Polina CupceaFenomenul violenței în sistemul de educație – cu înjurături, lovituri cu capul de masă sau de tablă, lovituri cu mătura sau cu arătătorul, plesnitul cu palmele după ceafă, cu trasul de păr sau urechi – perpetuează de ani buni. Iar cei vinovați, nu doar că scapă de cele mai multe ori basma curată, dar reușesc și să revină în sala de clasă. Uneori, chiar în fața propriilor victime.
Cum totuși se face că fenomenul continuă să persiste într-un domeniu care, declarativ, își propune să formeze o personalitate „cu spirit de inițiativă”, și nu una plină de sechele?
În ultimele luni, Oameni și Kilometri a documentat zeci de astfel de cazuri. În acest prim material, vă arătăm cum eforturile procurorilor de a obține condamnarea profesorilor violenți se ciocnește de legislația ambiguă, interpretarea căreia este lăsată la discreția judecătorilor.
.
***
În martie 2023, societatea moldovenească a fost zguduită de niște înregistrări audio din care se înțelege foarte clar cum copiii din grupa mică de la o grădiniță din Bălți sunt pălmuiți și batjocoriți verbal de către educatoare și dădacă:
„Stă ca un trântor și se pișă în pat […]. Măgăroiule, ce ești!”
„Lasă labele celea jos! Ai za***t (săturat – din rusă) pe toți de-am’, atâta bocănești.”
„Ridică mâinile în sus, chișoarcă ce ești tu! Fu, puturosule!”
„Așa copil ca tine nu-i trebuie lui măta și lu’ taică-tu.”
Inițial, procurorii din Bălți au clasat cauza penală, pe motiv că nu exista vreun bănuit și nici circumstanțele unei infracțiuni. Însă, după ce cazul a ajuns în spațiul public, Procuratura Generală (PG) a dispus reluarea urmăririi penale, care are loc și astăzi.
Într-un răspuns transmis redacției Oameni și Kilometri, PG menționează, „cu referire la pretinsele rele tratamente admise de către angajații Instituției de Educație Timpurie […] din mun. Bălți”, că urmărirea penală a fost pornită în baza art.166/1 alin.(2) din Codul Penal. Altfel spus, provocarea „intenționată a unei dureri sau a suferinței fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuțiile unei autorități publice”.
Doar că investigarea cazului în baza unui articol precum cel de „Tortură, tratament inuman și degradant” nu oferă nicio siguranță procurorilor că educatoarea și dădaca vor ajunge să fie condamnate. Experiența ultimilor ani arată că rezultatul ar putea fi chiar unul contrariu.
.
***
Pe 13 noiembrie 2019, în incinta unui gimnaziu din raionul Rîșcani se iscă un conflict între profesorul de educației fizică și un elev din clasa a VIII-a. Totul a început de la câteva telefoane mobile pe care profesorul le-a sechestrat de la două fete. Atunci un coleg a făcut o glumă, dar profesorul n-a apreciat-o și ar fi început să-l lovească cu palma şi să-l tragă de păr. Vladislav*, un alt elev, i-a sărit în apărare colegului. Drept răspuns, ar fi fost jignit că nu este educat, că mama sa nu-i dă educația cuvenită, că e un nimic și nu are un colț de masă. Elevul nu s-a lăsat și i-ar fi replicat că treaba lui e să facă lecții, nu să-și facă griji pentru copiii și părinții din sat.
Profesorul nu a stat mult pe gânduri și l-a dus în cabinetul directoarei. În drum spre cancelarie, elevul ar fi primit trei pumni după ceafă. „I s-a făcut negru în fața ochilor și a început tare a plânge”, oftează Stela, mama băiatului.
În cancelarie, elevul a fost preluat de directoare, care este și soția profesorului de educație fizică. Aceasta și-a rugat consoarta să se liniștească și să continue ora. Apoi, împreună cu șefa adjunctă pentru instruire, i-ar fi administrat băiatului niște pastile pentru calmare, fără să consulte asistenta medicală din incinta școlii, care, la acea oră, nici nu se afla la serviciu.
