După prăbușire

Știrea că, într-o zi călduroasă de 19 iunie 2019, la ora 21:20, zidurile a jumate de bloc cu nouă etaje din orașul Otaci s-au făcut una cu pământul, a zguduit Moldova. Era prima prăbușire de la sine în istoria țării, de la independență încoace. 

Totul s-a întâmplat sub privirile a 69 de locatari scoși în grabă afară. I-a scăpat ca prin urechea acului, mai întâi, ordinul de evacuare, semnat cu patru ore înainte de năruire de inspectorul în construcție, Igor Bordian. Apoi, bătăile insistente în uși ale inspectorului, primarului și angajaților de la urgență. „Nimeni nu credea că un bloc se poate prăbuși”, explică Bordian. 

Era un bloc în formă de carte întredeschisă, ridicat pe o pantă abruptă la începutul anilor 1983. Pe atunci, autoritățile au decis să mai ridice niște clădiri de locuit în Otaci – un orășel cu șase mii de locuitori din nordul țării, situat pe malul Nistrului, chiar la hotar cu Ucraina.

Construcția a fost terminată în 1990, mai târziu decât ar fi trebuit din cauza destrămării URSS și a haosului instituțional de la acea vreme, spun autoritățile. De cealaltă parte, oamenii cred că, mai degrabă, din lipsa materialelor de construcție și „pentru că se fura din nisip și ciment”. 

Oamenii angajați la fabrica de bomboane, vin, piață sau școală s-au mutat în apartamentele primite de la stat. Camerele arătau ca niște cutii goale, doar cu uși la intrare și fără ferestre. Deși clădirea era conectată la rețelele de energie electrică, apă și gaz, acestea au început să funcționeze abia când în toate apartamentele s-au mutat cu traiul noii locatari. Ascensorul a lucrat puțin după conectarea curentului, își amintesc unii. Alții spun că n-a funcționat niciodată. 

Clădirea avea două intrări și câte 36 de apartamente pe fiecare scară. Se afla chiar în centrul orașului la vreo sută de metri de autogară și piață, cinci minute de mers pe jos până la liceu și zece minute până la primărie, farmacie și biserică. 

Ultimul locatar a fost evacuat cu jumătate de oră înainte de căderea pereților. Oamenii au fost despăgubiți de stat cu șapte mii de euro pentru un apartament cu două camere și 13 mii pentru unul cu trei odăi. 

În jumătatea de bloc rămasă în picioare, li s-a permis să intre de câteva ori să-și ia actele și hainele, după care au demolat-o în următoarele săptămâni. L-au demolat cu totul, pentru că, unele apartamente din scara vecină au fost avariate în urma prăbușirii și demolării scării vecine. Ca rezultat, 102 oamenii din scara vecină ai aceluiași bloc au rămas și ei pe drumuri. Guvernul a alocat alți circa șapte milioane de lei și pentru aceste persoane.

Bucăți sfărâmate de cărămizi roșii de la primele trei etaje, părți din cotileții măcinați de vreme de la următoarele șase nivele, bucăți de plastic, câteva pungi împrăștiate de vânt și cinci urne de gunoi din metal ruginite – e cam tot ce a rămas acum din cele două scări. 

Ancheta penală, pornită a doua zi de la prăbușire, bate pasul pe loc, deși se fac doi ani de atunci. Foștii locatari nu au primit nici până astăzi un răspuns clar despre cine se face vinovat că agoniseala lor de-o viață a ajuns praf și pulbere. Știu doar explicațiile expuse într-un raport preventiv, efectuat de Serviciul de Stat pentru Verificarea şi Expertizarea Proiectelor şi Construcțiilor, aflat în subordinea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului. Raportul a fost gata la o lună de la prăbușire. 

Arăta negru pe alb că, la baza fundației, s-a folosit un tip de argilă care reține apa. O altă cauză ar fi fost, potrivit acestui raport, calitatea proastă a zidăriei și a mortarului în care s-a pus mai mult nisip decât ciment, ceea ce a dus la măcinarea pereților. Ar fi lipsit și centurile de legătură din beton armat din planșee, iar asta a dus la acumularea greutății clădirii în regiunile vulnerabile. 

Erorile de construcții sunt puse pe seama constructorului, de către autorii raportului. Ar mai fi contribuit renovările neautorizate ale locatarilor, lipsa scurgerii apelor pluviale, pereții subsolului îmbibați de umezeală, lipsa întreținerii blocului și a expertizelor tehnice în ultimii 26 de ani. 

