Nicolae CușcheviciUn grup de artiști stradali luptă în spatele frontului cum știu ei mai bine. Fie că își exprimă recunoștința și admirația sau combat mituri, eroul din desenele lor – un pisoi rotofei – a rămas neschimbat.
Dacă iei la hoinărit străzile din centrul Odessei, periodic te ciocnești cu un pisoi care, fie de pe un perete, fie de pe un gard, fie de pe o poartă, ori te țintește cu un pistol, ori te întreabă ce-ai făcut pentru armata ucraineană, ori stă satisfăcut cu o farfurie de borș roșu în față.
Odată cu invazia rusă declanșată în februarie, astfel de pisoi au început să apară cu regularitate pe străzile din orașul de pe malul Mării Negre. În spatele lor stă un grup de patru-cinci artiști stradali care preferă să păstreze o doză de discreție și nu se afișează în public.
„Noi suntem pictori stradali, de ce să ne expunem?”, întreabă retoric Ihor Matroskin, 30 de ani. El, împreună cu Denis Belyi, 33 de ani, sunt ceea ce ei denumesc „nucleul” grupului – „noi suntem cei mai activi”, dar ceea ce fac e totuși „o muncă de echipă”, subliniază ei.
Respectiv, semnează colectiv cu LBWS, o abreviere ucraineană anglicizată de la – Ліпше, Бистріше, Вище, Сильніше, adică – Mai bine, mai rapid, mai sus, mai puternic. „E ca o deviză care ne face să nu renunțăm”, explică Ihor.
În primele zile de după 24 februarie, stupoarea a pus stăpânire pe tot ce însemna viețile lor, „pentru că noi până în ultima clipă nu am crezut că acest război într-adevăr va începe așa – cu bombardarea orașelor, cu nimicirea populației civile”, își amintește Ihor.
Le-a luat câteva zile să se adune și să pună umărul la fortificarea orașului. La acel moment, riscul unui desant rusesc părea o chestiune de timp. „Noi așteptam că în Odessa vor fi lupte stradale și noi, în componența voluntarilor, pregăteam orașul pentru apărare”, povestește Ihor.
După ce spiritele s-au mai calmat – „noi am văzut de ce sunt în stare apărătorii noștri” – au decis să-i susțină și în spatele liniei frontului și „am început să facem ceea ce noi putem să facem cel mai bine – să desenăm”. Decizia, însă, nu s-a limitat la militari.
În preajma unei maternități din oraș, au desenat o pisică cu un bebeluș în brațe, însoțită de mesajul „Viață și bunăstare”. A fost făcută în primele zile de la invazia rusă, „când toată lumea umbla tristă pe stradă și șocată”, povestește Denis. Au încercat în felul ăsta să-i facă pe orășeni „să vadă și lucruri pozitive, pentru că atunci totul în jur era doar despre război”.
Totuși tematica de război a ajuns să prevaleze, direct sau indirect. Inspirați de situația de pe câmpul de luptă, rând pe rând, pe străzile orașului și-au făcut loc pisoi care distrug vapoare, prind avioane în zbor sau stau în poziție de luptă, cu Javelin pe umăr sau Kalașnikov în mână, sau care te somează să zici: паляниця (palyanytsya), denumirea unui tip de pâine cu ajutorul căruia ucrainenii îi identificau pe diversioniștii ruși.
Apoi a venit încercuirea Mariupolului și ultimele zile ale rezistenței ucrainene pe teritoriul oțelăriei Azovstal. „Acest lucru ne-a influențat foarte tare, inclusiv emoțional, și am vrut să-i suținem cumva pe băieții care erau acolo”, povestește Ihor.
Așa pe străzile Odessei a apărut un pisoi din oțel. „Și băieții care erau în încercuire au văzut acest desen. Serghey Volînskyi, comandantul pușcașilor marini, a distribuit desenul nostru pe pagina sa de Facebook și asta a fost cel mai mare premiu pentru nou”, își amintește Ihor, emoționat și acum.
Pe lângă imaginea colectivă a apărătorilor din prima linie, surse din inspirație au servit și persoane din spatele frontului care le mențin starea de spirit.
Sub imaginea unor pisoi, pe străzile din Odessa pot fi văzuți fostul premier britanic Boris Johnson, susținător aprig al rezistenței ucrainene, care s-a ales și cu o stradă redenumită în cinstea lui în Odessa; Valeriy Zaluzhnyi, comandantul Forțelor Armate ale Ucrainei, supranumit „generalul de fier”; Kolea Serga și Moisei Bondarenko, doi muzicieni care încântă militarii; precum și câinele Patron, devenit erou național în Ucraina după identificarea mai multor mine.
Și cum războiul nu se duce doar în tranșee, artiștii și-au extins lupta și pe alt front. Încă în primăvară, au desenat un pisoi satisfăcut cu o farfurie de borș roșu. „E un răspuns propagandei rusești, care a început să spună că borșul e o mâncare rusească, ceea ce e o aberație”, susține Ihor.
La acel moment, UNESCO abia urma să decidă dacă include borșul ucrainean în lista patrimoniului cultural imaterial sau nu, decizia finală pozitivă fiind luată peste două luni. „Au înțeles deja că e timpul”, se amuză Denis, precum că desenul lor ar fi accelerat procesul început acum câțiva ani.