Băiatul a povestit ce s-a întâmplat celor două femei din administrația școlii: că-l doare capul și că se simte umilit de cuvintele jignitoare pe care profesorul le-a adus în adresa mamei sale. Toată lecția de educație fizică, minorul a petrecut-o în cancelarie, iar la final cele două angajate l-ar fi rugat să nu comunice mamei sale incidentul.
Când s-a întors acasă de la ore, elevul nu a spus nimic părintelui. Nu a dorit să mănânce, rebobinează mama sa Stela, dar s-a întins direct în pat, motivând că e obosit și că are dureri de cap, ceea ce i s-a părut suspect. Peste câteva ore, femeia, a fost telefonată de o cunoscută din sat, care a întrebat-o dacă știe despre incidentul de la lecția de educație fizică.
Stela recunoaște că s-a simțit extrem de jignită de comportamentul profesorului, dar și de felul în care administrația școlii a gestionat situația. „Cum să nu anunți părintele și să-l chemi la școală, dar să-l liniștești cu pastile timp de 40 de minute în cancelarie?”, face aluzie femeia la felul în care cele două angajate au decis să rezolve incidentul.
A doua zi, băiatul a anunțat-o pe maică-sa că el categoric nu mai calcă pragul gimnaziului, ceea ce a și făcut timp de câteva zile. În acest timp, Stela l-a dus la un neurolog, care „a constatat o stare de stres cu reacție neuronică, care a provocat o dereglare a sănătății de până la 21 zile” şi i-a prescris un tratament profilactic. După, a mers și la un psiholog, deoarece era nevoie de cineva cu experiență care să-l ajute să îndrăgească școala din nou și să-i explice că nu e vinovat de cele întâmplate, mărturisește mama minorului.
Psihologa a și fost cea care a îndrumat-o să depună plângere la Direcția Învățământ din Rîșcani, la Protecția Copilului și, inclusiv, la administrația școlii, chiar dacă directoarea e soția profesorului, „ca să fie formată o comisie și să vedem ce s-a întâmplat”, povestește Stela.
Nu s-a așteptat că plângerile sale vor fi transmise procuraturii și că oamenii legii vor deschide un dosar penal, iar profesorul de educație fizică va fi învinuit că, fiind o persoană care acționează cu titlu oficial, i-a cauzat cu bună știință unui minor dureri sau suferințe fizice ori psihice care reprezintă tratament inuman sau degradant. Pentru această infracțiune, legea prevede de la 3 la 8 ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
„Eu am vrut ca profesorul să înțeleagă că nu e țari (rege – din rusă), că nu are toate drepturile și că copilul meu are apărare. Iar atunci când este o problemă, să nu o mușamalizeze. Nu am vrut să fie închis. Nici măcar amendă nu am vrut să-i pună. Dar mi-am dorit să nu mai predea și să [nu] mai bată alți elevi. Să nu lucreze printre copii, dacă e plin de nervi”, subliniază Stela.
A urmat un proces de judecată care așa și încă nu are o finalitate. Dar, mărturisește femeia, nu îi este frică și este dispusă să lupte până în pânzele albe. „Perioada nu a fost ușoară deloc. Dacă [profesorul] și-ar fi cerut scuze și m-ar fi chemat la școală în ziua incidentului, cred că intram în situație. Găseam cuvinte și pentru copil. Se termina acolo. Dar, din câteva discuții cu directoarea, în care mi-a spus că ‘poți să te duci unde vrei, nouă ne este totuna’, mai tare m-o înrăit și m-o încâinat vorbele ei”, spune Stela.
Prima instanță s-a pronunțat în decembrie 2022, adică peste trei ani de la conflict. În această perioadă, prin fața judecătorului s-au perindat aproape 30 de martori, inclusiv elevi, medici legiști și experți judiciari, precum și au fost prezentate cel puțin patru rapoarte de evaluare și de expertiză. Doar că, până la urmă, nimic din ele nu au contat.
„Cercetând nemijlocit probele prezentate de părți”, judecata constată că, de fapt, profesorul nu se încadrează în categoria persoanelor „care acționează cu titlu oficial” și, respectiv, nu poate fi acuzat de acțiuni de tortură, tratament inuman sau degradant. Respectiv, îl achită, „pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii”.