Actul de recepție, dat dispărut de funcționari după prăbușire, e încă de negăsit. El ar arăta dacă construcția blocului corespundea normelor, dacă putea fi dat în exploatare, dacă oamenii se puteau muta în el și cine și-a pus semnăturile înainte ca locatarii să ajungă cu traiul acolo. 

Procurora de caz din Ocnița, Liliana Moraru, spune că așteaptă și rezultatele expertizei tehnice pe care a cerut-o în iunie 2020, tocmai la un an de la accident. „Până în prezent noi nu avem rezultatele acestei expertize, ca să vedem cauza exactă care a dus la fisurarea blocului și ulterior a prăbușirii lui”, declară Moraru.

Eugenia Strutinschi, fosta locatară care a anunțat primăria despre fisurile înguste cât ața pe peretele dinspre balcon, cu cinci zile înainte de prăbușire, trăiește acum în Ucraina. Fosta proprietară a unui apartament cu trei camere de la etajul doi și-a cumpărat de banii primiți de la stat un apartament cu o cameră și mobilă veche într-un fost cămin din Moghilău, o localitate din stânga Nistrului. Femeia de 66 de ani spune că a investit o mie de dolari în repararea pereților, tavanului și țevilor. „Bine că eu am mai avut bani după ce am vândut mașina. Slavă Domnului că o femeie mi-a dat farfurii, linguri, furculițe…” 

Starea ei de sănătate s-a înrăutățit în ultimii doi ani. De câteva luni stă mai mult la pat. „Dacă eu atunci am fost în comisie din partea locatarilor și retrăiam pentru fiecare să nu rămânem pe drumuri. Dar așa și nu ne-au dat cum am cerut. Stresul a fost mare.” Durerile de spate și picioare sunt insuportabile. Are nevoie de trei operații la articulațiile de la coapsă și genunchi. 

Lidia Sârbul, fosta locatară de la etajul nouă a trăit o vreme la fiica ei în Moghilău, Ucraina. Apoi femeia roșcată de 72 de ani și-a luat o cameră în același oraș. Își amintește adesea despre momentul când fiica ei a scos-o din apartament cu: „Mama, ia tot ce-i mai important și ieși”. Ea, panicată, a scos frigiderul din priză, după ce a luat o cutie cu ouă din frigider și a coborât repezit scările. 

Ana Tcaci, locatara de la etajul opt, care a reușit să scoată în ziua prăbușirii o parte din mobila pe care abia o cumpărase, lucrează în continuare ca inspector fiscal la primăria din Otaci. Locuiește cu soțul și fiul ei într-o casă din Vălcineț, un sat cu 2 mii de oameni la cinci kilometri de orășel. Părinții ei, Liuba și Valentin Gaiciuc, foști proprietari ai unui apartament la același etaj, nu și-au mai luat o casă. Trăiesc când la fiică, când la fiul lor din Moghilău. „Eu am așa o vârstă că de’am să mă joc cu nepoții și să mă uit cum cresc, nu-mi mai trebuie nicio casă”, zice Valentin, care este și acum director la Școala Muzicală din Otaci.

Iurie Gaiciuc, fratele lui Valentin, e profesor de acordeon și baian la aceeași școală muzicală. După ce a rămas fără apartamentul său cu două camere de la etajul șase, nu știa ce să facă. Se gândea că ar trebui să se bucure pentru că fiica sa de 30 ani, cu probleme de sănătate mintală, care a fost scoasă ca prin minune ultima din clădire, de o vecină.

Iurie se numără și el printre cei care nu au crezut că un bloc ar putea să cadă așa, din senin. A trăit o vreme într-o casă mică și veche a părinților din satul Călărășeuca, la doi kilometri de Otaci. De cei șapte mii de euro, primiți de la stat, nu a reușit să-și cumpere nici el o casă. „Mă gândesc să cumpăr apartament, poate cu o cameră. Pentru casă bani nu vor ajunge”, spune Iurie. 

A revenit, în scurt timp, la Otaci. S-a mutat cu traiul într-un bloc alăturat celui prăbușit. De altfel, pe vremuri, s-au construit trei blocuri gemene, din care acum doar două mai stau în picioare. Blocurile sunt parte din același proiect de construcție din 1983. Un bloc se află spre ieșirea din oraș, lângă podul de lângă cale ferată, la vreo 20 de minute distanță de cel prăbușit. Al doilea e construit în centrul orașului, la zeci de metri mai la vale de liceu și la vreo cinci minute distanță de cel prăbușit.

