surorile lui.
De la geamul odăii unde învață cele trei fete, draperia se mișcă periodic. „Gabi (n.r. – Abigaila) e mai băiețoasă. Amuș, la recreație, o vezi zbughind din casă ca să bată mingea”, povestește Lenuța, în timp ce îi deschide un joc la telefon celei mai mici surioare. „Iaca, iaca, ce v-am zis. Nu are răbdare, exclamă din nou fata, în timp ce curtea se umple rapid de copii. Hai, repede un 11! (n.r. – joc cu mingea).”
În timpul pauzelor sau a timpului destinat lucrului individual, casa familiei Vieru se transformă într-un mușuroi de furnici. Doar mama, care pregătește prânzul, și tatăl, care muncește în sere, par să aibă o ocupație concretă. Copii mișună dintr-o cameră în alta, de afară – în casă.
Asonica desenează pe telefon o inimă. Samuel se joacă afară cu un cățel legat de gât cu o funie și priponit lângă o cușcă din spatele unei sere. Gabi și Semina joacă volei în fața casei. Fetele mai mari, Lenuța și Emmanuela, se șușotesc zâmbind până la urechi. Rebeca a plecat cu bicicleta la magazin. Estera o ajută pe mama să pună rufele la uscat.
„Mașina de spălat lucrează toată ziua și în toată ziua. Iarna înșirăm hainele în sere. E mai dos, mai cald. Acum, le întindem aici, la soare”, spune mama în timp ce se apleacă după o haină dintr-un lighean.
Peste câteva minute, atmosfera se schimbă dramatic. Începe următoarea lecție online. Abigaila deschide e-mail-ul, copie link-ul și se conectează la platforma de învățare. Este a cincea lecție și au ora de informatică. Par să fie primele care s-au conectat. „Fetelor, vă rog, trimiteți link-ul de acces pe grupul de viber”, se aude de partea cealaltă a ecranului. Rebeca deschide microfonul și îi raportează profesorului: „Chiar amu’, domn’ profesor”.
Pe canapeaua din fața calculatorului, Asonica, cea mai mică surioară, nu poate deschide jocul de pe un dispozitiv mobil și începe să plângă zgomotos. Samuel se joacă alergând pe coridorul îngust al casei. Estera încearcă să-i liniștească în timp ce surorile ei concretizează cu profesorul de informatică următoarele instrucțiuni. Gălăgia a atras atenția și Emmei, care a ținut să-l salute și ea pe fostul profesor.
„Mie îmi place foarte mult informatica. Acum învățăm programare în HTML. Însă eu mă descurc bine. Anul trecut am făcut un site de socializare. E asemănător cu Instagramul. I-am făcut logo, concept, tot-tot. Am lucrat foarte mult. Am vrut să-l vând, dar laptopul l-a care am lucrat atunci s-a stricat și am pierdut tot”, povestește Emma, care așteaptă link-ul de acces la ora de istorie. „Profesorul nu a trimis încă nimic”, anunță fata după ce verifică încă o dată telefonul.
În următoarea clipă, în micuța odaie își face apariția și Semina. Are ora de „Educație pentru societate”. Însă, nici ei profesorul nu i-a trimis link-ul de acces. „Recuperăm pe urmă”, spune fata în timp ce îndeasă mufa încărcătorului în tabletă.
„15 minute stăm în fața calculatorului și 15 minute facem individual”, spune Estera. Ne-au explicat profesorii că nu avem voie mai mult timp în fața ecranelor.”
Copii s-au obișnuit să învețe mai mult individual. „Uneori îi mai verific. Am terminat parcă nu demult liceul, dar nu țin minte prea multe. Mă uit, dau din cap, mă prefac că e tot corect”, spune râzând Lenuța în timp ce încearcă să scoată copii mici afară.
***
Pe la 12:30, în fiecare zi, se întoarce de la școală și Gicu. Estera, de cum îl vede pășind în ogradă, îi iese de îndată înainte. Îl ajută să se dezbrace și îi verifică neapărat agenda: „Satisfăcător”, aprobă fata. Orarul: Matematica, Educația plastică, Educația fizică și Educația Moral Spirituală. În acest timp, băiatul scoate din geantă un desen – o compoziție de Paște cu ouă și un coșuleț, pe care le-a conturat singur. Se laudă bucuros. Estera îl privește, aprobă și de această dată mișcând din cap și se întoarce grăbită în camera unde se desfășoară ora de informatică.
„Estera iubește foarte mult copii. Ea face lecții cu ei, ea are grijă de ei, ea îi culcă seara”, povestește mama în timp ce analizează și ea desenul întins sfios de Gicu. „Măi, măi, măi, ce frumos!”