Procurorii nu au fost de acord cu sentința și au atacat-o la Curtea de Apel Bălți. Ei au insistat pe faptul că profesorul este totuși persoană care acționează cu titlu oficial și au cerut pedepsirea cu închisoarea și interdicția de a activa în domeniul educației pe un termen de 5 ani.
„Subiecții acestei infracțiuni (Tortura, tratamentul inuman sau degradant – n.r.), vorbim de o categorie de persoane publice, sunt, de fapt, acele persoane care acționează cu titlul oficial: aici se încadrează profesorii, medicii etc. care activează în domeniul public, în instituțiile publice, dar nu sunt persoane cu funcții publice”, explică Eugeniu Gore, procuror-șef interimar al Secției combatere tortură din cadrul Procuraturii Generale (PG).
După încă un an de ședințe de judecată, în ianuarie 2024, Curtea de Apel Bălți a decis să rămână „solidară cu soluția emisă de instanța de fond”, completul din trei judecători ajungând la aceeași concluzie: profesorul „nu poartă statut de persoană care acționează cu titlu oficial”.
„Adică un profesor/un matur bate un elev/un copil și scapă fără să fie pedepsit? Așa se face în ziua de azi? Chiar nu există nicio pedeapsă pentru angajații care comit acte de violență față de copii? Nu mă las. O să contestăm la Curtea Supremă de Justiție. Ajung la CtEDO, cică acolo profesorul este subiect al infracțiunii”, afirmă Stela, vădit deranjată de decizia judecătorilor de la Bălți.
În apărarea sa, profesorul de educație fizică a susținut atât în judecată, cât și redacției Oameni și Kilometri, că el nu l-a lovit pe băiat, ci i-a făcut observații, deoarece elevii din ziua de azi sunt extrem de obraznici și nedisciplinați, și-și cunosc doar drepturile.
De altfel, majoritatea elevilor audiați de procurori au confirmat că avuse loc un conflict. În schimb toți ca unul „nu țin minte” ca profesorul să-l fi lovit pe colegul lor. Singurul care „a văzut cum [profesorul] i-a tras cu pumnul la ceafă” a fost băiatul care glumise și căruia Vladislav îi luase apărarea.
Și directoarea adjunctă pentru instruire din cadrul gimnaziului a afirmat că nu poate să se pronunțe dacă profesorul l-a lovit sau nu pe băiat. Însă punctează că actele de violență comise de profesori sunt contrare drepturilor copilului și sunt inaplicabile la ei în școală.
Pe de altă parte, anume ea a însoțit-o pe directoarea gimnaziului, adică soția profesorului de educație fizică, când ultima a mers la Vladislav acasă și a rugat-o pe mama acestuia „să nu depună plângere, pentru a nu fi pătată onoarea instituției”.
.
***
În 2017 – cu șase ani mai devreme de cazul profesorului din Rîșcani, aceeași Curte de Apel Bălți hotărăște opusul în privința unui alt profesor, tot de educație fizică, doar că din raionul Telenești. Acesta lovise un elev din clasa a V-a cu un baston din plastic pentru gimnastică, iar o săptămână mai târziu „l-a apucat cu mâinile de subțiori, după care l-a ridicat în sus şi l-a izbit într-un scaun”, se arată în sentința de judecată.
De data aceasta, n-a mai apărut problema dacă profesorul este sau nu o persoană care acționează cu titlu oficial. Curtea de Apel Bălți l-a condamnat la 3 ani şi 6 luni de închisoare pentru tratament inuman ori degradant și i-a interzis să exercite activități didactice timp de 6 ani. Totodată, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de 2 ani. În acest caz, și prima instanță a luat o decizie similară, doar că-i interzisese să profeseze cu un an mai puțin.
Cazul a ajuns și la CSJ, care a menținut decizia judecătorilor de la Bălți, ceea ce a prezumat că profesorii fac parte totuși din categoria persoanelor care pot fi trase la răspundere pentru tortură, tratament inuman sau degradant. Ulterior, această decizie va fi folosită de procurori „împotriva” CSJ însăși, când au cerut instanței supreme să facă o claritate la judecarea unor astfel de cazuri similare.
