Raisa RăzmerițăDe la alb imaculat până la purpuriu, rânduri de trandafiri întinse strună se aștern într-un covor vărgat, capătul căruia se pierde hăt în zare. Un câmp cu iz floristic olandez care a prins rădăcini în Republica Moldova, la periferia raionului Sîngerei. Localnicii, o comunitate conservatoare de rit vechi, au împânzit împrejurimile cu plantații de trandafiri, transformându-le într-un adevărat „rai floral”.
Lanurile parcelate în diferite culori atrag privirile pasagerilor din autobuzul galben de model PAZ, garnisit cu perdele roșii pe la geamuri. Acoperit cu un strat gros de praf, acesta lasă în spate orașul Bălți și se hurducă printre câmpurile pline de trandafiri ale comunei Dobrogea Veche. Așa cum în iunie n-a căzut picătură de ploaie, pământul a înțepenit de secetă, iar plantele spinoase multicolore au început a se ofili mai devreme decât era de așteptat.
La răspântia celor trei drumuri care străbat satul dintr-un capăt în altul, două mașini îi așteaptă pe localnicii dornici să-și vândă zmeura. Deși tufele de zmeură sunt prezente aproape în fiecare grădină, cartea de vizită a comunei sunt trandafirii. Aceștia ocupă cea mai mare parte din terenurile localnicilor. La începutul verii, când e perioada primei înfloriri din an, începe și pregătirea trandafirilor pentru anul viitor. Sute de mii de mărăcini sunt altoiți odată cu primii zori ai dimineții. Apoi soarele amiezii îi alungă pe la case pe sătenii cu fețele arse și mâinile prăfuite.
„Acesta [altoitul] e cel mai migălos lucru”, menționează localnicii. Pe tulpina mărăcinilor crescuți din semințele de măceș se face o crestătură, iar în interior este strecurat, manual, câte un mugur de trandafir. Apoi „rana” este izolată cu fâșii de peliculă pregătită special pentru acest proces. Când mugurii se prind, pelicula este înlăturată, iar o dată cu ea și ramurile vechi ale mărăcinilor.
* * *
La ai săi peste 60 de ani, în patru ore de muncă reușește să altoiască până la 200 de fire. „Depinde și de cât de mari sunt tulpinile. Anul trecut făceam pe zi și 700-800 de bucăți, dacă măceșul era bun. Nu mai sunt la vârsta la care să lucrez repede, dar trebuie de lucrat repede”, zice femeia în timp ce stă aplecată, cu fundu-n sus, iar mâinile-i bătătorite aleargă pe tulpinile de mărăcini. În față mai are de altoit o bună parte din cele 6.000 de fire.
Pentru a-i putea deosebi, la capătul rândului cu trandafiri altoiți leagă o plăcuță cu numele fiecărui soi. Sezonul altoirii începe, de obicei, când trandafirii sunt în floare și au muguri bine definiți. „Tulpinile care sunt mai groase pot fi altoite și toamna. Depinde de vreme. Dacă sunt ploi, firul merge bine. Mai pe scurt, avem ocupație tot timpul”, adaugă teotea Ana.
Câteva terenuri mai spre sat, teotea Halea (Galina – în ucr.) taie de pe tufe florile ofilite. Într-o mână ține o foarfecă de grădină, iar cu cealaltă se sprijină în cârjă și, din când în când, își mai îndreaptă broboada înnodată la ceafă. „Începem de la [ora] 5 și lucrăm până pe la 10, iar dacă este cald, nu ne vine să ieșim pe câmp”, povestește femeia.
Acum e la pensie, după o viață lucrată la o întreprindere pomicolă. În paralel, odată cu valul care a cuprins Dobrogea Veche în anii ’90, a început și ea să crească trandafiri. În acest an mătușa Halea îngrijește doar de cei înfloriți. N-a mai semănat alții, pentru că îi vine greu să se descurce. Cei doi copii locuiesc în Moscova, iar unicul ajutor îl are de la soț. În plus, nici vânzările nu mai aduc așa mulți bani ca pe vremuri. „Imaginați-vă: toamna se cumpără firul cu 5-6 lei, fir pentru care am așteptat atâția ani. Și câtă muncă! Pui măceș, pe urmă îl altoiești, nu toți se prind, și abia după vine trandafirul”, se vaicără mătușa.