***
De cum își vede odrasla cea mică acasă, Ina scoate un teanc de farfurii dintr-un dulap, taie din pâine felie după felie pe un tocător mare, apoi le așează cu grijă pe masă. Înfige o lingură mare de lemn în ceaun și gustă din mâncare. După ce se asigură că totul e pregătit își cheamă copii la masă: „Hai, să mâncăm. Veniți cu toții la masă!”
În timp ce cei mici își spală mâinele și își găsesc loc la masa lungă și masivă din lemn, mama părăsește pentru câteva secunde bucătăria, întorcându-se înapoi cu un borcan de pepeni murați. „Iuhuuu!”, exclamă copii. Lenuța o ajută pe mama să pună pe masă:
– Mamă, vreau apă!
– Eu nu am lingură!
– Dă-mi o felie de pâine!
– Eu nu vreau să stau aici…
De obicei, înainte de a începe să mănânce, capul familiei rostește o rugăciune. Însă, astăzi, bărbatul nu reușește să ia masa împreună cu copii. Încearcă să repare un tractor cu care spera să termine de prelucrat pământul din sere: „O zi de vară, hrănește un an!”. În lipsa tatălui, rugăciunea o spune mama. În meniu astăzi sunt cartofi scăzuți cu carne.
***
Tema pentru acasă este distribuită de către profesori prin platforma „Google Classroom”. „Deja ne-am obișnuit să lucrăm cu aceste platforme, spune Rebeca. De obicei ne ia câteva ore să facem temele pentru acasă. Uneori putem lucra și până seara.”
Estera recunoaște: „Mai trișăm. Când avem evaluări sau referate, eu le pot face pe toate trei și doar schimb numele”. „Hai, nu te lăuda”, o ia repede, din scurt, sora sa Semina.
Fiecare copil are câte un talent. Abigaila desenează foarte frumos. Copila e pasionată de desene animate. Atunci când are timp liber, ia creionul în mână și din memorie desenează personajele japoneze din filmul „Naruto”. „Sasuke, Sakura, Kakashi”, enumeră fata chipul personajelor desenate pe o foaie mare.
„Rebeca e cofetarul casei. Face deserturi foarte gustoase. Când avem poftă de ceva dulce, repede, într-o oră, fata ne face. Lenuța are o voce foarte frumoase. Cântă bine. Emmanuela e liniștită, Semina e vrednică, Estera – deșteaptă”, își descrie copiii femeia.
Despre reușitele școlare, părinții par să fie la fel de mândri. „Sunt mulți și se ajută unul pe altul. Nimeni nu m-a dat de rușine. Întotdeauna au avut note bune”, spune mama Ina.
***
Aliona Rîbac, directoare Gimnaziului recunoaște că învățământul online i-a luat pe toți prin surprindere, însă, au reușit să se adapteze și să creeze condiții pentru fiecare elev pentru a-i asigura dreptul la învățătură.
„Am identificat care sunt problemele legate de învățământul online. De la școală au fost repartizate două tablete și un laptop în familiile care aveau într-adevăr nevoie. Cu ajutorul Ministerului Educației Culturii și Cercetării am conectat gratuit la internet copii care nu aveau acces, dar și cadrele didactice. Acum, la moment, avem un singur profesor care este în proces de conectare la internet”, a precizat Aliona Rîbac.
În Gimnaziul Gribova învață 161 de copii. În urma sondajelor realizate de administrația instituției, s-a depistat că opt dintre copii nu aveau acces la internet, iar alții nu au dispozitive necesare pentru a se conecta la lecțiile online.
„Am rezolvat în felul următor: cu ajutorul Ministerul Educației, am reușit să conectăm la internet copii care au dispozitive. Sunt conectați gratuit prin intermediul operatorilor de telefonie mobilă. Însă, pentru copii care nu au tehnică, lucrăm prin intermediul cadrului didactic de sprijin. Îi contactăm prin telefon pe acești copii și le explicăm tema. În mare parte sunt copii cu Cerințe Educaționale Speciale (CES). Se implică și părinții mult în cazul lor”, a precizat Aliona Rîbac.
În prezent, în satul Gribova este un singur caz de infectare cu noul tip de Coronavirus. Administrația instituției de învățământ speră că în scurt timp să revină fizic la ore. „Evident este mai eficient decât învățământul online. Însă sănătate este pe primul lor”, recunoaște Rîbac.
De la începutul perioadei de pandemie până în prezent, patru din cei 15 profesori ai gimnaziului din sat s-au infectat cu SARS-CoV-2. Șapte dintre ei au primit deja prima doză de vaccin. Potrivit administrației instituției, în rândul copiilor nu a fost înregistrat niciun caz de îmbolnăvire de Covid-19.
Foto – Mia Bucătaru
Editare – Olga Ceaglei