„Ăi, Coronavirus, și fași?”

E duminică, 8 martie, trecut de ora 9. Edic urcă cu soția și băiețelul de un an și patru luni în furgoneta roșie. Trec în grabă pe la un magazin din centrul satului. Bărbatul coboară, cumpără o șampanie și pornește motorul. În câteva minute, pe ulița pustie de la ieșirea din sat, mașina poliției îi ajunge din urmă. Coboară polițistul. Coboară medicul. Se apropie repezit de bărbatul nedumerit și-i spune: „Ați zburat ieri în același avion cu o femeie diagnosticată cu Coronavirus. Posibil să fiți infectat. Trebuie să stați izolat acasă 14 zile.”

O oră jumătate mai devreme, polițistul de sector Petru Nucă era anunțat la telefon să meargă de urgență în Taraclia de Salcie și să-l găsească pe medicul Iușcenco și pe bărbatul revenit în țară cu avionul. „Am mers vreo 40 de kilometri până în sat.”

Și Radu Cernei, șeful Centrului de Sănătate din Moscovei, a fost sunat de medicul epidemiolog din raion și anunțat că au o persoană în carantină. „Când l-am sunat, medicul era cu polițistul deja.”

Ajunși la poarta lui Edic, polițistul și medicul au început să-l strige. A ieșit mama bărbatului. „Da’ ei nu-s acasă. Nu demult s-o dus la Burlacu, la socri.” N-au stat mult pe gânduri. Polițistul l-a sunat pe ofițerul de sector din satul vecin „să meargă la ei (la socri) acasă să-i anunțe”, a urcat la volan și-a luat-o din urma lor.

Între timp, băiatul cel mare și-a sunat mama să-i zică că-i caută poliția. Asta i-a oprit din traseu și i-au făcut să se intersecteze cu mașina poliției la ieșirea din sat.

O oră mai devreme, Comisia națională extraordinară de sănătate publică instituia gradul de alertă Cod portocaliu la nivel național și-și propunea intensificarea măsurilor de control privind răspândirea coronavirusului.

Sâmbătă, 7 martie. Cu o zi înainte, de dimineață, Edic își ocupă locul F1 în avionul de pe cursa Milano-Chișinău, operată de Wizz Air. Cei 145 de pasageri urcați la bord primesc câte o fișă epidemiologică. Edic aruncă o privire cercetătoare și completează numele, numărul de telefon și locul de trai. Apoi se face comod pe bancheta îngustă și închide ochii. „Din urma mea erau niște italieni. Cred că nu-s bucuroși că au venit”, râde acum Edic.

Bărbatul de 44 de ani spune că, pe toată durata zborului, nu a auzit nici strănuturi, nici tuse, nici accese de panică. „N-am văzut nicio femeie bolnavă. Poate și o fost, mai în spate.” Nici măcar cele patru stewardese nu purtau măști. „De ce nu aveau măști, dacă știau că venim din Italia?!”, se întreabă retoric bărbatul.

Edic revenea chiar din Milano, orașul care se întinde pe câmpiile Lombardiei, regiunea italiană cea mai afectată de coronavirus. „Acolo unde-i focarul… Când m-am pornit eu, încă nu era închis nimic. Abia se începea. Da’ rafturile se goleau și peste două zile erau pline înapoi și nici vânzătoarele nu aveau mască”, povestește el.

Presa internațională prezenta încă din februarie reportaje dintr-un Milano cu străzi pustii și cafenele închise. Orașul avea să intre în carantină pe 8 martie, iar Lombardia urma să ajungă cea mai afectată regiune din Italia, în timp ce Italia – țara cea mai afectată din Europa.

Edic nu obișnuiește să plece peste hotare. „În străinătate ești rob. Și aici ești rob, dar măcar ești cu familia.” Muncește pământul de când se ține minte, iar în vreo 15 ani a ajuns să dețină de la 10 la 100 de hectare. Cheltuie anual peste 200 de mii de lei pentru cultivat, semănat și erbicide la plantațiile de viță-de-vie, porumb, grâu sau floarea-soarelui.

Între timp se mai adunaseră datorii la bancă și datoria de a întreține trei copii și doi părinți pensionari. Așa că, la începutul acestui an, a ajuns în peninsulă pentru a treia oară. „Cinci zile [din săptămână] eram în Elveția, puneam draperii în hotele. Vineri veneam în Italia, ș-ap’ iar ne duceam.”