Desenul e însoțit și de mesajul „Борщ – наш”, adică „Borșul e al nostru”, fiind un joc de cuvinte și, totodată, o replică dată rușilor pentru expresia „Крым – наш”, adică „Crimeea e a noastră”, mesaj popularizat după 2014, când peninsula ucraineană a fost anexată ilegal de Rusia.
Peste câteva zile, pe străzile din Odessa a apărut un nou pisoi. După prototipul Sf. Gheorghe Biruitorul, e călare, are o mantie în culorile drapelului ucrainean și ucide un balaur cu două capete de vultur, o referire directă la stema Rusiei.
Sf. Gheorghe „e un simbol din credința creștină pe care, uneori, rușii nejustificat și-l atribuie, dar ei nu au niciun drept să facă acest lucru. […] Nu putem să li-l dăm lor, ca ei să nu poată să-l folosească în propaganda lor”, explică Ihor apariția pisoiului-cavaler. De altfel, evenimentul recent de anexare a patru regiuni ucrainene de către Rusia s-a desfășurat într-o sală de la Kremlin numită în onoarea Ordinului „Sfântul Gheorghe”.
Iar efortul lor a fost susținut și de Poșta ucraineană care, la începutul lunii septembrie, a lansat mai multe timbre poștale cu pisoii artiștilor din Odessa, inclusiv cu cel în rolul Sf. Gheorghe Biruitorul.
Totuși, în pofida conjuncturii, ei nu-și consideră creația un pisoi al războiului. „Noi doar am început să-i desenăm mai înainte. Până la invazie, deja erau vreo 40 de pisoi desenați și ei nu erau militari”, explică Ihor. „Mulți îi numesc – pisoii patrioți”, intervine Denis. „Da, patrioți”, cade de acord și Ihor. „Mai sunt numiți și apărătorii orașului.”
Și Igor, și Denis, sunt ingineri de profesie. Unul – constructor de drumuri, altul – electric. Unul e mai zvelt și agitat, altul e subțirel și retras. Unul e căsătorit, altul e holtei. Și niciunul nu are copii. În schimb „avem pisoiul”, se amuză Denis.
Conceptul pisoiului care acum împânzește străzile din Odessa nu s-a născut peste noapte. Grupul de artiști s-a format încă în 2004, iar saltul de la inginerie la artă stradală a început din huligănie, își amintește Denis.
„Uite, graffitiul ăsta tot noi l-am făcut”, arată Denis spre un contur bombat confuz de pe peretele unui bloc pe lângă care tocmai treceam. „E LWBS”, descifrează Denis enigma, după câteva clipe stânjenitoare de tăcere.
La început desenau în mare parte litere, apoi, „odată ce am început să ne maturizăm”, lucrările au început să devină tot mai complexe, iar într-un final au ajuns practic să trăiască din asta. Fie autoritățile îi invită să decoreze pereții unei construcții tehnice, fie proprietarul unei clădiri îi roagă s-o decoreze, fie un proaspăt tătic vrea să-i mulțumească soției.
Odată cu timpul, s-a schimbat și modul în care percepeau arta stradală. Inspirați de călătorii, au ajuns să nu mai fie suficient „pur și simplu să desenez un graffiti”, explică Ihor. „Dacă și să desenezi în centrul orașului, să desenezi pe clădiri abandonate, să acoperi reclama drogurilor, ceva în direcția asta.”
Iar primul pisoi a apărut de sub baloanele lor cu vopsea în 2017, în cadrul unui proiect artistic. „Noi desenam animale din Cartea Roșie și primul nostru animal a fost Pisica de pădure (sălbatică)”, povestește Ihor. Doar că ea a fost realizată într-un stil „mult mai realist, pe când acum facem un personaj mai mult ca din desene animate”, ține să explice Denis diferențele.
Atunci au mai desenat și alte animale – „noi am avut rinocer, tigru, cangur” -, „dar anume pisoiul a plăcut cel mai mult oamenilor și a avut cele mai multe reacții – cel mai mult cu el se fotografiau, pe rețelele sociale toți întrebau unde se află – și nu e de mirare, pentru că simbolul neoficial al Odessei, ca a oricărui oraș-port, e pisoiul. Și, în general, toți iubesc pisoii”, se arată sigur Ihor.
Acest caz a și dus practic la alegerea personajului și crearea pisoiului de animație care a ajuns să împânzească străzile din Odessa. Și vor continua să apară, „atâta timp cât sunt actuali”, iar „când ideile se vor epuiza, vom începe să facem altceva”, spune Ihor degajat.
În paralel, ei se concentrează mai mult pe „vopsitul mașinilor pentru armată”, activitate în care s-au implicat încă din 2014, „pentru că la noi războiul durează de opt ani”.
Prinși între casă, voluntariat și desenatul pisoilor, nu-și permit să fie obosiți, pentru că „încă nu se vede marginea prăpastiei”, chiar dacă ar prefera „să mă ocup de creație și să nu mă gândesc la cum am putea ajuta armata, să nu mă gândesc că am pierdut nu demult un prieten la război”, constată Ihor.
Mai ales că și viitorul e mult prea imprevizibil. „Iată, la următorul colț aș putea primi ordin de chemare. Și am să mă duc să lupt, ce altceva să fac?! Mi-e frică, dar nu aș putea să mă eschivez. Și așa, cineva a luat arma și-și apără țara, iar tu stai în spatele frontului și desenezi pisoi”, spune Denis, parcă cu o doză de regret în voce.