Igor Bordian, același inspector în construcție care a scris dispoziția de evacuare a locatarilor acum doi ani, a cerut primăriei, după prăbușire, să facă o expertiză tehnică în aceste două clădiri. Expertiza le-ar arăta starea construcțiilor, a instalațiilor, a țevilor și dacă oamenii pot să mai trăiască acolo în continuare. Mai ales că, cele două blocuri, la fel ca și cel prăbușit, nu au fost date nici până în prezent în exploatare, precizează inspectorul. 

Bordian a avertizat autoritățile locale despre subsolurile umede din cauza țevilor ruginite și robinetelor vechi care trebuie schimbate. Le-a atras atenția și asupra acoperișului clădirii de lângă cale ferată, care a început să se uzeze din lipsa reparațiilor de aproape 30 de ani.  

A durat un an, după prăbușire, până când primăria a dat bani pentru lemn și tablă. Locatarii au adunat câte 1.500-2.000 de lei pentru muncitori și au construit un acoperiș din țiglă metalică sub formă de triunghi. „S-a schimbat și ușa de la intrare, și cu subsolul acolo nu-s probleme”, spune Dumitru Zavroțchi, noul primar de Otaci, ajuns în funcție la șase luni după prăbușire. El e unul dintre locatarii acelui bloc.  

A doua clădire, din centrului orașului, acoperită cu tencuială gri și bucăți maro sub ferestre, avea acoperișul schimbat încă din aprilie 2019. Era renovat tot din țiglă metalică sub formă de triunghi, cu materiale de la primărie și bani de la locatari. Doar că, și acest acoperiș, la fel ca celelalte două, au fost reparate fără o autorizație de construcție, o confirmă arhitectul șef al raionului Ocnița, Igor Gropa.

Iurie s-a mutat cu chirie în acest bloc, într-un apartament de la etajul doi. E convins că noua sa casă este mai sigură decât cea pe care a pierdut-o acum doi ani. 

Primăria a alocat bani ca să schimbe câteva dintre țevile ruginite de la subsol. Apoi, nu a făcut decât să pună în gropile din jurul clădirii bucăți de beton, ca niște boțuri aruncate, creând un obstacol în fața șuvoaielor de apă care vin din deal: „Am turnat ca să nu să se ducă apă în subsol”, explică primarul orașului. 

***

Într-o zi răcoroasă de aprilie, inspectorul Igor Bordian revine să verifice blocurile din Otaci, însoțit de Alexandru Nadolinîi, specialistul în construcție de la primărie. Inspectorul urmărește atent bucățile de beton din jurul casei:

–  Îi făcut, îi făcut, dar dacă nu-i făcut de specialiști… Domnule Sașa, vedeți, apa unde o să se ducă?

Alexandru, care e în funcție la primărie de câteva luni tace chitic, roșind. 

– Acolo o să se acumuleze. Ea nu o să se ducă nicăieri, continuă inspectorul, arătându-i cu piciorul o gaură în trotuar formată de ploi.

Coboară în subsolul clădirii. Deschid ușa cu un scârțâit ușor și pătrund în întuneric, pășind încet pe pământul umed. Inspectorul atinge cu mâna o țeavă de metal ruginită, prinsă de tavanul subsolului. Apoi – una de plastic, înfășurată cu o pungă umedă.  

– Asta ce-i? Asta-i țeava de apă, iată. Mă tem să o ating că acuș a mai curge. Țeava trebuie schimbată, îi spune el responsabilului de la primărie, care nu scoate niciun cuvânt. 

Subsolurile rămân în continuare cele mai ignorate părți ale blocurilor de locuit, explică Bordian. Țevile ruginite sunt prea vechi și provoacă scurgeri, ceea ce duce la umezeală și erodarea fundației. Nici locatarii nu au investit vreun leu.

Peste câteva minute, inspectorul iese din subsol și intră în curtea blocului. Copiii se joacă lângă un leagăn improvizat dintr-o scândură și o frânghie prinsă de niște bare de metal. La una dintre cele două intrări, se zbenguiesc gălăgios sub privirile a două femei așezate pe o bancă din fața unei mese.  