* * *
Pe parcela lui Ivan predomină trandafirii de culoare roșie și derivatele acesteia. Apoi vin cei albi. Sunt culori clasice și sunt „întrebate” oricând. Pe margini are și „abracadabra”: soi de trandafiri care, pe aceeași tufă, are o floare vișinie întrepătrunsă de galben, iar alta – de alb. În ultimii ani și culoarea galbenă se bucură de o atenție specială. Dacă acum 10 ani se spunea că trandafirul galben este simbolul despărțirii, în prezent acesta este asociat cu aurul, simbolizând bogăție.
Cele 10 rânduri de trandafiri înfloriți se învecinează cu două loturi de teren populate cu mărăcini deja altoiți. Aceștia vor ajunge pe piață abia anul viitor, după ce vor înflori prima dată. Munca din spatele creșterii unui trandafir, pe cât de frumoasă, pe atât de migăloasă, se întinde pe durata a patru ani.
Inițial sunt puse în pământ semințele de măceș. Un an mai târziu acestea devin lăstari și cei mai buni dintre ei sunt plantați, câte unul, la intervale de-o palmă. În al treilea an, fiecare tulpină este altoită manual. Astfel, abia în anul patru, trandafirii care au supraviețuit condițiilor meteo, proceselor de permutare și altoire, ajung să înflorească și să fie vânduți intermediarilor, la un preț mediu de 6 lei per tufă. „Cel mai convenabil este ca trandafirii să fie vânduți până în iarnă”, menționează Ivan. În caz contrar, aceștia sunt scoși din pământ, legați în smocuri și îngropați până în primăvară, când proprietarii mai au o șansă să-i vândă.
Ivan avea 10 ani când familia lui a plantat prima mie de fire de trandafir. Astăzi, suprafața pe care o dețin găzduiește mai bine de 20.000 de tufe. Cele care vor supraviețui în urma altoirii și iernilor pe care le au de înfruntat vor ajunge de vânzare. Adunate într-un covor de culori variate, sub o nebunie de arome care diferă de la floare la floare, „mai mult de 30 de soiuri” își așteaptă cumpărătorii.
La poalele parcelei de trandafiri deținută de Ivan sunt și câteva rânduri de zmeură. Printre tufele cu fructe aromate mișună trei femei. Zmeura e o altă îndeletnicire a sătenilor din Dobrogea Veche, dar nu depășește, ca anvergură, producția de trandafiri. „Cel mai important este să fii în normă”, explică dintre tufele de zmeură Svetlana, mătușa lui Ivan. „La început aveam o mie de fire de trandafir și le vindeam cu un dolar. Ne era de ajuns. De ce să punem 20.000 sau 50.000 [de fire] și să le vindem cu 3 lei?”, întreabă retoric femeia.
Printre culesul fructelor aromate, femeile povestesc despre cele mai neobișnuite nume atribuite trandafirilor. „Sofia Loren” este în top, fiind atașat unui tip de roze roșii. „Buzele Mortului”, „Amnezia” sau „Curvete” sunt altele ciudățenii aduse din Ucraina.
„Cumpărătorii revin dacă au fost mulțumiți de trandafirii anteriori”, menționează Ivan. În scop promoțional, fiecare lot de teren poartă semeț câte un par cu o tăbliță pe care sunt indicate datele de contact ale proprietarului. Astfel de tăblițe există și în sat, aproape pe fiecare poartă. Când la cineva se anunță o comandă de trandafiri, în ajutor sar și rudele. În două ore, cinci persoane pot pregăti până la 1.500 de tufe, care mai apoi sunt grupate în buchete a câte zece bucăți. „Ei vin la mine, eu merg la ei”, povestește Ivan.
* * *
Din fericire pentru ei, trandafirii înfloriți sunt deja vânduți. „Clientul a fost, a făcut fotografii, ne-a trimis comanda. Noi toamna o pregătim, o împachetăm și le-o trimitem”, explică Nastea procesul de distribuție. „Cel mai avantajos este să fie vânduți acum. Dacă ajung în toamnă, [oamenii] trebuie să păstreze trandafirii, care în pivnițe, care și pe unde [poate]”, adaugă femeia.