Un alt caz care a intrat în atenția procurorilor a avut loc cu mai mulți ani în urmă în raionul Sîngerei. Acolo, în timpul repetițiilor de Revelion, un copil dintr-a IV-a a înțepat-o pe colega sa de bancă cu un creion. Învățătoarea s-a enervat, a luat o mătură și i-a aplicat mai multe lovituri peste mâini şi picioare.
Copilul a ajuns la spital, iar medicii au anunțat poliția. Și, chiar dacă ambii părinți au cerut oamenilor legii să înceteze examinarea „maltratării fizice a fiului” lor, pe motiv că nu au „pretenții” față de învățătoare, procurorii nu s-au lăsat convinși și deschid un dosar penal pentru tratament inuman sau degradant.
Bătălii aprige s-au dus între procurori și avocații cadrului didactic. Cazul, la fel, a ajuns până la CSJ, care, în 2017, a menționat doar că prima instanță corect a constatat că învățătoarea nu este o persoană care acționează cu titlu oficial și, respectiv, nu poate fi trasă la răspundere pentru acțiuni care denotă tratament inuman sau degradant. Totodată, instanța a calificat acțiunile învățătoarei drept o contravenție încadrată la „Excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu”, dar nici măcar nu a amendat-o, pentru că expirase termenul de prescripție.
În schimb, jumătate de an mai devreme, judecătorii de la CSJ au decis exact contrariul în privința unei învățătoare de clasele primare din Anenii Noi. Aceasta, sub pretextul că o elevă i-ar fi sustras 205 lei din geantă, a lovit-o cu palmele peste față, apoi a închis-o în subsolul școlii. Magistrații de la CSJ au căzut de acord cu colegii lor de la apel că învățătoarea se raliază persoanelor care acționează cu titlu oficial, deoarece activa în calitate de profesor al claselor primare, având în ocrotire şi instruire pe minoră. Astfel, a încasat 5 ani de pușcărie și interdicția pe 5 ani de a ocupa funcții în domeniul învățământului, executarea pedepsei cu închisoarea fiind suspendată condiționat pe un termen de 4 ani.
.
***
Din cazurile descrise mai sus vedem că, deși toți au fost acuzați în baza aceluiași articol – Cauzarea intenționată a unei dureri sau a suferinței fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, […] săvârșite cu bună știință asupra unui minor – și în cazurile celor doi profesori de educație fizică, unul din Telenești și altul din Rîșcani, și în cazurile celor două învățătoare de clasele primare, una din Sîngerei și alta din Anenii Noi, judecătorii de la aceleași instanțe le-au perceput diametral opus.
Redacția Oameni și Kilometri a documentat zeci de astfel de cazuri, când actele de violență comise de cadrele didactice față de copii au ajuns să fie investigate de procurori, faptele lor fiind calificate prin prisma articolului 166/1 din Codul Penal – „Tortura, tratamentul inuman sau degradant”.
„Paradoxul e că o bună parte din sentințele acestea au ajuns la CSJ. Instanța de recurs a menținut hotărâri unde s-a pronunțat că profesorul este subiect al infracțiunii sau a menținut o achitare că nu este subiect. Alți magistrați au spus că e O.K. să fie încetat [procesul], pentru că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Vedem că, de-a lungul anilor, au existat toate felurile de sentințe în astfel de cazuri: achitare, condamnare, încetare”, relatează Eugeniu Gore, procuror-șef interimar al Secției combatere tortură din cadrul PG.
Iar poziția neuniformă a instanței supreme influențează modul în care inclusiv instanțele inferioare abordează astfel de cazuri, precizează Vasile Coroi, Ombudsmanul Copilului. „Noi deja cunoaștem că undeva, acolo, s-ar putea să se găsească o instanță care să decidă că nu e subiect al infracțiunii respective și cadrul didactic să fie achitat”, explică el. Iar asta se întâmplă „pentru că legea penală nu este clară”, consideră el, deși „ar trebui să fie previzibilă, ca judecătorii să nu mai facă referire cum vor”.