Bordian investighează clădirea cu privirea de jos în sus, în timp ce o femeie vârstnică, josuță și subțire se apropie curioasă. Igor Bordian nici nu-și mai amintește de câte ori le-a spus locatarilor și celor de la primărie să repare fațada clădirii. Tencuiala care cade de pe construcție, în special la ultimele două etaje, dezgolesc bucățile de calcar, care ajung să se macine de la ploaie. I-a avertizat despre încălcări, fără o prescripție. „Eu mă gândesc că trebuie de făcut omenește, nu neapărat de amendat omul”, crede inspectorul.  

– Trebuie de tencuit cărămida. Va fi procesul de înghețare, dezghețare și va cădea. Vedeți acolo la peretele ăsta care a ieșit sus acolo, tencuiala a căzut și necesită numaidecât intervenție. Trebuie să tencuiți. 

– Cine? 

– Voi! Trebuie să alegeți un președinte, să faceți o asociație de locatari. Dacă nu, atunci primăria, că e administrația publică, explică inspectorul. 

– Pentru ce?  

– Cum, pentru ce? Cine o să gestioneze blocul?

– 30 de ani are casa asta și nimeni nu s-a atins de ea. Noi plătim bani… 

– Da, pentru întreținerea infrastructurii inginerești. Pentru apă și canalizare. Dar pentru construcție? 

Privirea inspectorului se oprește apoi la apartamentul bătrânei de la etajul doi, unde au construit în locul balconului o terasă cu masă, scaun, îngrădită cu gărduț de lemn și acoperită cu țiglă metalică. 

– Ce-i asta? 

– Ăsta este un balcon. Este balconul meu. 

– Și ați făcut acoperiș… 

– Soțul meu a făcut. Ginerele a acoperit. Noi n-am încălcat nimic, se scuză femeia. 

– Cum nu ați încălcat? Ați încălcat. Construcția pe care ați făcut-o e ilegală, se adresează el și ginerelui Victor care se apropie. Trebuie autorizație.

 

Femeia ascultă tăcută după care continuă:

– Acolo la etajul nouă este un apartament care stă să cadă. 

– Care?

– Iată, ală cu trei camere, arată ea cu degetul. 

– Cine este proprietarul? 

– Stăpânii sunt la Chișinău, au lăsat apartamentul în voia sorții. 

Inspectorul ridică privirea în sus, spre acoperișul, construit fără autorizație, la fel ca și cel al blocului geamăn prăbușit. Arhitectul-șef al raionului Ocnița, Igor Gropa, își amintește că au trecut vreo zece ani de când primăria s-a adresat la el după un proiect, însă fără niciun rezultat. „Noi am făcut o schiță, dar mai departe n-au mai revenit la noi ca să obțină proiectul sau autorizări”, explică Gropa. 

„La cine să se scrie scrisoare că e construcție neautorizată, dacă nu este stăpân? Doar la primărie, dar primăria le-a dat ajutor ca să construiască. Ap’ cum, tu le-ai dat bani ca să încalce legea. Așa se primește…”, spune inspectorul în construcție. 

Bordian continuă verificările. Intră în clădirea cu nouă etaje, fără ascensor. Ridică scările încet, gâfâind, aruncându-și privirea spre pereții tencuiți jumătate cu vopsea verde, jumătate cu var. De la etajul opt tencuiala cu var are urme de umezeală și mucegai. 

La etajul opt o bucată de cotileț e abandonată pe scări, semn că proprietarii intervin în structura de rezistență a casei. „De undeva de la un apartament e scos blocul de calcar de la un perete purtător. Dar care apartament?”, se întreabă el. Fără să dea de urma vinovatului, inspectorul urcă la următorul etaj, unde dă de alte bucăți de pereți scoase pe scară. 

O vecină de la etajul nouă îi deschide apartamentul, despre care i-a spus femeia de afară că stă să se prăbușească. Trece de antreu într-o cameră largă cu tapete decojite, canapea, o jucărie, haine lăsate la întâmplare pe podea și merge la balcon. Podeaua balconului e plină cu bucăți de tencuială desprinsă, părți de calcar măcinate, câteva fire de iarbă uscate și un porumbel mort. E înclinată în jos, parcă stă gata-gata să cadă. Bucățile de calcar din pereții laterali ai balconului au tencuiala spălată de ploi. Colțurile și marginile se macină ca făina. Pe alocuri, lipsa mortarului a lăsat distanțe dintre cotileți de două degete. 

„Aici tot este posibilitatea prăbușirii. Trebuie urgent de făcut reparație la pereții deteriorați ca să nu cadă panoul. Dacă a căzut panoul se duce mai departe”, zice Bordian, privind în jos spre copii adunați în jurul leagănului.