Biletul la cursa Milano-Chișinău și-l cumpărase cu trei zile înainte. Trebuia să revină la pământ, iar 8 martie era și motiv de surpriză pentru femeia care-i este soție de 15 ani.

După aterizarea de la 11:47, „am ieșit primul din avion. N-am văzut nici o ambulanță, nimic. Nu mi s-o măsurat febra. Absolut nimic.”

De la aeroport, Edic a luat taxiul până la Autogara Sud, un microbuz până în Cimișlia, altul până în Comrat și, de acolo, cu o mașină de ocazie până acasă.

„Dacă a contaminat mâinile și s-a apucat de bară, ar putea exista riscul de infectare și pentru ceilalți pasageri, dar ar putea și să nu fie.”

Ștefan Gheorghiță, medic epidemiolog

Edic a ajuns în Taraclia de Salcie aproape de ora 17. În satul cu 1.523 de oameni, cât a numărat ultimul recensământ, a trăit și pe timp de gripă sezonieră, și de gripă aviară, și de gripă porcină. Aici a învățat că orice zvon ajunge dintr-un capăt în altul de sat în doar câteva ore, prin „RadioBaba”.

Acasă, familia l-a întâlnit cu răcitură, rață la cuptor și tort de biscuiți. Edic și-a îmbrățișat și sărutat soția, băiatul de 15 ani, fetița de 9 ani, copilul de un an și patru luni și părinții de 73 și 77 de ani, cu care împart aceeași gospodărie.

La acel moment, Edic încă nu știa că a zburat în același avion cu o persoană care urma să devină primul caz oficial de coronavirus înregistrat în Republica Moldova. Respectiv, nici nu s-a gândit că ar putea fi sursă de infectare pentru alți pasageri, în drumul său de la Chișinău spre casă, dar și pentru familia sa.

Saliva și picăturile nazale care se răspândesc de la o persoană când expiră, sărută sau tușește sunt o sursă de transmitere și de infectare cu coronavirus (COVID-19), informează Organizația Mondială a Sănătății. Aceste picături ajung pe corp sau obiecte din jur și pot fi răspândite prin atingerea ochilor, nasului sau gurii, prin sărutări, îmbrățișări, strângeri de mână și distanțe mai mici de un metru.

Pe de altă parte, Ștefan Gheorghiță, medicul epidemiolog la Agenția Națională pentru Sănătate Publică, spune că bărbatul, chiar dacă nu a fost informat la aeroport, ar fi trebuit să știe că, la revenire în țară, era recomandat să se autoizoleze, pentru că „vine dintr-o zonă cu risc”.

În realitate, lumea lui Edic era cam departe de pericolul ce plana în jur. Ieșea din casă dimineața devreme și revenea abia în noapte. Oboseala nu-i lăsa timp pentru știri, iar rafturile goale din magazine sau universitățile închise, nu-l făcu pe deplin să înțeleagă ce este coronavirusul, dacă e grav și de ce e grav.

La peste o mie de kilometri distanță, Larisa, soția lui Edic, a avut timp de știri, dar oricum a rămas bulversată. „Mai spun alții că-i o simplă gripă. Da’ gripă am avut… În alte ierni aduceau copiii de la școală și am trecut-o cu bine. Nu ne-am mai adresat la niciun spital, ptiu, ptiu! Am făcut compresii, ceai cu limon și romaniță, ce-am știut”, zice Larisa.

„De gripă mai mulți oameni mor, decât de corona asta. Chiar vorbeam în familie: când începeau în sat a muri, mureau vreo cinci-șase la rând… Da’ acolo au murit vreo patru, poate aveau 85, 86 de ani… O murit de moartea lui. O murit de corona!? Dacă el stă în apartament, nici nu iese, o ajuns la unul de 86 de ani unul tânăr, i-o suflat în nas și s-o îmbolnăvit?!”, continuă Edic, schițând un zâmbet pe față.

Femeia despre care Edic a aflat în dimineața zilei de 8 martie a fost preluată în ajun de medicii de pe ambulanță direct din avion și dusă la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă” din Chișinău. În aceeași zi, Ministerul Sănătății anunța oficial „despre primul caz confirmat de infectare prin Coronavirus de tip nou în Republica Moldova.”

Totodată, solicita tuturor pasagerilor cursei Air Moldova, 9U 480, Bologna-Chișinău, care a aterizat la 11:29 – cu 18 minute înaintea avionului în care era femeia bolnavă, să rămână izolați la domiciliu și să informeze medicul de familie. Site-uri de știri, televiziuni din țară și din România au preluat comunicatul, trâmbițând cursa greșită.

„Lista pasagerilor era făcută corect din start din cursa Milano-Chișinău, dar s-a încurcat denumirea rutei, pentru că s-a comis o eroare tehnică pe comunicare”, explică Cristina Stratulat, consiliera pe comunicare a ministrei Sănătății.

Dar Edic n-a auzit și n-a văzut nimic din toate astea. Se culcase să se odihnească de la drum. Iar a doua zi, de dimineață, ministra Sănătății anunța că, „pe parcursul nopții, 45 de persoane care s-au aflat în apropierea nemijlocită a persoanei suspecte, cu două scaune în față, două scaune în spate sau lateral de persoana diagnosticată au fost apelate direct și au fost anunțate să respecte regimul de autoizolare.”

Restul pasagerilor au fost anunțați de polițiștii de sector și de medicii de familie. Printre ei și patru persoane din raionul Cahul, inclusiv Edic.

Duminică, 8 martie. Bărbatul a făcut ochii mari cât cepele după ce medicul și polițistul l-au oprit la ieșirea din sat. Parcă ar fi râs, dar nu-i era a râde. Era pentru prima dată-n viață când i se spunea că ar putea fi infectat cu un virus și că mai trebuie să stea în carantină. Nu-i prea venea a crede că ar putea fi infectat, dar soția s-a neliniștit.

„Eu sigur că m-am speriat, dacă el spune că nici nu o fost verificat în aeroport. Da’ dacă s-o știut că este virusul și lumea circulă Italia-Moldova, închide deodată aeropoartele sau fă un control mai strict. Trebuia de la aeroport să-l anunțe. După ce o sărutat părinții și pe noi, de-am’ nu mai are sens să stăm într-o cameră separată. Dacă o să tragem, o să tragem toți…”, spune Larisa.

Așa că au făcut înțelegere cu medicul de familie: dimineața, la amiază și seara, soția îi măsoară bărbatului temperatura și, zilnic, la 8:30, îi anunță asistentei medicale rezultatele prin telefon. Iar în cazul în care temperatură e mai mare de 36,5, sună medicul imediat. De aici, potrivit scenariului, medicul ar urma să vină la pacient, să cheme ambulanța și să-l transporte direct în capitală, la Spitalul „Toma Ciorbă”. Nici vorbă de vreun spital raional.

Toate persoanele care au revenit de peste hotare sau au intrat în contact cu cineva infectat de coronavirus și prezintă simptome ca febră sau tuse sunt internate la Spitalul „Toma Ciorbă”, cu o capacitate de 165 de paturi. Cei cu complicații grave sunt transferați la Spitalul Clinic Republican, dotat cu 15 paturi de terapie intensivă, printre care patru boxe complet izolate. Copii sunt internați la Spitalul de boli contagioase pentru copii, unde sunt disponibile 100 de paturi, iar în caz de complicații sunt spitalizați la Institutul Mamei și Copilului, dotat cu cinci paturi de terapie intensivă.

Edic le-a mai spus că au pământ și mai au, la zece minute de casă, o grădină cu utilaje tehnice care trebuiesc reparate. „Medicul din sat i-a zis că poate să meargă [încolo], fără să fie în contact cu oamenii”, zice soția. Asta o confirmă chiar Mihail Iușcenco, medicul de familie: „Dacă omul are pământuri, trebuie cineva să le lucreze acum primăvara.”

Apoi Edic și Larisa au făcut cale întoarsă. Dar nu pe mult timp.

Luni, 9 martie. În următoarea zi de la anunțul medicului și a treia zi de când ar fi trebuit să fie în carantină, Edic s-a făcut văzut în sat. „Eu nu prea am crezut cu virusul ista și am ieșit la lucru cu busu’, la casa din vale. Acolo țin tehnică, agregatele. Și m-o văzut cineva acolo, cred că…”.

– Nu zboară virusul ista peste gard la vecin, râde Edic.

– Noi singuri suntem îngrijorați. Feciorul cel mic are un an și patru luni. Doamne ferește! Eu mai tare mă tem de dânsul decât de…, zice Larisa, privindu-și soțul.

– Da’ eu pot să mor?, o întreabă bărbatul zâmbind.

Tot luni dimineață, Edic a mers și pe la magazinul din centrul satului să-și cumpere discuri pentru tăierea metalului. Se gândea să repare o remorcă de tractor. „Da, eu am intrat, am luat două discuri și am venit înapoi. N-am stat să beu.”

Câți oameni erau la magazin, nu mai ține minte. Dar la ședința primăriei din aceeași dimineață primarul a aflat că au o persoană în carantină care se plimbă prin magazin. În scurt timp, vestea a ajuns și la grădiniță, și la medicul de familie, și la preot.

„Eu am citit un articol că-i mai slab decât gripa coronavirul ăsta și [că], prin Europa, au adus armament. Da’ de ce în SUA nu-s cazuri?! De ce anume în Italia?!”, întreabă conspirativ părintele Ion.

Dar unele măsuri totuși le-a luat. „Am vrut să stau cu mască la slujbă, da’ de unde, dacă nu găsesc? Mănânci o ceapă și un usturoi și gata. Până la urmă, toți murim”, o spune el mai în glumă, mai în serios.

Și nu doar în privința lui, dar și a lăcașului. „La noi se dezinfectează icoanele. Vine o femeie în fiecare dimineață și le șterge acolo”, zice părintele Ion, ca printre altele.

„Eu, la pui, la o căldare de 10 litri de apă, am pus 100 de grame de spirt. Dezinfecție”, povestește un bărbat care-i dă o mână de ajutor preotului în curtea bisericii.

La 14:00, se convoacă de urgență o ședință extraordinară în Cahul. Primari, medici, directori de școală și de grădiniță discută despre cele patru persoane din raion care au zburat în același avion cu femeia infectată cu coronavirus. Poveștile celorlalți trei izolați au mai trecut cum au trecut: unii au zis că au fost anunțați și că au înțeles, alții că i-au văzut pe ulițele satului. Dar când s-a ajuns la Edic, noutățile au inundat sala.

„Eu am ridicat întrebarea: cum adică – el trebuie să stea în carantină, și umblă prin sat, la bar?! Și am înțeles că el încă din avion o semnat fișa că o să se autoizoleze pe propria răspundere. Înseamnă că nu o respectat”, zice Ecaterina Donea, directoarea grădiniței.

„Am zis că nu ne ascultă. Nu-i primarul Dumnezeu. Nu pot să fac nimic. Numai vorba că-s primar. Dați-mi pârghii. Trebuie să poți să pui amendă. Da’, în afară de polițist, n-are nimeni dreptul să-i zică”, se justifică Gheorghe Axenti.

Radu Cernei, șeful Centrului de Sănătate din satul Moscovei, sub jurisdicția căruia intra și Oficiul Medicilor de Familie din Taraclia de Salcie, le tot zicea că „are totul sub control și că bărbatul are pământuri de lucrat.” „Ap’, dacă are pământuri de lucrat, ce caută în bar?”, insista primarul.

Medicul văzu că treaba nu se potolește cu una, cu două și, de față cu primar, l-a sunat pe medicul din sat să verifice situația. „O fost și o cumpărat două discuri, dar sunt care fac panică că o adus zarază”, i-a confirmat Mihail Iușcenco.

„Știe tot raionul, nu numai satul. Ei toți îs speriați. Eu îi văd că se feresc.”

Între timp, băiatul lui Edic ajunge de la școală plângând. Larisa își amintește că, în acea zi, „clasa a IX-a trebuia să facă ultima lecție cu profesoara plecată la adunare la Cahul. Și vine altă profesoară și spune că învățătoarea e la Cahul. Și băiatul [meu] râde: ‘Da’ eu v-am zis…’ Și ea îi răspunde: ‘Nu te bucura, că-i din cauza lui tătic’-tu, că o adus boala în sat.’ Și el vine acasă și zice că: ‘Ia ce vorbește lumea în sat.’ I-o fost obijduitor.”

Femeia și-a liniștit copilul și i-a zis că tatăl său nu e bolnav, că îi măsoară zilnic temperatura, că nu are febră și că totul este bine. „Eu știu că s-a zis la adunarea din Cahul că el stă la bar și be bere. De unde să-l fi văzut, dacă el nu o fost să bea? Și asta mai mulți oameni mi-au zis că au auzit și de asta și lumea se panichează”, continuă Larisa.

Luni după amiază, când se terminase ședința din Cahul, la poarta lui Edic a ajuns polițistul, șeful de la Moscovei și medicul din sat. „Gurile rele au zis că el umblă prin sat. Dar am fost luni după ședință și încă l-am așteptat puțin, că omul lucra. Erau niște oameni la lucru, dar după asta s-au dus la casele lor. El nu mai iese nicăieri. E om gospodar, are pământuri”, declară Radu Cernei.

Totuși, după ședința din raion, primarul satului i-a zis feciorului că poate își mai scurtează drumurile până la bar, unde obișnuiește să joace Bilot. „Bărbatul ista poate și n-are nimic, dar paza bună trece primejdia rea.”

„Știe tot raionul, nu numai satul. Ei toți îs speriați. Eu îi văd că se feresc. Vorbim la telefon. Mă întreabă când ies din carantină”, zice Edic.

Marți, 10 martie. În a patra zi de carantină, Larisa s-a pornit cu fiul ei la un stomatolog din Cahul. Între timp, o sunase învățătoarea fetiței din clasa a IV-a să o anunțe că fiica ei are dureri de burtă. „Cine știe ce o fost. Ea a sunat medicul de familie de la școală. S-o gândit deodată să nu fie simptome. Panică.”

Radu Cernei zice că a anunțat și familia lui Edic să se autoizoleze, doar că deja „nu a mai făcut femeia ceea așa mare crimă, dacă a fost până la Cahul. Că perioada de incubație e undeva din a cincea zi.”

În aceeași zi, autoritățile introduc schimbări în fișa epidemiologică pe care o completează pasagerii reveniți din zonele de risc. Este introdusă obligativitatea pasagerului de a respecta recomandările medicului de familie privind izolarea timp de 14 zile.

Miercuri, 11 martie. Edic e sunat de la Ministerul Sănătății. Bărbatul lucra la grădina cu utilaje tehnice. „O zis că pe domnul Eduard este scrisă plângere, că nu stă acasă. Și să stea acasă, că l-o văzut prin Cahul. Dar de unde, dacă eu am fost, dar nu el?!”, zice Larisa.

Când a auzit de minister, lui Edic nu-i mai păru situația o glumă. „Ți-a pune o amendă amuș… Dar de unde să dai?”

Joi, 12 martie. Spre seară îi sună o rudă din Cahul: „Îi drept că o venit cu avionul cela? Iaca vorbește tot raionul că iese și nu se protejează”. „N-are nimic. Până ce, ptiu, ptiu, e curat. Am și eu copii. Sunt bătrâni. Tot mi-i frică, tot mi-i în grijă. Suntem șapte în familie. Poate ne-a feri Dumnezeu”, și-a apărat Larisa soțul și familia.

În aceeași zi, Parlamentul a votat sancțiunile aprobate de Guvern pentru nerespectarea măsurilor de prevenire a epidemiei. Persoanele care prezintă intenționat date false, refuză să completeze fișa epidemiologică și să respecte autoizolarea de 14 zile riscă amenzi de la 22 la 25 de mii de lei. Persoanele juridice riscă amenzi de la 50 la 75 de mii de lei.

Vineri, 13 martie. „Nu putem să punem un polițist la ușa fiecăruia. Eu mizez și pe monitorizarea reprezentanților autorităților publice locale, primari și aleși locali care să vadă dacă persoana este la domiciliu. Dar să nu ne aruncăm în altă extremă, când persoanele astea sunt stigmatizate de societate”, declara Viorica Dumbrăveanu, ministra Sănătății, într-un briefing de presă.

ÎN PRIMA SĂPTĂMÂNĂ DE CORONAVIRUS ÎN ȚARĂ, Edic a muncit de dimineață până seara. Pe timp de vânt, mergea la grădina cu utilaje, să repare remorca tractorului. Iar când se domolea vântul, revenea acasă. Împreună cu feciorul, acopereau o seră cu peliculă.

Soția lui Edic n-a mai mers la medic în Cahul, deși avea programare. Zilnic, un prieten, o rudă, sau un cunoscut îl sună pe Edic și-l întreabă: „Ăi, Coronavirus, și fași?”.