Pentru a remedia acest aspect, Alexandr Stoianoglo, procuror general la acel moment, a apelat la CSJ. Mai exact, a solicitat judecătorilor instanței supreme să pronunțe o decizie obligatorie prin care „personalul de conducere, personalul didactic, personalul științific și personalul științifico-didactic din cadrul tuturor tipurilor de instituții de învățământ” să fie recunoscute drept „persoane care acționează cu titlu oficial”. Astfel, să nu mai apară dezbateri judiciare precum că profesorii pot sau nu pot fi trași la răspundere pentru acte de tortură, tratament inuman sau degradant.
Demersul lui Stoianoglo a adus în vizorul magistraților atât cazuri de achitare, cât și cazuri de condamnare. Inclusiv a fost prezentat cazul unui profesor de geografie din raionul Leova. Acesta i-a aplicat unui elev din clasa a VIII-a „lovituri peste cap cu un arătător din lemn, apoi l-a lovit cu capul de perete”. Însă instanța l-a achitat, judecătorii susținând că „astfel de persoane nu au cum să apară în postura de persoană publică sau să acţioneze cu titlu oficial”.
Tot atunci, le-a prezentat și cazul unei învățătoare din or. Chișinău care a lovit o elevă din clasa a III-a „cu capul de tabla clasei”. În cazul ei, toate trei instanțe au susținut unanim: acțiunile învățătoarei se încadrează în infracțiunea de tratament inuman şi degradant, săvârșit cu bună ştiinţă asupra unui minor de către o persoană care acționează cu titlu oficial.
Dar, în februarie 2022, un complet al CSJ format din opt judecători a respins „ca inadmisibilă” cererea procurorului general. Printre motivele invocate, că oamenii legii nu au demonstrat „existența unei practici judiciare neuniforme”, iar în exemplele prezentate nu era specificat dacă profesorii respectivi activau în instituții de învățământ publice sau private.
„După noi, nu este o necesitate [de a face o delimitare între școlile publice și cele private], pentru că activitatea [lor], până la urmă, este unică. Sunt aceiași profesori și se conduc după aceleași regulamente ale Ministerul Educației și Cercetării (MEC)”, explică procurorul Eugeniu Gore.
De remarcat că decizia CSJ de a respinge cererea procurorilor nu a fost unanimă. Doi din cei opt judecători nu au fost de acord cu motivarea celorlalți colegi, accentuând că „Procurorul General a adus ca practică 8 decizii, din care clar se evidențiază o practică neuniformă”. Respectiv, CSJ „urma să adopte o soluție clară […] care urma să devină obligatorie pentru instanțele judecătorești”.
Totodată, cei doi judecători au optat pentru admiterea cererii procurorului general, considerând „necesar să se stabilească că, acțiunile de violență care ating pragul de gravitate specific tratamentului inuman sau degradant, ori cel al torturii, comise de către persoanele care fac parte din personalul didactic”, să fie încadrate în baza art. 166/1 din Codul Penal.
În motivarea poziției lor aceștia au remarcat „că toate instituțiile de învățământ [din Moldova, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare], sunt subordonate Ministerului Educației, din punct de vedere al implementării politicilor educaționale naționale”. Respectiv, „cadrele didactice sunt executorii primari şi direcți (ca fiind prima verigă) ai autorității statului în instituția de învățământ, deoarece statul le-a delegat să fie cei care pun în aplicare directă politica sa în domeniul educației”. Iar „reieșind din […] natura şi importanța deosebită a atribuțiilor puse în seama personalului didactic, […] aceștia dobândesc caracter oficial”.
.
***
Interpretarea neuniformă a legislației de către judecători deja are ecou printre cadrele didactice. Cel puțin, într-un caz din raionul Glodeni, la moment asta se și întâmplă. Un elev din clasele primare ar fi fost lovit cu capul de bancă de către învățătoare. Ulterior, a mai fost agresat verbal și fizic în repetate rânduri, relatează Edita, mama copilului.