Iese din apartament pe holul îngust, bate la ușa vecină care se dovedește a fi neîncuiată. Intră încet și ajunge într-un antreu strâmt. Își face apariția un bărbat cu o pereche de pantaloni în mâini. Se salută, apoi dispare pentru câteva secunde, revenind îmbrăcat.  

Bordian privește printr-o gaură mare din perete, prin care ar putea trece un om, în bucătăria cu accesul blocat de o bucată de lemn. În spate zac zeci de saci prăfuiți, un dulap verde cu sertarele deschise, un aragaz vechi și pânze de păianjeni țesute de-a lungul lor. 

Inspectorul mai analizează pereții scorojiți din camera mică, apoi podeaua denivelată, acoperită cu praf, pene și gunoaie. Apoi concluzionează: „Fisurile care sunt nu-s însemnate, nu aduc pericol”.

Inspectorul nu a mai aflat din care apartament au fost scoase bucățile de calcar. „Ei spun că probabil de la cea care-i plecată în Franța, dar poate și de la persoana cu care vorbeam, poate de la ea e scos? Noi singuri ne tragem creanga pe care ședem.” Iese încet din clădire. 

***

După control, inspectorul i-a cerut primarului repetat, printr-o dispoziție, o expertiză tehnică pentru cele două blocuri cu nouă etaje. Lucru care nu s-a întâmplat nici până la data publicării acestui articol. Motivul: „Nu s-a reușit”. 

„Nu e nimic strașnic. Eu știu care e situația acestor case. La etajul nouă – cel mai important că acolo este acoperiș și ploaia nu aduce pagube suplimentare clădirii. Faptul că acolo nu este tencuială, nu este strașnic, principalul că la pereții purtători nu se intervine”, declară Dumitru Zavroțchi, primarul orașului.

Edilul crede că nici lipsa mortarului dintre bucățile de calcar de la același etaj, nici balconul despre care inspectorul spune că riscă să cadă în orice moment, nu este un pericol. „Ceea ce Bordian a povestit, a făcut-o la cameră. Dacă erau atât de corecți, ridicau această întrebare încă mulți ani în urmă, când s-au dat în exploatare [clădirile], pentru că, până la urmă, s-a aflat că nici nu s-au dat în exploatare.” 

Insistă că fostele administrații ar fi trebuit să rezolve aceste probleme. Și încheie cu: „Iar noi, cu puterile noastre, când vom avea timp, o să încercăm aceste probleme să le rezolvăm și să le ducem la un [bun] sfârșit”. 

Primarul zice că, între timp, a plătit pentru schimbarea robinetelor din subsolul clădirii, verificate de inspector.. „Într-o scară deja au terminat lucrările. Urmează a doua. Sunt alocați undeva vreo 30 de mii de lei pentru instrumente și lucru.” 

Inspectorul în construcție spune că urmează să discute cu șefii din cadrul Direcției Supraveghere Tehnică Nord, din cadrul Agenției pentru Supraveghere Tehnică, care se află în subordinea Ministerului Economiei și Infrastructurii. Vrea să-i înmâneze primarului a doua dispoziție și timp pentru executarea expertizei timp de până la 90 de zile. „În cazul în care dispoziția nu va fi din nou respectată, o să-i fac proces verbal și-l dăm în judecată”.

***

Un bloc cu cinci etaje și 60 de apartamente din orașul Lipcani, construit în anii ‘80, a fost demolat la scurt timp de la prăbușirea din Otaci. Chiar dacă se știa că blocul e afectat de alunecările de teren, iar la fiecare control, în ultimii 12 ani, inspectorii depistau fisuri cât degetul, nimeni nu a întreprins nimic pentru siguranța locatarilor. 

 Abia după prăbușirea blocului de la Otaci, s-a hotărât demolarea, finanțată din bugetul de stat, și restituirea unor pagube foștilor proprietari. 

„La Otaci am dovedit și am scos oamenii din clădirea dată. Și aici tot. Dar aceste cazuri nu trebuie să se repete”, spune inspectorul Bordian, care e dezamăgit de faptul că autoritățile nu iau în calcul avertizările inspectorilor și nici locatarii blocurilor avariate. 

La începutul lunii mai peretele unui balcon a unui bloc din Chișinău a căzut de la etajul 16 la intrarea în scară. Nimeni nu a avut de suferit. 

Foto – Liliana Botnariuc 

Editare – Olga Ceaglei