Tânăra familie deține o colecție de 71 de soiuri de trandafiri. „Le știu pe de rost pe toate”, menționează Nastea. Unele le-au cumpărat, altele le-au luat la schimb. „Treabă bună, profitabilă, dar tare grea. Nouă, la trei oameni, [venitul] ne ajunge”, adaugă femeia printre gâfâieli. La ai săi 23 de ani încă visează să ajungă conductor de tren, specializare pe care a absolvit-o la Colegiul Feroviar din Bălți, și-și dorește ca fiul lor „să nu lucreze ca mama și tata”.
Pentru ei pământul de la intrarea din sat a devenit a doua casă. Dintr-o carcasă de microbuz au improvizat un spațiu de locuit chiar în mijlocul terenului. I-au tras hogeag, pentru a face focul în sezonul rece, și au îngrădit-o cu nuiele. Așa își protejează munca de hoții care încearcă să le mai calce hotarul.
Roma și Nastea se consideră tineri în domeniu, acesta fiind al cincilea an de când se ocupă cu creșterea trandafirilor. Au început cu 4.000 de fire, iar acum plantația lor a ajuns la 60.000 de bucăți. Dar nu toți ajung să fie vânduți. „Nu putem garanta, dar cam 50 la sută rezistă”, adaugă femeia, în drum spre casă. Trandafirii care „nu se prind” sunt înlăturați. Localnicii par să se fi obișnuit deja cu proporțiile pierderilor.
* * *
Potrivit primarului, peste 90% din locuitorii satului Dobrogea Veche sunt ruși ortodocși de rit vechi. Dobrogea Noua e populată preponderent de ucraineni, iar în Cotovca locuiesc doar câteva zeci de moldoveni, dar ei nu se ocupă cu creșterea trandafirilor.
Deși se consideră o comunitate conservatoare, datorită mai multor tradiții vechi legate de anumite ceremonii, dar și a rezistenței față de acceptarea persoanelor străine, numărul prișălițîlor (extratereștri – în rus.), după cum sunt botezați de către primar cei noi-veniți, crește în ultimul timp. Chiar dacă, potrivit tradiției, localnicii se căsătoresc doar între ei, tot mai frecvent acest obicei nu mai stă în calea celor care vor să se căsătorească cu persoane din afara comunității.
Conform datelor recensământului din 2014, comuna are o populație de 1.685 de persoane, cu doar circa 80 de locuitori mai puțin decât în 2004. Pentru a-i motiva pe tineri să nu plece, primăria le oferă în folosință gratuită, pentru o perioadă de 5 ani, câte o parcelă de pământ de circa 30 de ari. „Când îi căsătoresc, îi rog să rămână în sat. Peste 5 ani, familia este deja bine înfiripată. Pe o asemenea parcelă se pot pune până la 20.000 de fire de trandafir”, explică Victor Rahmanov.
Potrivit primarului, majoritatea băștinașilor reușesc să-și asigure un venit din afacerea cu plantele țepoase. Însă nu atât cât ar fi meritat. „Raportat la timpul investit, acesta e un preț de nimic”, crede Rahmanov despre eforturile localnicilor de a-și monetiza munca. Iar când reprezentanții fiscului vin să le amintească de impozitul de 18% din venit pe care trebuie să-l verse în bugetul statului, oamenii se supără și mai tare. „Statul e capabil doar să ceară, iar de dat nu le dă nimic înapoi. O bătrână din sat mă întreabă cum e posibil ca într-o țară așa săracă să fie atâția oameni bogați”, turuie indignat primarul.
Și, pentru a putea demonstra că sunt curați în fața legii atunci când sunt „opriți de poliție”, primăria le eliberează comercianților de trandafiri certificate de proveniență a mărfii. Atât cei din Briceni, cât și localnicii care duc florile la trenurile ce pleacă spre Federația Rusă, toți vin după hârtii care confirmă că trandafirii „nu sunt furați, ci cumpărați pentru uz personal”.