„Asta e așa strașnic. Dacă copilul meu e obraznic, de ce nu m-a chemat la școală, dar a ales să-l bată? Am trecut prin tare multe cu acest caz, dar nu cedăm. Suntem singurii care luptăm, chiar dacă învățătoarea a agresat și alți copii. S-a deschis dosar penal, iar, la moment, procurorul adună probe. Avem și audio, și expertize psihologice. Tot. Însă, ce e mai grav, e că învățătoarea mi-a zâmbit în față și, pe un ton sarcastic mi-a zis: «Putem să ne judecăm cât vrei, dar profesorii nu pot fi condamnați, căci nu-s subiecți ai infracțiunii»”, povestește printre lacrimi mama elevului.
Iar unii profesori vor continua să fie achitați de judecători până când un astfel de caz va ajunge pe masa judecătorilor de la Strasbourg și CtEDO va condamna Republica Moldova, e de părere procurorul Eugeniu Gore.
„Va fi un caz regretabil pentru țara noastră. Deși, după noi, CtEDO a făcut deja o explicație, când s-a pronunțat împotriva Rusiei, dar cred că este necesar să se facă și în cazul Moldovei. La moment, eu altă soluție nu văd, deoarece un alt recurs în interesul legii [la CSJ] deja nu mai este posibil de înaintat, fiindcă această normă procedurală penală a fost abrogată în 2022.”
Hotărâre de care vorbește Eugeniu Gore a fost pronunțată în 2017, în Cauza V. K. c. Rusiei. Plângerea se referea la relele tratamente aplicate unui copil de patru ani de către două angajate ale unei grădinițe publice din orașul Sankt Petersburg. Mama băiatului a ajuns la CtEDO, după ce tribunalele din Rusia le-au achitat pe angajatele grădiniței. Unul din motivele invocate de judecătorii ruși au fost că, la fel ca și în unele cazuri din Moldova, cadrele didactice nu sunt persoane publice și nu cad sub incidența legii penale.
În acest caz, judecătorii de la Strasbourg au decis în unanimitate că Rusia este direct responsabilă de abuzul educatoarelor. „Relele tratamente au avut loc în timp ce copilul se afla în grija exclusivă a unei grădinițe publice, care, sub reglementarea și supravegherea statului, îndeplinea serviciul public de interes general, de a îngriji și educa copii de vârstă mică”, și-au motivat ei decizia.
De altfel, și cei doi judecători de la CSJ care au optat pentru recunoașterea cadrelor didactice drept „persoane care acționează cu titlu oficial” au făcut referire la cauza respectivă, în opinia lor separată.
Iar până să ajungă vreun caz din Moldova la CtEDO, Eugeniu Gore spune că procurorii vor continua să meargă în instanța de judecată și să ceară judecătorilor condamnarea cadrelor didactice. „Procurorii cunosc despre problema respectivă. Noi îi îndrumăm permanent, cu fiecare ocazie, deoarece profesorul este subiect al infracțiunii prevăzute de articolul 166/1, iar poziția procuraturii este simplă și clară: toleranță zero față de orice act de tortură, orice tratament inuman sau degradant.”
Totodată, Gore atenționează că, în realitate, fenomenul investigat de procurori este mult mai mare, doar că multe dintre cazurile de violență comise de profesori sunt mușamalizate. „Sau părinții nu doresc să sesizeze procuratura, sau profesorii încearcă să aplaneze conflictele în interior. Deși, indiferent de poziția reprezentantului legal al copilului, noi demarăm investigațiile, ne autosesizăm. Respectul nu se câștigă prin violență”, insistă procurorul.
:
În ultimii cinci ani, Procuratura a inițiat aproape 90 de procese penale ce vizează cazurile de rele tratamente admise de către cadrele didactice. Dintre acestea, doar în 35 de cazuri a fost pornită urmărirea penală.
Datele Inspectoratului Național de Probațiune, instituție responsabilă inclusiv de supravegherea persoanelor condamnate condiționat, arată că, în ultimii patru ani, 9 cadre didactice atât din școli, cât și din grădinițe, au fost condamnate pentru acte de violență față de copii.
:
:
